COSTUMUL TRADIȚIONAL BĂRBĂTESC în nordul județului Harghita
(Subcetate, Sărmaș, Gălăuțaș, Toplița. Bilbor, Corbu, Tulgheș)
(Subcetate, Sărmaș, Gălăuțaș, Toplița. Bilbor, Corbu, Tulgheș)
Este compus din cămaşă albă, largă în poale, mai scurtă cu
20 cm de genunchi, iţari sau cioareci, suman din pănură groasă de lână de
culoare neagră, cafenie sau sură, cojoc lung din piei de oaie, bondă sau
bondiţă/ pieptar.
Bărbaţii îşi acoperă capul cu pălărie, vara, iar iarna cu cuşmă/căciulă cu vârful aplecat într-o parte. Pălăriile de postav cu „streaşină” lată şi cu calota bombată, după cum se poate vedea în fotografiile de la începutul secolului al XX-lea, au fost înlocuite, o dată cu trecerea timpului, cu pălăriile realizate industrial, la fel ca cele ale orăşenilor. Ţăranii îşi protejează capul de arşiţa soarelui de vară cu pălării de paie cumpărate de la târguri. Ţăranii nu umblau niciodată cu capul descoperit.
Cămaşa era confecţionată din pânză de in, cânepă sau bumbac ţesută manual / „pânză de casă”, apoi, în vremurile mai apropiate de zilele noastre, din pânză industrială: şifon sau giulgiu. Cămaşa este croită pe lungimea pânzei şi are introduşi nişte clini triunghiulari pe cele două părţi, uneori şi la spate, aceştia din urmă numindu-se „barbori”. Pentru a rezista mai mult la purtare, stanii cămăşii se dublează cu pânză, „se spătuiesc”.
Mânecile sunt drepte şi largi, fără manşetă. Pe răscroiala gâtului se montează un guler îngust, pe care sunt cusute cu bumbac negru mici motive geometrice, în diferite puncte: cruci, pe fir urzit pe dos sau cu două feţe. Cămăşile tinerilor au gulerul decorat şi cu mărgele sau cusături policrome. Gulerul se întăreşte pe vârf cu punctul de „brinel”.
Cămaşa bărbătească este de o sobrietate desăvârşită, cu puţine ornamente; de obicei tivul care mărgineşte mânecile şi poala este cusut cu găurele sau cu ajur. Cămăşile de sărbătoare ale bărbaţilor tineri pot fi însă prevăzute cu ornamentaţii suplimentare, constând în motive cusute cu alb sau cu negru la gură, la umeri, la marginea inferioară a mânecii şi la poală.
Bărbaţii îşi încing mijlocul, peste cămaşă, cu brâu sau cu şerpar din piele. În timp ce şerparul purtat de bărbaţi era cumpărat de la târguri, brâul, purtat de tineri, era confecţionat dintr-o ţesătură groasă, ornamentată cu motive cusute în cruci, cu fire colorate de lână. Copiii se încingeau în zilele de sărbătoare şi cu brineaţă tricolor.
Iţarii sunt pantalonii de vară din stofă albă, subţire, ţesută în patru iţe, păr în păr. Cioarecii, pantalonii din pănură albă, mai strâmţi decât iţarii se purtau iarna. Iţarii şi cioarecii sunt de o simplitate desăvârşită, fără nici un ornament.
Bărbaţii îşi acoperă capul cu pălărie, vara, iar iarna cu cuşmă/căciulă cu vârful aplecat într-o parte. Pălăriile de postav cu „streaşină” lată şi cu calota bombată, după cum se poate vedea în fotografiile de la începutul secolului al XX-lea, au fost înlocuite, o dată cu trecerea timpului, cu pălăriile realizate industrial, la fel ca cele ale orăşenilor. Ţăranii îşi protejează capul de arşiţa soarelui de vară cu pălării de paie cumpărate de la târguri. Ţăranii nu umblau niciodată cu capul descoperit.
Cămaşa era confecţionată din pânză de in, cânepă sau bumbac ţesută manual / „pânză de casă”, apoi, în vremurile mai apropiate de zilele noastre, din pânză industrială: şifon sau giulgiu. Cămaşa este croită pe lungimea pânzei şi are introduşi nişte clini triunghiulari pe cele două părţi, uneori şi la spate, aceştia din urmă numindu-se „barbori”. Pentru a rezista mai mult la purtare, stanii cămăşii se dublează cu pânză, „se spătuiesc”.
Mânecile sunt drepte şi largi, fără manşetă. Pe răscroiala gâtului se montează un guler îngust, pe care sunt cusute cu bumbac negru mici motive geometrice, în diferite puncte: cruci, pe fir urzit pe dos sau cu două feţe. Cămăşile tinerilor au gulerul decorat şi cu mărgele sau cusături policrome. Gulerul se întăreşte pe vârf cu punctul de „brinel”.
Cămaşa bărbătească este de o sobrietate desăvârşită, cu puţine ornamente; de obicei tivul care mărgineşte mânecile şi poala este cusut cu găurele sau cu ajur. Cămăşile de sărbătoare ale bărbaţilor tineri pot fi însă prevăzute cu ornamentaţii suplimentare, constând în motive cusute cu alb sau cu negru la gură, la umeri, la marginea inferioară a mânecii şi la poală.
Bărbaţii îşi încing mijlocul, peste cămaşă, cu brâu sau cu şerpar din piele. În timp ce şerparul purtat de bărbaţi era cumpărat de la târguri, brâul, purtat de tineri, era confecţionat dintr-o ţesătură groasă, ornamentată cu motive cusute în cruci, cu fire colorate de lână. Copiii se încingeau în zilele de sărbătoare şi cu brineaţă tricolor.
Iţarii sunt pantalonii de vară din stofă albă, subţire, ţesută în patru iţe, păr în păr. Cioarecii, pantalonii din pănură albă, mai strâmţi decât iţarii se purtau iarna. Iţarii şi cioarecii sunt de o simplitate desăvârşită, fără nici un ornament.
Peste cămaşă se îmbrăcau sumane, laibere, lăibăruțe, cojoace şi bonde.
Sumanul, confecţionat pentru bărbaţi şi femei din pănură neagră sau sură, cu clini sub braţ, era prevăzut cu un ornament buclat numit „prim”, aplicat pe guler şi pe marginile mânecilor. Primul fie se ţesea din cânepă, fie se tricota. Laibărul era haina din stofă mai scurtă decât sumanul şi fără clini.
Bondele (bundiţele sau pieptarele), din piele de miel, erau de două feluri, aşa cum se pot vedea în vechile fotografii: încheiate în faţă, pentru maturi şi încheiate sub braţul drept, pentru copii. Bundiţele de purtat, discret ornamentate, erau confecţionate de meşterii cojocari din sat, iar bundiţele de sărbători, ornamentate cu „prim” negru la margini şi cu motive ornamentale florale policrome, brodate cu „horoampă” sau lână, erau fie confecţionate în zonă, fie cumpărate de la negusturi veniţi Moldova.
Portul bărbătesc arhaic din Subcetate, respectiv din zona Topliţei este deosebit de frumos prin însăşi simplitatea lui şi prin armonia culorilor.
FAMILIA ÎN ZI DE SĂRBĂTOARE
CĂMAȘA BĂRBĂTEASCĂ DE ZI CU ZI
CĂMAȘA FECIORILOR DE SĂRBĂTOARE
1940 - Feciori din Subcetate
CĂMAȘA DE MIRE
Doina Dobreanu
Text și fotografii din colecția CASA CU AMINTIRI
COASA
DIN CUI
Agățată-n
cui la șură șade-o coasă ruginită
Și visează zori de vară când se desfăta în rouă,
Înfruptându-se din iarba fragedă și înflorită,
Când tăicuța o ținea strâns cu mâinile-amândouă.
Era
aprigă pe-atunci, lama îi lucea în soare,
Că i-o ascuțea pe batcă-n fiecare asfințit
Și o adăpa cu rouă și broboane de sudoare
Până ce nu isprăveau vreo fâneață de cosit.
Mirosea
a flori de câmp și a troscot din ogradă,
Știa tril de ciocârlie ,mierle și privighetori,
Știa rugăciunea ierbii dinainte ca să cadă
Și crucea de Doamne-ajută ce-o făcea tăicuța-n zori.
Verile
zburda prin iarbă, iarna, hodinea în cui,
Rânduită și păzită ,mai ceva ca o comoară,
Chiar măicuța avea vorbă să n-o deie orișicui,
Mai ales pe mâini stângace ce ar îndrăzni s-o ceară.
Veri
la rând a sărutat bătături fără de număr,
În palmele ce-o mânuiau cu putere de bărbat,
Care-apoi o curățau și o așezau pe umăr
Și-o purtau ca pe-o podoabă, când se întorceau în sat.
Cunoștea
gustul țărânii, gândurile tatei, toate,
Cunoștea gustul cămeșii ude leoarcă de sudoare,
Știa fluierul șăgalnic de pe buzele-i crăpate
Și în asfințituri truda clătinându-l pe picioare.
Cunoștea
mirosul ploii și al macilor din grâne
Cum știa mirosul traistei, de slănină și de ceapă
Și ștergarul alb, de in ,în care un colț de pâine
Se usca-n dogoarea verii, dat pe câțiva stropi de apă.
Da-ntr-o
zi, sunet de clopot,pân-atunci neluat în seamă,
A zvonit c-o altă coasă , de prin ceruri,i-a luat locul
Și de-atunci e tot în cui, așteptând de bună samă
Ca rugina să se-ndure , să-i vină și ei sorocul.
POSTĂRI
CU ACEEAȘI TEMĂ:
https://revistalyceum.blogspot.com/2018/06/ia-ca-simbol-in-arta-si-cultura.html
https://asociatiaculturaladobreanu.blogspot.com/2022/11/motive-ornamentale-ale-portului.html
https://asociatiaculturaladobreanu.blogspot.com/2022/06/ie-cu-istorie-2022.html
https://asociatiaculturaladobreanu.blogspot.com/2022/05/ziua-nationala-portului-traditional-din.html
https://asociatiaculturaladobreanu.blogspot.com/2021/06/elogiu-iei-romanesti-la-24-iunie-2021.html
https://asociatiaculturaladobreanu.blogspot.com/2020/11/casa-cu-amintiri.html
Și visează zori de vară când se desfăta în rouă,
Înfruptându-se din iarba fragedă și înflorită,
Când tăicuța o ținea strâns cu mâinile-amândouă.
Că i-o ascuțea pe batcă-n fiecare asfințit
Și o adăpa cu rouă și broboane de sudoare
Până ce nu isprăveau vreo fâneață de cosit.
Știa tril de ciocârlie ,mierle și privighetori,
Știa rugăciunea ierbii dinainte ca să cadă
Și crucea de Doamne-ajută ce-o făcea tăicuța-n zori.
Rânduită și păzită ,mai ceva ca o comoară,
Chiar măicuța avea vorbă să n-o deie orișicui,
Mai ales pe mâini stângace ce ar îndrăzni s-o ceară.
În palmele ce-o mânuiau cu putere de bărbat,
Care-apoi o curățau și o așezau pe umăr
Și-o purtau ca pe-o podoabă, când se întorceau în sat.
Cunoștea gustul cămeșii ude leoarcă de sudoare,
Știa fluierul șăgalnic de pe buzele-i crăpate
Și în asfințituri truda clătinându-l pe picioare.
Cum știa mirosul traistei, de slănină și de ceapă
Și ștergarul alb, de in ,în care un colț de pâine
Se usca-n dogoarea verii, dat pe câțiva stropi de apă.
A zvonit c-o altă coasă , de prin ceruri,i-a luat locul
Și de-atunci e tot în cui, așteptând de bună samă
Ca rugina să se-ndure , să-i vină și ei sorocul.
Autor Liliana
Burac (Sursa Internet)
https://asociatiaculturaladobreanu.blogspot.com/2022/11/motive-ornamentale-ale-portului.html
https://asociatiaculturaladobreanu.blogspot.com/2022/06/ie-cu-istorie-2022.html
https://asociatiaculturaladobreanu.blogspot.com/2022/05/ziua-nationala-portului-traditional-din.html
https://asociatiaculturaladobreanu.blogspot.com/2021/06/elogiu-iei-romanesti-la-24-iunie-2021.html
https://asociatiaculturaladobreanu.blogspot.com/2020/11/casa-cu-amintiri.html
