IOAN DOBREANU, Primele amintiri (Fragment din cartea PUR ȘI SIMPLU MEMORII, 2010)

https://viatalasubcetate.blogspot.com/2023/02/profesorul-ioan-dobreanu-1937-galautas.html

Era la începutul verii anului 1940.
Tata îşi bătea coasa după ce doborâse la pământ o postată de iarbă. Muma împrăştia brazdele de pe care începuse să se evapore roua, iar Mariţa şi Lucreţia plecaseră de dimineaţă cu vitele la păşune.
Eu nu împlinisem trei ani şi libertatea de a zburda se limita deocamdată în spaţiul ogrăzii. Desculţ şi având drept îmbrăcăminte doar cămaşa lungă de in, priveam de pe prispa casei spre crângul de plopi deasupra cărora se zăreau coamele dealurilor Sărmaşului de după care răsărea soarele. Acum trecuse cu doi stânjeni deasupra plopilor ale căror umbre deveneau tot mai mici.
Pe măsură ce soarele se înălţa, ultimele fuioare de negură dispăreau.
Începusem să alerg prin ogradă, mirat că descopăr spaţiul dinafara acesteia.
Spre miazănoapte, de unde cobora drumul spre costişă, vedeam câteva case şi grajduri, la apus era Fundacul Ierugii, iar spre miazăzi, cam la două sute de metri, pe o colină, vedeam casa şi şura bunicului. Acesta era spaţiul pe care îl descopeream cu uimire, în timp ce alergam vesel prin ogradă. Am mers apoi în grădinuţa din spatele casei unde erau straturile de legume şi multe flori. În marginea grădinuţei, tata sădise de jur-împrejur cireşi şi un măr.
Mă gândeam la vremea când voi fi mare şi cireşii vor creşte şi ei. Mă voi urca şi le voi culege rodul astâmpărându-mi setea. Acum, păsăretul din ogradă nu avea acces la grădinuţă, să nu scurme straturile. De intrau cumva acolo, eu trebuia să le alung. Aceasta era responsabilitatea mea, pentru care trebuia să dau seama în faţa mamei.
Curios era că până atunci nu descoperisem orizontul care mi se oferea acum. Mai misterios mi se părea Fundacul Ierugii fiindcă de acolo începea pădurea de brazi şi înspre acolo duceau surorile mele vitele la păşunat.
- Ce-o fi dincolo oare? Acest gând mă stăpânea adesea.
Oricum, ce descoperisem în acea dimineaţă mi se fixase în memorie pentru a dăinui.
Era cea dintâi amintire: un copil bălai, ce alerga desculţ prin ogradă, descoperise uimit lumea.
Spre sfârşitul aceleiaşi veri, ţin minte că erau pe prispa casei, într-o zi de duminică, mai mulţi vecini care vorbeau cu tata şi păreau îngrijoraţi. (…)
Când eu începeam să cunosc lumea din afara ogrăzii, străinii rupeau din trupul ţării…
În după-amiaza aceleiaşi zile, în timp ce din grădinuţă priveam spre misteriosul fundac, o altă imagine mi-a încântat privirea, umplându-mi sufletul de bucurie.
Cireada satului ieşise din pădure şi se răsfirase pe costişă păscând liniştită. Tălăngile lor se auzeau până departe. Cu capul rezemat în coate, stăteam tolănit în iarbă şi ascultam pentru prima dată o simfonie pastorală. De câte ori îmi port paşii prin acele locuri, îmi revine în memorie imaginea cirezii împrăştiate pe costişă, când tălăngile vitelor îmi picurau în auz acea plăcută încântare.
Mai târziu, pe măsură ce spaţiul cercetat de mine se lărgea, alte şi alte imagini aveau să mi se fixeze în memorie.
O tentativă temerară aveam să întreprind în aceeaşi vară când mi-am luat inima în dinţi şi, după ce am ieşit pe portiţa din fundul grădinii, m-am îndreptat spre Fundacul Ierugii, spre a-l cerceta.
Tot auzind eu de la surorile mele mai mari de joaca ce o încingeau pe Piciorul Plaiului cu alţi copii de seama lor, mă tot bătea gândul cum aş putea ajunge şi eu până acolo. Aflasem de la ele că Piciorul Plaiului e mai sus de păduricea din Fundul Ierugii.
- Ce-o fi, o fi, am să hălăduiesc eu cumva până acolo!
Păduricea nu mi s-a părut prea întinsă, numai că, dincolo de ea, erau jnepeni şi târşori. Ieşii până la urmă din tufişuri şi începui să aud larmă de copii. Glasurile unora îmi erau cunoscute.
Uitai cu desăvârşire de orătăniile din ogradă pe care le aveam date în seamă de mama, pentru a le păzi de incursiunile de pradă ale uliilor care pândeau de prin copacii din crâng.
Gândul îmi era acum să ies mai degrabă la lumină, pe plai.
Spre uimirea celor care se jucau acolo de-a ascunselea, iată că de prin târşori şi jnepeni răsări o mogâldeaţă îmbrăcată numai în cămeşoiul de in ce ajungea mai jos de genunchi, desculţ şi cu capul gol!
Mă oprii din mers şi privii uimit depărtările.
- Ce mare e lumea!, îmi zisei eu.
Spre răsărit şi miazănoapte se profilau în zare Munţii Giurgeului şi Călimani, pe care mai vedeai pete albe de zăpadă, iar spre miazăzi se vedeau satele ungureşti până la Gheorgheni. Dintr-acolo răzbăteau până la noi sunetele clopotelor bisericii din Ditrău. Într-un plan mai apropiat, tot spre miazăzi, se vedeau presărate pe dealuri casele filpenilor.
Spre apus, plaiul urca şi drumul trecea prin celelalte două poieni, iar deasupra lor se ridicau vârfurile Bătrâna şi Mortonca, acoperite cu păduri de brad.
În timp ce eu mă minunam de întinderea depărtărilor pe care le acopeream acum cu privirea, am fost reperat de cei ce se jucau pe plai.(…)
Curioşi de isprava mea, m-au întrebat cum de am ajuns acolo.
După ce mi-a descris Simion, care era mai mare, cum se numesc toate întinderile de care luam cunoştinţă atent, Măriţa n-a mai zăbovit şi m-a luat de mânuţă, ducându-mă înapoi spre casă. Bine că nu se întorseseră părinţii de la fân şi că inventarul ogrăzii nu se împuţinase!
După ce tata şi mama au ajuns acasă cu carul cu fân şi l-au descărcat în şură, dinspre Fundac apărură şi surorile mele, aducând de la păşune vitele cu ugerele pline.
Era una din acele seri liniştite de vară, când după ce toate treburile pe afară erau terminate, cu toţii ne adunam la masă, în jurul mămăligii aburinde, aşteptând să vină mama, cu ceaunul de lapte fiert, din care să ne toarne la toţi în blide.
Nu se putea ca mama şi tata să nu fi aflat despre aventura mea de pe Piciorul Plaiului!
- Dacă te întâlneai cu un lup?, mă întrebă mama cu o uşoară dojană în glas.
- Nu umblă vara lupii pe aici, mamă, prinsei eu curaj. Acum lupii dau pe la stâna de oi.
Răspunzând aşa, mă uitai la tata, dacă nu mă ia el în primire.
- Lasă-l, măi femeie, nu vezi că e fecior mare?
Tata zâmbea pe sub mustaţă, mândru de isprava mea.
Târziu, după ce a stins mama lampa şi toţi ai casei s-au culcat, eu, cu ochii închişi, vedeam lumea pe care o descoperisem în acea după-amiază.
- Ce mare trebuie să fie lumea asta!, îmi spusei eu în gând.

💥💥💥

ARTA DE A TRĂI

 

    „De câte ori te trezești dimineața, gândește-te la privilegiul de a fi în viață, de a putea gândi, iubi și de a te putea bucura! (Marc Antoniu)

   „Viața este foarte simplă, doar că noi insistăm să o facem complicată.” (Confucius)

   „Viața este o artă, când ai revelația că în tine este o lume”, spunea într-un interviu psihologul Ion Mânzat. Călătoria spre sine se face găsindu-ne  o pasiune, ceva care să ne bucure. Să ne dezvoltăm cele trei virtuți, ne îndeamnă gânditorul acesta: credința, speranța și iubirea, iubirea fiind corelație a întregului univers.

  „Bucură-te de minunea de a fi! Ai credință, nădejde și dragoste!” (Hrisostom Filipescu)

    „Când facem un bine cuiva dintr-o pornire într-adevăr adâncă și curată, nu numai că nu așteptăm recunoștiță, dar ne vine parcă să mulțumim noi aceluia care ne-a primit cu bucurie darul și binele.” (Lucian Blaga)

    „Avem o viață, ce facem cu ea? Cum să trăiesc viața cu sens? Este tema unei emisiuni de televiziune, „Înapoi la argument”, în care H.R.Patapievici și Andrei Pleșu încercă să găsească răspusuri. 

    Toți avem o datorie, dar cum îmbinăm viața cu sens cu datoria? Datoria supremă este mereu alta, în funcție de etapele vieții: la început, datoria este formația, apoi familia, apoi prestația publică/socială... Nu le putem parcurge simultan. A fi mereu ocupat este sidromul nevrozei zilnice, de care ne putem elibera căutând câteva surse de supraviețuire: să începem ziua cu bucurie, să nu ne pierdem umorul, pentru a nu ne lăsa măcinați de griji,  să ne recuplăm la transcendență, măcar 5 minute pentru a privi o icoană, pentru o rugăciune care ne aduce liniște; să ne bucurăm de prietenie, de o întâlnire, o convorbire adâcă; să ne retragem și să ne găsim energiile interioare.

    Iubirea este poarta spre înțelepciune. Să facem ceva împreună...”

    „Viața te va trânti la pământ... de fiecare dată când prinde ocazia. Cei puternici se ridică. Întotdeauna. Nu te plânge, nu cere milă, nu da vina pe nimeni. Ridică-te și mergi mai departe. Nimeni nu își amintește de cei care au renunțat, ci de cei care au renunțat să fie învinși.” (Jasen Statham)

    „Ce însemnă să fii OM FRUMOS? 

    Un om frumos a cunscut greutățile, suferițele, înfrâgerea, pierderea și a trecut prin aceste momente cu ochii în lacrimi și cu sufletul îndurerat, însă a găsit în interiorul lui curajul și puterea să meargă mai departe. Un om frumos a învățat lecțiile pe care viața i le-a dat și nu a lăsat ca greutățile să-i înnegrească mintea și sufletul. Trecerea prin toate momentele neprielnice l-au făcut să aducă la lumină, din interiorul lui,  cele mai minunate atribute umane: sensibilitate, blândețe, înțelegerea existenței în toate formele ei care-l fac să privească viața cu compasiune și cu o preocupare plină de iubire. Oamenii frumoși nu apar pur și simplu... Ei devin frumoși pentru că permit vieții să-i șlefuiască în diamante care reflectă Lumina. ” (Ursula Yvone Sander)

    „Iubesc oamenii pentru care CULTURA este un stil de viață.”

    „Cel mai bun lucru pentru tulburările spiritului este să înveți, să cotinui să fii curios să afli și să înveți ceva nou. E sigurul lucru care nu dă greș niciodată, în orice condiții: fie că îmbătrânești și tremuri, fie că nu poți dormi noaptea, ascultând dezordinea din venele tale, fie că îți lipsește singura ființă dragă, fie că îți pierzi banii, fie că în jur lumea e devastată de tot felul de amenințări...” (Marguerite Yourcenar)

    „Mai știm să ascultăm?

   Simțim nevoia să ne spunem povestea, dar puțini sunt dispuși să asculte povestea altora. Trecem pe lângă povești valoroase ale unor oameni pe care nu i-am ascultat, deși nu i-am auzit. Dezvoltarea abilității de a asculta activ este un mijloc de a ieși în afara insulei pe care ne-am izolat singuri.” (Zenobia Niculiță)

   „Învață să scrii durerile pe nisip și bucuriile pe piatră.” (Sfântul Augustin)

    „Nu te grăbi prin viață! Mergi încet, admiră, cunoaște, învață, ascultă și ajută! Fiecare oprire este o lecție și fiecare om întâlnit este un profesor!”

    „Cea dintâi trebuiță a omului, după hrană, este învățătura. Învățătura îi conferă omului demnitate.” (Denis Diderot)

    „Fără educație, visele rămân vise...”

   „A ajuta pe cineva în dificultate este locul unde începe civilizația” (Margaret Mead, 1901-1978)

    Antropologul explică ce înseamnă civilizația printr-un exemplu: dacă un animal își rupe un picior, e sortit pieirii, nu se poate hrăni și este devorat de celelalte animale.

    În lumea civilizată a oamenilor, un individ care trece printr-o experiență asemănătoare este ajutat de semeni ca să supraviețuiască.

   „Lasă un strop de dragoste, o urmă de zâmbet și o picătură de bucurie, peste tot pe unde vei trece astăzi!

    Nu este greu să fim buni. Nu este greu să îmbrățișăm. Nu este greu să ștergem lacrimi. Nu este greu să vorbim frumos. Nu este greu să ajutăm. Nu este greu să iubim. Nu este greu să dăruim.

    Nu este greu să fim Oameni!” 

    „Zâmbetul este un mod de a povesti despre tot felul de sentimente, fără cuvinte. Și nu e un limbaj pentru toată lumea, ci doar pentru cei care au învățat să citească în zâmbete. Și în suflete. Prin ele facem să curgă lumina din lăuntrul nostru în afară, către ceilalți!

    Ziua de astăzi să vă fie o călătorie prin lumea zâmbetelor! (Nina Tărchilă)

    „Un zâmbet poate spune o mie de cuvinte, un cuvânt poate ucide o mie de zâmbete.” 

    „Codul etic al amerindienilor

    Trezește-te împreună cu soarele și fă-ți rugăciunea. Roagă-te des. Marele Spirit va asculta, trebuie doar să-i vorbești.

    Fii tolerant cu cei care s-au pierdut pe cale. Ignoră înșelătoria, mânia, gelozia și lăcomia. Acestea izvorăsc din înstrăiarea de Suflet. Roagă-te pentru acești oameni, ca și ei să-și găsească îndrumare.

    Caută-te pe tine, prin tine. Nu lăsa ca alții să-ți impună pe ce cale să mergi. Este calea ta și tu mergi pe ea. Alții pot să meargă eventual alături de tine, însă nimeni altcineva nu poate să trăiască viața ta.

  Poartă-te cu oaspeții care îți intră în casă cu multă considerație. Servește-le masa cea mai bună, dă-le patul cel mai bun și onorează-i cu bunăvoință și respect.

    Nu fura ceea ce nu este al tău, nici de la o altă persoană, nici de la o comunitate, nici de la natură. Dacă nu ți-a fost oferit, sau dacă nu ai muncit pentru acel ceva, nu îți aparține.

   Respectă toate lucrurile de pe acest pământ, toți oamenii, toate ființele și toate plantele.

    Onorează gâdurile, dorințele și cuvintele cu care vii în contact. Să nu întrerupi pe altul care vorbește, nici să nu râzi de el și nici să nu-i imiți comportamentul în batjocură. Permite fiecărui om dreptul la exprimare personală.

    Nu vorbi de rău pe alții. Energia răutății pe care o emiți spre Univers va veni înapoi către tine multiplicată.

    Toți oamenii fac greșeli. Și toate greșelile pot fi iertate.

    Gâdurile rele produc îmbolăvirea minții, a trupului și a spiritului.

    Copiii sunt semițele viitorului nostru. Plantează iubirea în inimile lor și udă această iubire cu înțelepciunea și lecțiile vieții. Copiii au nevoie de spațiu ca să crească. Asigură-le acest spațiu.

    Evită să rănești inimile altora, fii coștient că rănind pe altul, otrava durerii se va întoarce la tine.

    Natura nu este aici petru noi, ci este parte din noi. Toți facem parte din natura Planetară.

    Fii cinstit întotdeauna. Corectitudinea este un test de voință în acest Univers.

   Păstrează-te echilibrat. Încearcă să păstrezi puternic sinele tău mental, spiritual, emoțional, fizic.

   Asumă-ți responsabilitatea propriilor acțiuni.

  Respectă spațiul personal al celorlalți. Nu te atinge de proprietatea altora, de obiectele de cult religios.

    Fii cinstit cu tine însuți, îngrijește-te și ajută-te întâi pe tine însuți.

    Respectă alte credințe religioase. Împarte ceea ce ai. Participă la lucrul de caritate.”

    „De la călugării tibetani:

    Îți place ceva, nu îți place, spune.

    Îți este dor de cineva, sună.

    Nu înțelegi, întreabă.

    Vrei să te întâlnești cu cineva, chamă-l.

    Vrei ceva, cere.

    Nu te certa niciodată.

    Ești vinovat, cere scuze.

    Iubirea e cel mai important în viață.

    Problemele omului sunt doar în capul lui.

    Caută plăcerea în tot ceea ce te încojoară.

    Nu uita că ai doar o viață.

    Nu datorezi nimănui nimic, nimeni nu-ți datorează nimic.

    Nu regreta timpul și banii pentru cunoașterea lumii.

    Ai încredere în simțurile tale.

    Fii răbdător cu oamenii.

    Admiră natura.

    Ziua de azi e cea mai bună zi.”

    „Insistă să stăpânești AUTOCONTROLUL și DETAȘAREA pentru că lumea va încerca să te cotroleze și să te agațe. Te vor provoca, te vor ataca, te vor manipula cu emoții, cu vină, cu frici. Și, dacă nu te cunoști pe tine, te vei pierde în ei. Autocontrolul nu e reprimare, este LIBERTATE. Detașarea nu e indifereță, e claritate. Să fii în mijlocul haosului și să nu fii haosul e fantastic. Să simți, dar să nu reacțioezi e fenomenal! Asta este PUTEREA REALĂ. Când lumea apasă pe toate butoanele tale și tu să alegi să nu funcționezi pe pilot automat. Pentru că cine se stăpânește pe sine nu mai poate fi stăpânit de nimeni.” (Răzvan Vasile)

  „Și pământul poate cânta, pentru cei care știu să asculte.” (W. Shakespeare)

    „Vreau să spun trenului care trece o singură dată în viață... că eu pot face drumul, dacă vreau, și pe jos.”

    „Poți da fără iubire, dar nu poți iubi fără dăruire.” (Octavian Paler)

   „Să aștepți oricât. Să aștepți orice. Să nu-ți amintești, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăiești în prezent.” (Octavian Paler)

    „În viață suferița este de două feluri: cea care te doare și cea care te schimbă.”

    „Doar iertarea și iubirea sinceră pot să-ți aducă liniște în viață. Iartă-i pe cei care ți-au greșit, nu pentru că ar merita iertarea, ci pentru că meriți tu liniștea. 

    Fii bun și lucruri bune ți se vor întâmpla!” (Hrisostom Filipescu)

  „La cele mai importannte răscruci ale vieții nu există nicio semnalizare.” (E Hemingway)

  „Fă-ne, Doamne, să înflorim ca copacii înc-o dată

    Și miros să răspândim, de credință adevărată!

    Adă, Doamne, primăvara, după care toți tânjim!

    Dă-ne dor de cele sfinte și putere să iubim!”

    

 

GÂNDURI DESPRE FERICIRE

   „Sunt fericiți cei ce iubesc, cei ce sunt mulțumiți, cei pașnici, cei ce găsesc raiul în sine, cei ce caută, cei care își împliesc destinul, cei care au cunoscut Unitatea, gustul lui Dumnezeu, cei care sunt în armonie, cei iertători.

     Fericiți sunt cei care găsesc comori în ei înșiși.

   Fericiți sunt cei care își doresc lumină. Contemplarea lui Dumnezeu este dizolvarea în lumină.” (Solomon)

    „Fericirea depinde de noi.” (Aristotel)

    „Nu uita că îți trebuie puține lucruri ca să fii fericit.” (Marcus Antonius)

    „Pentru a avea o viață fericită trebuie să ai o minte linniștită.” (Cicero)

    „Fericirea este un lucru minunat: cu cât dai mai mult, cu atât mai mult îți rămâne. (Blaise Pascal)

    „Nu condiția noastră, ci calitatea sufletului ne face fericiți.” (Voltaire)

    „Dacă vrei să fii fericit, fii!” (Lev Tolstoi)

   „Dă șansă fiecărei zile să fie cea mai frumoasă din viața ta.” (Mark Twain)

    „Fericirea vine din propriile tale acțiuni.” (Dalai Lama)

    „Este foarte simplu să fii fericit, dar este foarte greu să fii simplu.” (R. Tagore)

    „Oamenii care se iubesc unii pe alții profund și adevărat sunt cei mai fericiți oameni din lume.” (Maica Tereza)

    „Cea dintâi condiție a fericirii este liniștea sufletului.” ( Nicolae Iorga)

    „Niciun paradis nu este mai frumos decât cel pe care-l construiește omul în sufletul său.” (Liviu Rebreanu)

    „ Ești fericit când ești plin de bucurie, când nu ești în conflict cu nimeni și faci cele mai minunate lucruri.”

    „Până mai putem iubi și ierta, ne putem numi fericiți.”

    „Secretul fericirii: să faci cu plăcere ceea ce trebuie să faci, nu să faci ceea ce-ți place.”

    „Fericit este acela care vede prietenia prin adevăr.”

    „În casa în care oamenii râd vine fericirea.” (Proverb japonez)

    „Primul care își cere scuze este cel mai curajos. Primul care iartă este cel mai puternic. Primul care uită este cel mai fericit.”

    „Există un secret pentru a fi fericit: să nu urăști pe nimeni și să nu iubești pe oricine.”

    Fericirea este VIAȚĂ!

Fericirea e în noi, în jurul nostru, e dincolo de noi, e peste tot.

Fericirea este fiecare dimineață când deschizi ochii, privești cerul și te bucuri de fiecare rază de soare, de fiecare strop de ploaie, de fiecare fulg de nea, când te bucuri de toate sunetele și culorile naturii.

Fericirea este când te uiți la cer și-ți este dor.

Fericirea este când privești pe cineva drag.

Fericirea este râsul copiilor, zâmbetul oamenilor, blândețea bătrânilor.

Fericirea este mângâierea mamei care ne ia toate durerile sufletești, este o îmbrățișare pe care o primesc sau o dăruiesc.

Este posibilitatea de a dărui ceva, de a face alți oameni fericiți, de a alina un suflet îndurerat.

Înseamnă amintirile frumoase legate de oameni dragi.

Fericirea ne-o aduce copiii, ”care sunt mâinile cu care ne prindem de Rai” ( William Blake)

Este bucuria celorlalți, realizările și fericirea lor.

Fericirea este  când privești răsăritul sau apusul de soare.

Fericirea este când poți să mănânci in tihnă.

Fericirea este când pui capul pe pernă și dormi liniștit.

Este speranța că o poți lua oricând de la capăt.

    „Ce este fericirea?

    Este o cafea cu un prieten, este un sărut furat. Un mesaj neașteptat. Este să răspuzi la telefon și să auzi cu surpridere vocea celor pe care îi iubești. Este o gură de aer curat după o zi închis într-o cameră. Este un parfum nou.  Este zâmbetul unui copil. Este încrederea între frați. Este melodia ta preferată pe care o auzi întâmplător la radio. Este o emoție bruscă. Este luna plină. Este o îmbrățișare afectuoasă. 

Acestea sunt dozele noastre de fericire. Și în aceste secunde, lasă gâdurile să tacă. Închide ochii și ascultă bătăile apăsătoare ale inimii.” (Oltița Pană)

    „Fericirea se învață prețuind tot ceea ce ai (viață, familie, prieteni) mai mult decât ceea ce îți dorești.”

    „Fericirea nu vine din lucruri, oricâte ți-ai cumpăra. Fericirea este liniștea și momentele în care te simți iubit, apreciat, înțeles, încurajat de oamenii care te fac să te simți bine.”

    „A fi fericit nu însemnă a avea tot ce-ți dorești, ci a nu dori ceea ce nu poți avea.”

  

    Iată câteva reguli ale ikigai-ului (arta de a trăi fericit, concept al vechii civilizații japoneze):

    - să fii mereu activ

    - să privești lucrurile cu calm

    - să nu mănânci pe săturate

    - să te înconjori de prieteni buni

    - să zâmbești

    - să fii în formă pentru viitoarea aniversare

    - să te reconectezi la natură

    - să fii recunoscător

    - să trăiești clipa

    „Trăim fericirea în relație cu ceilalți oameni. Să prețuim oamenii care contează pentru noi. E important să fim tot timpul ocupați, să ieșim din casă, să fim sociabili. Viața socială aduce satisacții și e distractivă.”

    „Oamenii vor să fie fericiți, dar nu au timp de fericire. Nu au timp să descopere că fericirea e în ei, în cerul dimineții, în zâmbetul cu care salută oamenii, în joaca copiilor, în liniștea casei,  în stelele de pe cer,  în rugăciunea de dinainte de culcare...

    Fă, Doamne, ca oameii să învețe să fie fericiți!” (Hrisostom Filipescu)

    

BALUL PORTULUI POPULAR, ediția a II-a, Toplița - La Moară, 1 niembrie 2025

 

Olga Dobrean

Costumul popular - TEMPLU LA PURTĂTOR

La început de noiembrie, ne-am adunat la o horă de binecuvântări, de speranță că tradiția și zestrea moștenită nu piere.

Ne-am adunat aseară să spunem și să scriem povești : ANTIDOT LA UITARE.

Balul Portului Popular s-a dovedit a fi nu doar un spectacol al costumelor tradiționale și al cantecului popular, ci și o lectie de identitate și mândrie românească.

Mulțumesc frumos, Camelia, Lenuța, Dana, Carmen! Greu mi-ar fi fost fără voi!

Victor Sebastian Buzilă

Tradiția ne adună!

Sâmbătă seara am avut bucuria de a participa la a doua ediție a Balului Portului Popular din Toplița, un eveniment plin de culoare, emoție și respect pentru tradițiile noastre.

Se spune că un om bun este cel care face bine fără să aștepte nimic în schimb — iar Olga Dobrean se încadrează perfect în această definiție. Ea este inițiatoarea și sufletul acestui eveniment, alături de o echipă de oameni dedicați, care merită toate felicitările.

Am auzit adesea că „toplițenii nu sunt interesați de evenimente culturale, mai ales de cele legate de tradiție” sau că participarea există doar pentru că sunt gratuite. Ei bine, acest eveniment nu a fost gratuit, fiecare participant a contribuit — și totuși sala a fost plină! Asta arată că există dorință, respect și dragoste pentru tradiție, atunci când lucrurile sunt făcute cu suflet.

Felicitări organizatorilor și tuturor celor care au îmbrăcat portul popular cu mândrie!

Toplița are oameni frumoși, iar tradițiile noastre trăiesc prin ei.

Macrina Lazăr 

Aseară, d-na Olga Dobrean a dat un exemplu despre cum poți să creezi un buchet minunat, punând la un loc bunul simț și bunul gust, empatia, respectul față de tradiție, culori, voci încântătoare, semne și simboluri, armonia folclorului muzical și a dansului popular, aromele bunătățile tradiționale locale etc. Alături de oameni frumoși, cu reziliență, spirit asertiv și voioșie în suflet, a transpus acest buchet într-un bal popular memorabil în care toate cele oferite participanților au fost la înălțime.

Sunt sigură pentru d-na Olga Dobrean, ediția a treia a balului va fi doar o joacă de copii.

Andra - Elena Andrei

Dragilor, las aici două rânduri despre perspectivele din astă dimineață, la cald...

Ieri am participat la Balul Portului Popular, un eveniment tare fain, organizat dintr-un drag autentic față neamul românesc, îmbrăcat în virtuți și-n straie cusute-n doruri poate neștiute. Se-ntâmplă la Toplița, acolo de unde vin și unde mă întorc ca și cum n-am plecat nicicând, cu aceeași simțire, reală și caldă, a oamenilor, a faptelor, a locurilor. Și-s bucuroasă până dincolo de granițele sufletului de conexiunile ce ne țin aproape peste timp.

Mă pregăteam să înfulec ceva bunătăți de pe masă, când m-am pomenit cu o diplomă, o carte și două îmbrățișări ce mi-au confirmat toate cele scrise mai sus.

Nu caut validare. Au trecut ani mulți de când mă validez singură, în oglinda propriei conștiințe, unde sinceritatea cântărește mai mult decât interesul. Acolo pot să cresc fără hățuri și să zburd prin toate ce-mi sunt spre împlinire. E absolut uimitor sentimentul ăsta, de-a fi tu, întreg și neatins de buzele ce rostesc adevăruri ce nu-ți aparțin.

Identitatea. Ne ține unici, ne face invincibili și ne definește. Pe asta să n-o vindeți nimănui, niciodată. Are atâtea valențe, cât o respirație într-o pădure de pini. Prea tare pentru neinițiați și prea sănătoasă să-ți scape.

Costumul ce-l port e vechi și miroase a rădăcini adânci, bine înfipte în istorie. Mai pleacă din culoarea țesăturii câte puțin cu fiecare an ce-l înnobilează. Mai cos un petec când vremea se frânge pe pânză. Mi-am educat mâinile să fie grijulii, la fiecare împăturire, iar trupul - recunoscător și mândru, deopotrivă. Și n-a fost în zadar. De fapt, costumul a fost cel premiat aseară. Meritul meu a fost să-l port așa cum mi-a fost lăsat, cu responsabilitate și cinste. I-am pus un zâmbet, atâta cât să amintească de prețuirea prezentului.

Îți mulțumesc, Olga! Când credeam că nimic nu mă mai poate surprinde, ai apărut tu. Te felicit cu inima deschisă spre așteptarea ediției viitoare!

Îți mulțumesc, Viorica! Te-am găsit mai bogată decât te-am lăsat, dar la fel de aproape de mine.

Merci, Florin! Ești responsabil pentru poza asta, unica mărturie ce stă în calea uitării.

Pe toți cei cu care m-am întâlnit, fie c-am schimbat o vorbă, o privire sau o strângere de mână într-o horă, vă cuprind într-un gând bun.

Știți cât poate o bilboreancă să fie de fericită?

Mai mult decât credeți!

Lucica-Ioana Cucuiet

O seară de toamnă minunată, din toate punctele de vedere: primire călduroasă, ținută tradițională, bucate alese, muzică , joc, dans, relaxare, empatie, socializare!

Felicitări organizatorilor!

Ilie Ciprian

Multumim din suflet celor care au fost alături de noi atat fizic, cat si online - live.
Multumim celor care s-au implicat in acest frumos eveniment, împreună am reusit sa mai facem o seară de neuitat, prin cantec, joc si voie bună! 

Texte și poze preluate de pe Facebook

💥💥💥

ECOURILE EVENIMENTULUI ÎN ZIARUL JUDEȚEAN

INFORMAȚIA HARGHITEI

5 noiembrie 2025

https://informatiahr.ro/balul-portului-popular-2025-editia-a-ii-a/?fbclid=IwY2xjawN4MLRleHRuA2FlbQIxMABzcnRjBmFwcF9pZBAyMjIwMzkxNzg4MjAwODkyAAEeTryUwDGJhGFWmWf6oAps91wnreB-twl6FtPS1CMtkUO-TeDtIOGixe9s5mM_aem_gubphQ_Z6n6it0gMPbKMjw

    „În cadrul evenimentului au fost acordate peste 20 de diplome pentru autenticitatea costumului popular, promovarea culturii şi spiritualităţii româneşti, precum şi pentru păstrarea şi valorificarea tradiţiilor strămoşeşti. Alături de distincţii, premiile au fost însoţite de volumul „Moştenirea topliţeană”, o carte editată de colectivul Bibliotecii, care adună între coperţile sale fotografii vechi, poveşti de viaţă şi mărturii ale trecutului local – o veritabilă carte de suflet pentru comunitate şi totodată o invitaţie pentru păstrarea şi promovarea pe mai departe a valorilor locale.

    Surpriza balului a reprezentat-o faptul că, în atmosferă de sărbătoare, în prezenţa domului primar al municipiului Topliţa, Sebastian Buzilă, s-a acordat şi titlul de Tezaur topliţean artistului şi muzeografului Zorel Suciu, care a desfăşurat o activitate bogată în cadrul Muzeului Etnografic al Centrului Cultural Topliţa, şi care a demonstrat în toţi anii activităţii sale profesionalism, abnegaţie şi dedicare.”