marți, 5 iulie 2022

Cuvinte pentru și despre Doina Dobreanu, de Pavel Mureșan, D. Ph.

 

Undeva, în Transilvania, pe cursul superior al Mureșului, vibrează o durere ce tremură de la izvor la vărsare în șoapte de dor și nor blagian. Doina, Doina, Doina - hrana sufletului românesc. Ce frumos nume ți-au ales părinții!

Acolo se află locul unde am petrecut câțiva ani buni din viața mea - Subcetate. Acolo s-a născut, a crescut și a rămas pentru totdeauna Doina Dobrean, pentru care scriu aceste rânduri, în semn de omagiere. Numele ei duce la vibrațiile ancestrale ale poporului român, vocea suferinței și împăcării cu Neantul. Dacă în fiecare comună din România ar exista o Doina, ne-am putea spune generațiilor viitoare antropologia noastră culturală, am putea lăsa moștenire lor rădăcinile ancestrale ale spiritului nostru cristalizat în expresia etnografică a civilizației și culturii locale, tradiții vestimentare, cântece și obiceiuri, cusături și țesături, habitat cu o constelație de construcții și stiluri de viață etc.

Scriu aceste rânduri de departe pentru a mă alătura cu cinste și respect acestui volum dedicat de Dr. Ioan Lăcătușu și Centrul European de Studii Covasna-Harghita, împreună cu Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” „distinsei profesoare și neobositei cercetătoare a graiului, folclorului și culturii tradiționale românești din Subcetate și împrejurimi, Doinița–Ana DOBREAN, prilejuit de împlinirea a 65 de ani de viaţă” (Dr. Ioan Lacatușu – scrisoare către mine).

Departe de centre universitare și culturale, de biblioteci și muzee, de zgomotul conferințelor și simpozioanelor, Doina lucrează cu o pasiune nemărginită de decenii la conservarea patrimoniului cultural și etnografic al bazinului superior al Mureșului. Aici au supraviețuit strămoșii noștri agatârșii, unul din cele mai de temut triburi dacice pe care Imperiul Roman nu le-a putut supune și care au contribuit la retragerea romană. Poate într-o zi, impresionantul număr de cărți, albume, recenzii, articole, prefețe etc., scrise cu atâta pasiune, efort și sudoare de către Doina, va inspira o noua generație de cercetători populari care cu viitoare noi instrumente istoriografice, etnografice, antropologice, semantice, genetice și culturale vor penetra și mai adânc în straturile culturale, istorice și etnografice ale acestei zone. Doina a pus fundația solidă a acestei provocări – cine suntem, ce-am făcut, de unde venim, ce-am purtat și cântat și cu ce ne mândrim?!

Impresionantă este colecția Doinei de costume populare, mostre și scoarțe etnografice, cusături, etc. – un adevărat mini muzeu etnografic în propria casă. Orice comună, orice localitate s-ar mândri cu așa ceva. Acestea sunt valorile care peste timpuri vor defini identitatea noilor generații, le vor da matca, pattern-ul și matricea stilistică a existenței lor, le va contura paradigma supraviețuirii lor spirituale și etnice într-o lume multiculturală unde există pericolul omogenizării, non – diferențierii și pierderii identității istorice, etnografice și lingvistice.

Cultura noastră etnografică a pierdut valori imense. A fost foarte vulnerabilă la colecționari străini, majoritatea speculanți de valori etnografice. Multe costume vechi au părăsit țara în ultimii 50 de ani doar pentru câțiva dolari și și-au pierdut valoarea și autenticitatea pe pereții unor colecționari care nu au de-a face nimic cu istoria și cultura poporului român. Doina a îndeplinit o misiune istorică de a colecționa, salva, conserva și transmite generațiilor viitoare aceste valori. Ele sunt sufletul, spiritul, creativitatea și expresia generică a poporului român. Doina le-a salvat și înnobilat. Ea nu numai că le-a colecționat și pregătit pentru inspirația și mândria generațiilor viitoare, dar a acționat ca un adevărat cercetător etnografic și cultural. Le-a analizat și descris în cărți, le-a deslușit semnificația antropo-culturală locală și universală. În acest mod ele nu se mai pot pierde, nu mai pot fi cumpărate, furate, vândute sau falsificate. Prezența lor în format digital pe internet le dă o dimensiune universală, infinită, protectivă și generativă. Noi nu știm înainte de Gutemberg cât s-a pierdut în istorie: cunoaștere, tradiție, modele de viață și îmbrăcăminte etc.

Mi-o amintesc pe Doina din clasa a VIII-a. Ca să pot urma liceul, am cerut transferul, în această clasă, de la Școala Generală din Sărmaș la Liceul din Subcetate. Ea stătea de obicei în prima bancă. Era o școlăriță model. Avea uniforma perfect călcată în fiecare zi, părul pieptănat îngrijit și susținut de o bentiță albă. Era o elevă deosebit de silitoare și conștiincioasă. Învăța din greu, era foarte sensibilă la presiunea tatălui ei care o dorea să fie tot timpul prima în clasă la note. Rareori, când nu reușea, izbucnea în plâns. Ziua următoare era, într-adevăr cea mai bună din clasă. Tatăl ei, un om blajin și muncitor, era administratorul școlii. Pe mama ei am întâlnit-o în primele zile de scoală la Liceul din Subcetate. Nu-i voi uita niciodată imaginea primei întâlniri. Ea l-a cunoscut pe tatăl meu, pe care eu nu l-am cunoscut pentru că a murit foarte de tânăr, înainte de a mă naște. Soarta mi-a luat această șansă. Când i-am spus cine sunt, am văzut pe neașteptate pe fața ei o expresie care a străfulgerat și prin care mi s-a părut că l-am văzut pe tatăl meu. Mama Doinei este o ființă deosebită. De curând a împlinit 90 de ani. Am reîntâlnit-o în urmă cu câțiva ani acasă la Doina. A rămas aceeași ființă sensibilă, deschisă și generoasă, cu o privire înțeleaptă și penetrantă, cu un spirit agil și gânduri deschise, cu o durere ascunsă în suflet specifică fiecarei mame.

Clasa noastră a fost o clasă specială. Toți eram buni. Profesorii aveau probleme că nu ne puteau diferenția. Cei mai mulți dintre noi au intrat la facultate din prima sau a doua încercare. Doina a urmat filologia și s-a întors ca profesoară la același liceu. Pe aceleași bănci de pe care am plecat noi în 1969, ea a format decenii de-a rândul multe noi generații. În același timp, ea a fost și rămâne un liant pentru generația noastră ’69. Noi gravităm în jurul ei. Ea ține contacte cu toți colegii și organizează periodic întâlnirile noastre. Timpul trece și ea ne spune, din când în când, ce s-a mai întâmplat în rândul colegilor noștri, cine s-a mai pensionat, pe unde ne aflăm, ce mai facem și, trist, uneori trebuie să ne spună cine dintre noi a mai plecat. Doina este un suflet generos, sensibil, empatic și încurajator.

Dar pentru Doina viața nu a fost întotdeauna dreaptă sau așa cum fiecare și-ar fi dorit-o. Durerea ei este profundă și nu va dispare niciodată. Unicul copil i-a murit la o vârstă foarte fragedă, adolescentină. Așa cum spunea Hemingway, durerea, dacă este durere adevărată, nu dispare niciodată. Nu poate fi nimic mai dureros în lume pentru o mamă decât pierderea unicului fiu care nici nu începuse să cunoască viața în plenitudinea ei. Mi-amintesc cât de mult a suferit mama mea când unul din frații mei a murit foarte de tânăr. Luni și ani de-a rândul ea nu a putut să creadă că fiul ei nu mai exista și mă întreba dacă atunci când l-am găsit nu cumva mai mișca ori respira.

Cu durere, consolare, muncă și suspin, Doina a supraviețuit acestor evenimente nefaste și triste ale vieții ei și s-a dedicat cu suflet și generozitate unor activități de care se vor bucura generațiile viitoare care, să sperăm, îi vor purta cu respect imaginea și munca ei peste timp.

Doina a realizat prima monografie integrală și complexă a Comunei Subcetate. Orice copil, orice adult și mai ales autoritățile locale ar trebui să fie mândre de o asemenea lucrare cu valoare istorică, culturală, etnografică și economică. Nu numai peste decenii, dar și peste sute de ani, o asemenea lucrare primește o valoare referențială tot mai mare pentru această perioadă istorică a acestei localități. Generațiile următoare își vor căuta strămoșii în familiile și arborii lor genealogici descriși cu multă acuratețe de Doina în această monografie. În urmă cu trei ani, am traversat cu fiul meu Alaska. Trecând prin diferite localități îndepărtate, am fost impresionat de anumite anunțuri din ziarele locale. Tineri și adulți din toată Canada și America își căutau în acest fel strămoșii exploratori ai acelor zone. Întrebau și cereau relații și documente de la locuitorii acelor zone. Își căutau identitatea lor ancestrală.

Doina a scris impresionant de mult într-o perioadă relativ scurtă: 13 cărți de autor, 27 colaborări semnificative la volume colective, 34 de articole și recenzii, a îngrijit sau prefațat șapte ediții. Universul ei semantic focusat pe spiritualitatea locală construiește pilonii solizi ai profilului cultural românesc. Pentru a ilustra componentele acestui univers semantic reproducem selectiv un set de titluri ale lucrărilor scrise de Doina cu atâta pasiune și inspirație: Cusături artistice, Ţesături româneşti, Cântecul obârșiei, Acasă, la Subcetate, La obârșie, la izvor… Convorbiri la Subcetate, Subcetate-Mureş. File de monografie, Liceul din Subcetate, judeţul Harghita. Prezentare monografică. 1956-1958; 1961-2002, Subcetate. Un secol de istorie în imagini, Credințe străvechi și ceremonia cununii în localitățile Subcetate, Sărmaș, Hodoșa și Gălăuțaș, situate pe Valea Superioară a Mureșului, Elemente de spiritualitate românească relevate în folclorul, graiul și vechile fotografii din zona etnografică a Topliței, Motivele ornamentale ale costumului popular și ale cusăturilor produse de industria casnică în zona Topliței, Frumusețea portului românesc din zona Mureșului Superior, Elemente etnografice din localitatea Subcetate, jud. Harghita, surprinse în fotografii, Strigături, doine, amintiri – consemnate de Aurel Dobrean, un țăran din comuna Subcetate, Elemente specifice ale graiului românesc din Subcetate, Universul satului de munte oglindit în creaţia populară. Subcetate-Mureş, judeţul Harghita, Sărbătoarea „Fiii satului” la Subcetate etc.

Am admirat întotdeauna la Doina onestitatea ei nemărginită, răsărită solid parcă din straturile culturale ale varvigenilor. Nu mă pot abține să nu-i reproduc cuvintele ei, chiar fără acordul ei, ca răspuns la întrebarea mea la ce și-ar dori să mă refer în cuvintele despre aniversarea ei: «... Din dragoste și respect pentru colegii și profesorii noștri, dar și pentru școala unde am învățat să visăm și să zburam, m-am străduit să ne reunim din când în când aici, la Subcetate... Tu, care ți-ai format aripi de șoim, ai zburat sus și departe... Eu am rămas o vrăbiuță, al cărei zbor se limitează la bătătura casei. M-am întors în sat... și mi-am îndeplinit misiunea, cred, așa cum am simțit că trebuie. Se spune că nicio frunză nu cade la întâmplare. Mă consolez cu gândul că aici mi-a fost locul.» Da, Doina, a dat o nouă semnificație locului ei, i-a îmbogățit universal spiritual și i-a deschis o fereastră permanentă spre lume. Mă bucur de fiecare dată când accesez web site-ul Asociației Culturale «Dobreanu» și văd Subcetatea de la râul Mureș la muntele Bătrâna, văd panorama frumoasă a localității, imagini cu tineretul îmbrăcat în costume populare, imagini și știri despre evenimentele comunei.

Una din realizările semnificative ale Doinei este fereastra ce a deschis-o spre lume pentru comuna Subcetate prin internet. De aici, de departe, din Canada, mă impresionează să accesez și să văd viața acestei localități cu tradițiile folclorice, evenimentele culturale, oamenii și visurile lor postate în web site-ul și blogurile dezvoltate de Doina. Recenzii, prezentări de volume, comentarii și dezbateri, viața culturală a comunei, opinii și experiențe etc., toate acestea întregesc universul cultural, spiritual și blogosferic al unei zone atât de frumoase ce se întinde din valea Mureșului spre vest, până pe vârfurile Bătrâna din Munții Giurgeului. Datorăm Doinei radiografierea etno-culturală a acestei zone pentru generațiile prezente și viitoare.

Trecătorule, din tren, de pe drum, sau cărările spre munte ale Șeștinei, dar mai ales Călătorule din Timp, oprește-te o clipă când treci pe aici, prin Subcetate, și uită-te în oglinda apei blânde și uneori adânci a Mureșului! Dacă vei asculta atent, vei auzi în susurul apei un murmur și un suspin ce vibrează și vine de departe din timp, din somnul străbunilor. Iar, dacă te vei uita mai atent prin luciul tremurând al apei, vei vedea cum curge timpul îmbrăcat în portul popular și vei auzi fremătând folclorul local. Asta pentru că există un dor și un suspin local, Doina.

Text publicat în: 

Centrul European de Studii Covasna – Harghita, Profesioniștii noștri, Doinița – Ana Dobrean, Profesor, etnograf, colecționar la 65 de ani, Coordonator: Ioan Lăcătușu, Ediție îngrijită de Vasile Dobrean și Ioan Lăcătușu, Editura Eurocarptica, Sfântu-Gheorghe, 2015, pp. 80-85

 https://asociatiaculturaladobreanu.blogspot.com/2020/07/doina-dobreanu-surasul-amintirilor-sub.html

         https://asociatiaculturaladobreanu.blogspot.com/2022/05/a-inflorit-din-nou-ciresul-doina.html

    https://asociatiaculturaladobreanu.blogspot.com/2015/06/robita-de-ea-insasi-precum-poetul.html