„O chemare tainică pentru acele locuri unde, sub cruci de piatră, odihnesc străbunii” îl readuce pe profesorul Ioan Dobreanu mereu și mereu la obârșie: în cătunele Preluca și Zăpode din comuna Gălăuțaș, județul Harghita.
Străbătând îngândurat și cu pas domol de nenumărate ori „gura de rai” a copilăriei, Ioan Dobreanu se întoarce apoi la Roman, în orașul său de reședință, unde a încununat o frumoasă carieră didactică, și își revarsă în scris preaplinul sufletului său neliniștit de atâtea doruri. Așa, și acum, în anii liniștiți de după pensionare, când amintirile adunate în viața sa s-au clarificat, domnul profesor a scris cartea autobiografică „Pur și simplu memorii” (2010), romanul „Mărturisirea” (2013) și prezenta evocare monografică „Gălăuțașul și gălăuțenii de altădată”.
Ce îl îndeamnă pe domnul profesor să scrie? Ne mărturisește însăși domnia sa: „O taină din adânc mă neliniștește în nopți de nesomn de o bună bucată de vreme. O chemare lăuntrică mă tot trimite la masa de scris în fața colilor albe pentru a consemna câte ceva din aducerile-aminte despre fapte și întâmpări din lumea prin care am trecut. Mi-am zis că nu trebuie uitat totul (…), acele patriarhale moduri de viață în care mi-am petrecut copilăria (…), atracția tainică a muntelui (…), acei oameni în care am văzut întreaga scară a valorilor morale, rămânând pentru mai târziu repere la care aveam să-i raportez pe cei care urmau să-i cunosc.” („Pur și simplu memorii”)
Romanul „Mărturisirea” l-am primit cu o dedicație însoțită de o confesiune: „am trudit la această carte în speranța de a construi un personaj care să întrunească virtuți ale oamenilor de la noi, din acea insulă de românism rămasă acolo, în Valea Superioară a Mureșului”.
La începutul cărții despre localitatea Gălăuțaș și locuitorii ei, autorul reafirmă scopul demersului său, născut din același crez: „pentru a lăsa gălăuţenilor câteva crâmpeie din epopeea înaintaşilor”.
„De unde venim și încotro ne ducem?”se întreabă autorul în „Cuvântul înainte” al cărții dedicate satului natal și locuitorilor ei, cu predilecție părinților, Alexandru și Paraschiva. Este o întrebare pe care o simțim ca un laitmotiv al cărții din moment ce autorul se întoarce obsesiv la obârșii în căutarea rădăcinilor.
Titlul unuia dintre capitolele cărții, „Despre locuitorii din Gălăuțaș, așa cum se numeau ei pentru a ști din ce strămoși coboară”, ne trimite cu gândul la cronicarii moldoveni… Afinități găsim și cu marele povestitor Mihail Sadoveanu, nu doar la nivel formal, ci mai ales în felul în care Ioan Dobreanu recreează universul satului patriarhal, relatând cu sfătoșenie, în ritmul molcom și echilibrat al vieții oamenilor de la munte, într-un stil sobru, în armonie cu viața oamenilor evocați.
Fin observator al vremii sale și al sufletului uman în autenticitatea lui, Ioan Dobreanu reînvie universul localității Gălăuțaș din ultimele două secole, bazându-se pe documente de arhivă puține, dar valorificând în primul rând amintirile proprii și ale unor bătrâni ai satului, care păstrează în fibra lor amprentele unei civilizații patriarhale.
Fiind o carte de evocare monografică, autorul face o „scurtă incursiune în istorie”, referiri la viața spirituală și la activitatea școlară, la felul „cum trăiau oamenii acestor locuri marile sentimente”, se oprește la muncile și sărbătorile de peste an derulate aproape ritualic, amintește familiile fiecărui cătun al comunei, dar, cu o artă de scriitor, reînvie povești de viață, face fugare crochiuri portretistice prin simple tușe, scoțând în relif trăsături fizice sau morale ale unor săteni, explicând în acest fel supranumele alese de comunitate. Astfel, oamenii locului, oameni de mare energie vitală, implicați în dialoguri autentice, devin în această carte a amintirilor adevărate personaje literare.
 |
| 1967-Nuntă pe Pârâul Gălăuțașului |
„Gălăuțașul și gălăuțenii de altădată” este, prin dialoguri vii, o carte de atmosferă, înfățișând omul de la munte ca „specimen uman în sute de iposteze”, cum ar spune George Călinescu.
Cartea este un omagiu adus de Ioan Dobreanu înaintașilor săi de care se simte mândru: „Aici, la munte, energia s-a păstrat viguroasă şi dârză, caracterul este energic şi se poate citi pe chipul ardeleanului o izbucnire adâncă(…)
 |
| Consilierii din Gălăuțaș în 1937 |
Oameni dârzi ai muntelui, ei au folosit adesea viclenia şi dibăcia, dovedind inteligenţă, energie şi voinţă. Spiritul vioi şi mintea pătrunzătoare trădează o obârşie nobilă de esenţă superioară. La acestea adăugăm talentul batjocoritor, mânuind o satiră care dovedeşte încă o dată înţelepciunea sufletului.”
În final, autorul își pune niște întrebări firești: „Se va mai găsi în viitor vreo generaţie de tineri care să se întoarcă aici şi să continue viaţa, fireşte altfel, la alt nivel, care să arate că se poate? Sau localitatea va dispărea cu desăvârşire?”
Cartea se încheie într-o notă optimistă. Desprindem din carte îndemnul adresat tinerilor de a-și cunoaște rădăcinile oriunde ar fi, dar și speranța că în aceste locuri viața va dăinui: |
| 1942 - Fată din Gălăuțaș |
„Vreau să cred că în fibra genetică tainică a oamenilor din aceste locuri mai este energie care să le poată regenera sufletul. Aşa cum am coborât din munţi după ce vatra ne-a fost pustiită de barbari, ne vom întoarce iarăşi mai puternici şi cu mai multă experienţă. O altă generaţie mai viguroasă va găsi rosturi noi pentru oamenii acestor locuri.”
Prof. Doina Dobreanu
 |
| Taraful și Grupul Folcloric „IZVORAȘUL” din Gălăuțaș - 2013 |
 |
| Ansamblul folcloric al Școlii Gimnaziale „Dumitru Gafton” din GĂLĂUȚAȘ - 2013 |
Ziua bună! Aș dori să aflu de unde aș putea cumpăra acest volum.
RăspundețiȘtergereDin cate stiu, de zilele Galautasului prof. I. Dobreanu va prezenta cartea in localitate. S-ar putea sa gasiti la d-l primar...
Ștergere