Prefaţă
Cartea „Cântecul obârşiei”, purtând titlul unei poezii scrise de Lucian Blaga, se vrea a fi un elogiu adus locului natal, satului românesc cu tot ceea ce el are peren, un elogiu adus de cei pentru care satul continuă să trăiască în sufletul lor aşa cum l-au cunoscut.
„Etnografie, folclor, grai”, prima parte cărţii, cuprinde sinteze despre graiul, folclorul şi etnografia localităţii Subcetate prezentate de profesoara Doina Dobreanu la Sesiunea Naţională de comunicări ştiinţifice „Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie. Cultură. Civilizaţie”, în anii 2002-2010. Materialul lingvistic dialectal valorificat în aceste comunicări a fost înregistrat în anii 1972-1973, în perioada pregătirii lucrării de licenţă a autoarei, „Monografia graiului din localitatea Subcetate-Mureş, judeţul Harghita”. Înregistrarea materialului lingvistic a fost făcută după metoda transcrierii directe, folosindu-se sistemul de transcriere ALR. Lucrarea de licenţă propriu-zisă, exceptând anexele (textele şi glosarul), a fost publicată în anul 1999, în capitolul „Studiul monografic al graiului din comuna Subcetate-Mureş”, din cartea „Subcetate-Mureş. File de monografie”, urmând ca „Glosarul” să fie publicat la sfârşitul acestei cărţi.
„Sub pecetea dorului” este partea a doua a cărţii şi adună emoţionante aduceri-aminte ale unor persoane a căror existenţă s-a legat, chiar numai vremelnic, de acelaşi spaţiu geografic şi spiritual: comuna Subcetate şi împrejurimile sale, de pe Valea Superioară a Mureşului. Sunt amintiri despre universul satului copilăriei, casa părintească, şcoala din sat şi dascălii ei, îndeletnicirile consătenilor şi momentele marcante din viaţa localităţii.
„În localitatea Subcetate”, astăzi este ultima parte a cărţii. Sunt adunate aici o parte din compunerile realizate de şcolarii din Subcetate şi publicate în revista lor, Lyceum, în ultimii cinci ani, respectiv perioada 2006-2011. După primii 10 ani de apariţie, în anul 2006, această revistă, considerată de domnul Valentin Marica „haina culturală sau partea de cer a acestui liceu harghitean de prestigiu” , publicase, sub îngrijirea profesoarei Doina Dobreanu, „o antologie de texte, în limbile română şi franceză, mărturisind popasurile revistei în luminile cuvântului, luând din cotidian ce este mai important astăzi, pentru a îmbogăţi memoria zilei de mâine. Acest transfer de semnificaţie, dinspre azi spre mâine, este semnat de redactorii revistei în cheia uimitoarei sincerităţi şi a bucuriei adolescentine. Nimic forţat în paginile revistei şi în cele ale antologiei, dimpotrivă naturaleţea şi căldura comunicării alcătuiesc textul; cum să nu impresioneze asemenea pagini? Ele sunt fereastră a şcolii, de la care se vede foarte departe”.
Sperăm ca şi în paginile selectate din revista şcolară a ultimilor cinci ani pentru această carte, „inspirate de locuri şi oameni care merită a fi vizitaţi”, cititorul să regăsească „bucuria de a fi copil”, bucuria vârstei când „totul este văzut prin cristalinul pur al ochiului încă neopacizat de poverile vieţii”.
Cartea este însoţită de o Anexă: Glosar din zona Topliţa. Cuvintele au fost înregistrate în localitatea Subcetate în anii 1972-1973, dar ele sunt reprezentative pentru graiul din zona lingvistică a Mureşului Superior.
A transmite celor ce ne urmează din cunoştinţele despre acest loc – leagăn al copilăriei - înseamnă a-l fixa în nemurire. Subcetate este o aşezare românească ca oricare alta, dar, pentru cei care au văzut prima oară lumina zilei aici, rămâne unică. Frumuseţea acestui loc o percepem cu sufletul, căci numai aşa se poate vedea cu adevărat ceea ce este invizibil pentru ochi. Este nu doar un loc frumos, ci şi sacru, prin prezenţa în centrul comunei a unei impozante biserici, coloană între pământ şi Cer. „Ce pustiu ar fi spaţiul dacă nu ar fi punctat de biserici!, spunea Petre Ţuţea. În afara slujbelor bisericii, nu există scara către cer. Templul este spaţiul sacru, în aşa fel încât vecinătăţile devin sacre în prezenţa lui.” Biserica noastră de piatră, înălţată în urmă cu mai bine de o sută de ani pe cenuşa străvechii bisericuţe din lemn, ne veghează trecerea noastră şi străjuieşte mormintele unui şir lung de generaţii aici trăitoare. Subcetate este un sat aidoma celorlalte, aşa cum şi Lucian Blaga îşi vedea satul natal, Lancrăm, „aşezat înadins în jurul bisericii şi al cimitirului, adică în jurul lui Dumnezeu şi al morţilor.”
Ne-am propus să scriem despre noi şi despre înaintaşii noştri, despre cei care şi-au găsit rostul vieţii lor aici, despre existenţa lor bazată pe cultura relaţiei, pe prietenie şi respect, despre felul în care aceşti oameni, în simplitatea lor, ştiau să dea vieţii lor sens şi să se bucure de ea, ştiau să-şi facă sufletul cer şi ştiau să învestească în alţi oameni sentimente alese. Cu speranţa că satul are şi viitor, ne-am propus să scriem despre satul care ne cheamă mereu şi mereu spre fântâna sa nemuritoare de înţelepciune şi frumuseţe.
Localitatea Subcetate este în conştiinţa noastră un fel de centru al lumii; este ceea ce ne îndeamnă să aducem elogiul cuvenit, atât cât ne pricepem, satului acesta - „păstrător al culturii populare, purtător al matricei noastre stilistice” .
Profesor Doina Dobreanu
Copera 4:
„Reconsiderarea culturii populare este actul necesar la care orice popor simte nevoia să se întoarcă mai cu seamă astăzi, în plină epocă a globalizării care şterge graniţele lingvistice, anihilează valorile şi uniformizează societatea. Mesajul pentru contemporani şi îndemnul pentru urmaşi, rostit de un om cu deplină responsabilitate în faţa viitorimii, este acela de a ne respecta trecutul, de a recupera şi perpetua bogăţia şi frumuseţea artei sale, a tradiţiilor şi obiceiurilor populare, întorcându-ne la ceea ce este valoros, autentic şi original, care constituie cu adevărat însemnul de nobleţe a poporului român.”
Prof. Maria Stoica
„Ce bucurie mare poate fi pentru un om când este martor la un act de cultură, ca descendent al unei comunităţi care şi-a pecetluit istoria prin propria lui creaţie! Mă închin străbunilor mei pentru tot ce au lăsat generaţiilor viitoare ca semn al trecerii prin istorie, pentru truda lor zilnică, înnobilată prin frumos. Simt, ca om al locului, atunci când ating obiectele mângâioase ale veşmintelor lor, siguranţa că nu sunt singur.
Să fie binecuvântaţi străbunii mei pentru zestrea lăsată nouă prin nestematele create, ca şi pentru zestrea genetică lăsată în oameni!”
Prof. Doru Dobreanu
Cuprins
I: ETNOGRAFIE, FOLCLOR, GRAI 9
1. Istorie, cultură, civilizaţie la românii din Subcetate-Mureş, oglindite în graiul din localitate 10
2. Universul satului românesc de munte. Comuniunea ţăranului cu natura relevate în folclorul, datinile şi credinţele arhaice din comuna Subcetate 20
2.1. Legătura omului cu natura relevată în datini şi credinţe străvechi 21
2.2. Elemente ale universului ţărănesc, ale cadrului natural prezente în folclorul literar al localităţii 25
2.3. Folclorul din Subcetate – expresie a comuniunii ţăranului cu natura, a atitudinii faţă de muncă, de viaţă şi de moarte 27
2.4. Atributele omului de la munte exprimate în folclorul literar cules în zona Topliţei 29
3. Valenţe expresive ale graiului din Subcetate 33
3.1. Verbe exprimând intenţii peiorative 34
3.2. Cuvinte cu sens figurat 34
3.3. Expresii: 34
3.4. Caracterizarea, adesea peiorativă 35
3.5. Supranumele 37
3.6. Imprecaţiile 41
3.7. Onomatopeele 41
4. Strigături, doine, amintiri – consemnate de Aurel Dobrean, un ţăran din comuna Subcetate 42
4.1. Strigături de la horă 43
4.2. Doina 44
4.3. Amintirile 44
5. Elemente etnografice din localitatea Subcetate, surprinse în fotografii 46
6. Subcetate- vatră de spiritualitate românească. Costumul popular şi podoabele casei ţărăneşti 57
7. Obiceiuri de seceriş 60
II: SUB PECETEA DORULUI 69
A FOST ODATĂ… 71
Ioan Dobreanu, Primele amintiri 71
Ioan Dobreanu, Bunicul 75
Gheorghe Platon, Părinţii mei 77
Zorel Suciu, Şcoala satului 80
Ioan Dobreanu, Primul an de şcoală 82
Alin Bordea, La bunici 84
DOINA DOBREANU, DE VORBĂ CU… 86
Vasile Dobreanu, Despre plutărit 86
Daniela Cotfas, Despre rostul vieţii, altădată, la Subcetate 88
Daniela Cotfas, Despre anii de război 100
Daniela Cotfas, Despre copilărie 104
Daniela Cotfas, Despre cătunul Şăştina 107
Daniela Cotfas, Despre cultura inului şi presa de ulei 111
Daniela Cotfas, Despre câteva vechi ritualuri 115
Vlad Dobreanu, Despre albinărit 121
Ileana Urzică, Despre cojocărie 124
Ileana Tarcău, Despre tunsul oilor 126
Alexandru Buzilă, Despre vergel şi vergelare 129
Livia Panciuc, Despre morărit 131
Ioan Coşarcă, Despre dulgherie 138
Tudor Bordea, Despre bucuriile muzicii, la Subcetate 142
PE URMELE TIMPULUI 147
Dr. Valentin Marica, Priveliştea iilor (Fragmente) 147
Prof. Ioan Cutlac, Ţesutul, meşteşug şi artă 148
Prof. Maria Stoica, Valorile satului tradiţional 151
Dr. Carmen Andraş, Ţesături româneşti 156
Doina Dobreanu, „Surâsul amintirilor”, 2011 159
Ileana Tarcău, Micul meu univers, 2011 165
Ioan Dobreanu, Pur şi simplu memorii, 2011 168
„Pe urmele timpului” – Muzee şi colecţii săteşti din România 171
Casa cu amintiri 177
III. ÎN LOCALITATEA SUBCETATE, ASTĂZI 183
COPILĂRIA, VÂRSTA DE AUR 184
Andreea Natea, Mama 184
Teodora-Denisa Popa, Amândoi, în aburul pâinii… 185
Laurenţiu – Florin Bot, Copilăria mea 186
În pădure 187
Pasiunea noastră, fotbalul 188
Sufletul de copil 189
Szebeni Andrada, Zile fericite de vacanţă 190
Raul Buzilă, La Saschiz 191
O zi, la Târgu-Mureş 192
În excursii 194
Cu „Povestea lui Harap-Alb”, în turneu 195
Viorica Urzică, Cutia cu surprize 195
SATUL, PARADISUL COPILĂRIEI NOASTRE 197
Vlad Tompea, S-a dus vara! 197
Marian Lung, Toamna, la vie 197
Bianca Urzică, Toamna, la Subcetate 198
Mădălin Cotfas, Toamna, la fereastra casei 199
Ioana-Mădălina Ţepeluş, Magia pădurii, toamna 199
Răzvan-Andrei Doţi, Septembrie 200
Dumitru-Mihai Ţepeluş, Melancolie 200
Casa bunicii -o lume de poveste 201
Petruţa Todoran, Iarna, la Subcetate 202
La noi, pe „patinoar”! 203
Bucuriile iernii 207
Ana-Alexandra Dobrean, Ador iarna! 209
Revelion 2008 209
Dumitru-Mihai Ţepeluş, O rândunică îmi povesteşte 210
Bianca Urzică, Frunza 211
Răzvan-Vlad Urzică, Prietena mea, barza 212
GÂNDURI DE ŞCOLAR 214
Aurel-Dan Dobrean, Într-o lume de poveste 214
Clasa a V-a, un nou început 214
Bucuria lecturii 215
Profesorul de limba română 216
Blândeţe, tandreţe şi umilinţă 219
Prietenie şi colegialitate 220
Magia cuvântului 223
Stăpânirea de sine 225
Adio, ani de liceu! 226
La sfârşit de liceu 229
DARURI MICI 230
În aşteptarea Paştelui 230
Profesor Maria Şerban, Vine iepuraşul! 231
MEMORIA TRECUTULUI 233
Adriana Muscă, Poveste de demult 233
Mihai-Cristian Cotfas, Subcetate în sărbătoare 235
Emanuela Dobrin, Pe plaiurile Varvigiului 236
Bucuria întâlnirii cu tradiţiile noastre 237
Înv. Mihaela Mezei, Comorile noastre 238
Crăciunul – sărbătoare magică 239
În aşteptarea Crăciunului 242
Doina Dobreanu, Şezătoarea 244
Ana-Alexandra Dobrean, Încondeierea ouălor 246
Marea Unire, la 90 de ani 247
Oana-Lavinia Suciu, Subcetate în sărbătoare 249
Elena-Loredana Ciubucă, Dansurile strămoşeşti 249
Zilele Patrimoniului European 250
ANEXĂ: GLOSAR DIN ZONA TOPLIŢA 252
BIBLIOGRAFIE 282
PREZENTAREA CĂRȚII LA MUZEUL CIVILIZAȚIEI TRADIȚIONALE DIN SIBIU, LA 31 AUG. 2011
PREZENTAREA CĂRȚII LA Grupul Școlar MIRON CRISTEA din Subcetate
PREZENTAREA CĂRȚII LA Biblioteca municipală GEORGE SBÂRCEA din Toplița, la 3 oct. 2011 - NOAPTEA BIBLIOTECILOR
Prof. Ioan Dobreanu, „Cântecul obârșiei” de Doina Dobreanu
Recenzie în „Clepsydra”, Revistă fondată de Societatea Culturală „Clepsydra” Roman, anii III-IV, pp. 471-1011, octombrie 2011, p. 587-589.
Din comuna Subcetate, județul Harghita, primim zilele acestea o carte ce poartă titlul unei poezii de Lucian Blaga, „Cântecul obârșiei”, în care autoarea, profesoară de Limba și Literatura Română și Limba Franceză, aduce un elogiu locului natal, după cum ea însăși mărturisește într-o scurtă prefață.
Aflată la a șasea carte, Doina întreprinde ceea ce ar trebui să facă oricare dintre profesorii care predau aceste discipline în școlile din satele noastre.
Cartea are trei părți și o anexă:
1. Etnografie, folclor, gai;
2. Sub pecetea dorului
3. În localitatea Subcetate, astăzi…
Anexa este un glosar din zona Toplița, reprezentativ și pentru zona lingvistică a Mureșului.
Subcetate este satul copilăriei sale, nu doar frumos, ci și „sacru”, după cum ne atrage atenția autoarea, și așezat înadins „în jurul bisericii și al cimitirului, adică a lui Dumnezeu și al morților”, citându-l iar pe Lucian Blaga („Elogiul satului românesc”).
Într-o odaie spațioasă a casei sale a deschis un muzeu în care a adunat cu tenacitate demnă de invidiat ii împodobite cu frumoase cusături artistice, purtate cândva în zile de sărbătoare de fete și neveste și alte piese ale portului tradițional din zonă, ca și obiecte textile pentru împodobirea casei țărănești în zilele de sărbătoare.
Toate acestea le prezintă detaliat, ca o specialistă în materie de industria casnică de odinioară în volumele „Cusături artistice din Subcetate-Mureș” (2008) și „Țesături românești din zona Mureșului Superior” (2010).
Convinsă că „cei care s-au mutat dincolo au luat cu ei, pe rând, fărâme din universul lor spiritual și de viață”, Doina salvează astfel parte din aceste comori ale vieții materiale și spirituale din satul românesc de odinioară.
În prima parte a cărții luăm cunoștință de calitățile de cercetător ale profesoarei care supune unei analize minuțioase elementele de etnografie, folclor și graiul din satul natal. Istoria, cultura și civilizația românilor din Subcetate-Mureș le descoperă cercetătoarea în graiul din localitate. Arhaismele și regionalismele moștenite din fondul ancestral și cele împrumutate, începând cu cele din slava veche și terminând cu cele din maghiară, împuținate mult în ultimii 50 de ani, conferă graiului culoare locală și parfum de vechime, iar comuniunea țăranului cu natura este exprimată în folclor, datini și credințe arhaice, culese de autoare cu acribie de cercetător exigent.
Interesantă mi s-a părut evidențierea cifrei trei cu putere magică, prezentă în practici mistico-magice. Descântecele se rostesc de trei ori, iar apa descântată se bea tot de trei ori. Secerătorii care împletesc cununa de grâu la sfârșitul secerișului înconjoară masa de trei ori. La cina mortului, acesta este chemat la masă de trei ori, iar unele strigături se repetă tot de trei ori.
Pornind de la studiul lui Tudor Vianu, „Dubla intenție a limbajului și problema stilului”, autoarea evidențează că și aici, în lumea satului transilvan, oamenii, în procesul de comunicare, nu doar comunică, ci se și comunică, faptul lingvistic fiind tranzitiv și reflexiv. Sunt evidențiate verbe cu intenție peiorativă, cuvinte cu sens figurat, expresii, supranume, imprecații și onomatopee. Strigăturile, doinele și amintirile sunt doar o parte din speciile genului liric din literatura populară locală ce amintesc de realitățile istorice trăite.
A doua parte a cărții, intitulată sugestiv „Sub pecetea dorului”, autoarea selectează fragmente și capitole din scrierile unor memorialiști din localitate care, unii plecați de aici, își amintesc cu nostalgie de oameni, locuri, anii de școală, întâmplări.
Stând de vorbă cu consăteni, autoarea află de la aceștia întîmplări de demult, despre muncile din gospodăria și comunitatea țărănească.
Și în sfârșit, în ultima parte a cărții, intitulată „În localitatea Subcetate, astăzi…”, autoarea adună o pare din compunerile realizate de elevii din Subcetate, publicate în revista lor școlară, „Lyceum”, între anii 2006-2011.
Invit pe cititorii acestor rânduri ca atunci când vor trece pe Valea Mureșului să se abată din drum în această insulă de românism, în această oază de liniște pentru a descoperi mai mult decât în alte locuri sufletul românului de la munte, cel al străbunilor și al copiilor de astăzi, pentru a poposi în „Casa cu amintiri”, cum numește profesoara Doina Dobrenu micul ei muzeu în care a adunat atâtea mărturii ale geniului creator al țăranului ardelean de la munte.
COMENTARII:
„Minunat! Felicitari pentru efortul si sensibilitatea de a aduna la un loc aceste nestemate ale unui sat de care ma simt si eu legat prin radacini, adica "LA OBARSIE, LA IZVOR...", plecand apoi in lume cu DOR...”
Dr. DOREL MARC
„Doina, te felicit pentru cartea „Cântecul obârșiei”. Prin ea asiguri continuitatea generațiilor, îi faci pe cei tineri să fie aproape de cultură, de tradiție, dar mai ales să fie mândri de această moștenire. Tu, om perseverent, pedagog și psiholog, care știi că mergând pas cu pas alături de ei într-o succesiune de fapte, îi ajuți prin principiile tale și îi determini să devină continuatorii tăi: să observe viața, să se bucure de frumusețea naturii și cea din sufletul oamenilor, să aprecieze lucrurile mărunte...
Acolo, în localitatea în care m-am născut și eu, tu lucrezi nu doar pentru tine, ci și pentru acei oameni. Dincolo de faptul că am fost colegi, ceea ce ne leagă mai mult este obârșia comună, faptul că am fost zămisliți din aceeași argilă și de aceea nu pot rămâne indiferent față de tot ceea ce faci tu.”
Prof. DORU DOBREANU
Cartea profesoarei Doina Dobreanu, Cântecul obârșiei” este un elogiu adus satului românesc, „un elogiu adus de acei pentru care satul continuă să trăiască în sufletul lor” (Prefață), este o carte în care locuiește lumina. Localitatea Subcetate este în conștiința autoarei un fel de centru al lumii, este ceea ce a îndemnat-o să-i aducă elogiul cuvenit, o carte despre localitatea Subcetate de Mureș, o altă carte despre această localitate, cu pagini de etnografie, folclor, grai local, cu pagini scrise „sub pecetea dorului” și pagini care prezintă localitatea în ziua noastră.
Cartea este scrisă cu dragoste, cu răspundere și cu emoție, reverberând cuvintele lui Nicolae Iorga: „Fiecare loc de pe pământ are o poveste a lui, dar trebuie să tragi bine cu urechea ca s-o auzi și trebuie un gram de iubire ca s-o înțelegi”.
Prof. Dr. VALENTIN MARICA, în emisiunea „Vitralii” la Radio Târgu-Mureș
