vineri, 25 iunie 2021

Elogiu iei românești, la 24 iunie 2021

Moto:

CĂMAȘA LUI DUMNEZEU, de Ionel Simota

 Ie, ie apă vie,

Doină, cânt de ciocârlie,

Rugăciune către glie,

Vară cu ferestre-n soare,

Curcubeu și întrupare...

Ie, ie apă vie,

Cea trudită-n ani o mie,

Care-ai îmbrăcat țăranii,

Împărații și orfanii...

Ie, ie greu cusută,

Nopților le-ai fost durută,

În războaiele cu sânge,

Morților ce nu pot plânge...

De la munte până-n mare

Neamului i-ai fost strigare

De duminică și floare,

Cusătură cu-stelare...

Ie, sfânta mea rugare...

 

    ZIUA UNIVERSALĂ A IEI

    Sărbătoarea Iei a fost iniţiată în anul 2013 de comunitatea La Blouse Roumaine, care a dorit ca bluza tradiţională românească, ia, împreună cu tradiţia noastră moştenită din timpuri imemoriale, să devină un adevărat brand de ţară, recunoscut în întreaga lume. Chiar denumirea comunităţii reprezintă titlul unui tablou realizat de pictorul francez Henri Matisse care realiza o imortalizare a iei româneşti – “La blouse roumaine”, 1940 – creaţia fiind expusă la Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris.

Cămaşa cu altiţă, în primul rând,  reprezintă un simbol național. De aceea, sunt şanse să fie inclusă în lista patrimoniului UNESCO, după o analiză minuţioasă a experţilor acestei organizaţii. Expertiza poate dura până la un an.






Cămăși cu altiță din Subcetate

E o bucurie să vedem cum, an de an, crește interesul pentru ia / CĂMAȘA TRADIȚIONALĂ ROMÂNEASCĂ, în țară și pretutindeni în lume, unde trăiesc comunități de români. Ziua iei este legată de SĂRBĂTOAREA SÂNZIENELOR, respectiv de 24 iunie, zi solstițială, sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul. Astăzi, se organizează pretutindeni manifestări dedicate sărbătoririi iei.

MANIFESTĂRI DE ZIUA UNIVERSALĂ A IEI ÎN ZONA TOPLIȚEI

În urmă cu câțiva ani, în 2016 și 2017. Asociația Culturală Dobreanu și Colecția Casa cu amintiri au fost prezente la manifestarea culturală organizată la Casa de Cultură Toplița, sub egida organizației A.D.I. Călimani-Giurgeu.


Am apreciat inițiativa, modul de organizare, prezența colecționarilor particulari din zonă, calitatea și valoarea exponatelor, dar mai ales activitatea vie, permanentă a atelierului de creație prin cusătură – șezătoare, coordonat de preotul paroh din Toplița – Călimănel. PETRU CĂTINEAN. Au prezentat în expoziție cămăși realizate după modele vechi, demonstrând interes și pasiune, investite într-o activitate permanentă.

În 2021, la Toplița se organizează o nouă ediție a Sărbătorii iei, „IE cu istorIE”







ȘEZĂTORI DE CUSĂTURĂ

La Parohia din Toplița -Călimănel, preot PETRU CĂTINEAN





   La Parohia ortodoxă din Subcetate, preot MARIUS-TRAIAN CIUBUCĂ 





ÎN ZI DE SĂRBĂTOARE

     Ce bucurie mai mare poți trăi decât să vezi bisericile însuflețite de prezența creștinilor îmbrăcați în frumosul port românesc tradițional, mai ales în zilele de sărbătoare ale verii – Paștele, Ispasul Rusaliile, Nașterea Sfântului Ioan, Sfântul Ilie, Ziua Crucii…-, sau la hramul bisericii!



SUBCETATE, 2011, Sărbătoarea fiilor satului (Peste Mureș)

DRAG PENTRU VALORILE CULTURII TRADIȚIONALE

Am iubit ia de când mă știu, fiindcă am fost îmbrăcată cu ea înainte de a vorbi și conștientiza valoarea ei, la numai 6 luni. Atunci mi-a cusut mama prima ie, una de Săliște, pentru a fi unică. 



Copilă eram când, într-o astfel de zi de sărbătoare, am fost fascinată prima oară de mulțimea minunatelor mâneci de cămăși ce răsăreau de sub bundițe. O însoțeam pe bunica la biserică… eram prea mică să înțeleg liturghia… toată atenția mea admirativă era îndreptată spre coloritul modelelor cusute pe mânecile cămășilor de sărbătoare. Cred că aceasta a fost prima mea participare la sărbătoarea iei, nedeclarată oficial, dar trăită cu intensă emoție . 

 



Au urmat altele, pentru fiecare serbare de sfârșit de an școlar, de la „absolvirea” grădiniței până la absolvirea școlii gimnaziale. În cei „șapte ani de-acasă”, mama a simțit că trebuie să-mi cultive, printre alte valori și trăiri statornice și pe aceea că „Limba, portul și credința/ Sunt a-noastre trei comori”…



Toate aceste amintiri au constituit imboldul strădaniei de a aduna laolaltă, într-o colecție, acele bijuterii ale portului nostru străbun care mi-au încântat ochii și sufletul de-a lungul timpului:

COSTUMUL TRADIȚIONAL - TEMPLU LA PURTĂTOR

Citesc considerațiile profesorului IOAN SORIN APAN (1957-2012) despre simbolurile de pe ia românească tradițională. Acestea, spune profesorul, reprezintă „codul genetic al neamului nostru”. Unele simboluri vin din vremuri imemoriale, din vremea meșteșugarilor ceramicii de Cucuteni, Gumelnița… din spațiul carpatic (neolitic). Simbolurile de pe veșmintele noastre reprezintă informația codului genetic al neamului nostru și ele vorbesc despre soare și stele, pământ și flori, despre existența unei comunități, cu stilul său de viață în conexiune cu mediul înconjurător și divinitate. Costumul nostru tradițional este „un templu la purtător – adevăratul brand românesc”. El constituie o narațiune cosmologică care poate fi corelată, prin desenele și hieroglifele de pe costume, cu textele din folclorul literar.













 

joi, 3 iunie 2021

Cosmina Marcela OLTEAN, Eseu autobiografic. Proiecte și colaborări ce m-au ajutat să cresc profesional și să devin Eu, cea de azi


Cosmina Marcela OLTEANModerator bază de date internațională MutualArt, Consultant artistic la Virtual Art Academy SUA, Redactor la New Genres, publicație internațională de artă contemporană, Redactor-șef adj. la Revista Luceafărul Botoșani, dep. Artă/Cultură, Redactor la TIMPUL, Condeiul Ardelean / colaborator Informația Harghitei

   


 Totul a început cu câțiva ani în urmă, prin 2011/2012, în cadrul Cenaclului literar Buna Vestire din Miercurea Ciuc, condus de poetul Ionel Simota, unde s-au întâmplat două lucruri importante pentru mine: mi-am aprofundat pasiunea pentru scris, descoperită în liceu, concretizată ulterior în activitatea mea de redactor cultural și mi-am pus în valoare grafica, realizând serii de ilustrații de carte ce au ajuns pe coperta și în interiorul mai multor volume de proză sau poeme, semnate de Ionel Simota, Ștefan Danciu, Ioan Roman, Tania Scurtu, Georgeta Mănilă și alții.

Îmi dau seama acum că mi-e greu să enumăr toate momentele trăite alături de Cenaclul Buna Vestire din Miercurea Ciuc pentru că voi uita, cu siguranță, să spun tot. Însă trebuie să subliniez încă din primele rânduri faptul că întâlnirea cu cenaclul, cu poetul Ionel Simota și cu scriitorul Ștefan Danciu a avut un impact mare asupra mea și a formării mele ulterioare. Poetul Ionel Simota mi-a încurajat, susținut și valorificat mereu grafica. Dacă aceasta se află azi pe coperta și în interiorul unui mare număr de volume, i se datorează. Scriitorul și jurnalistul Ștefan Danciu a fost cel care a pus temelia activității mele de redactor. I-am mărturisit la un moment dat cât de mult îmi place să scriu articole de artă și despre evenimente culturale. Mi-a răspuns simplu și direct „Scrie!”. Domnia sa mi-a facilitat publicarea primelor articole în jurnalul independent Informația Harghitei, redacție în care domnia sa a activat foarte mulți ani. În continuare gândul meu se îndreaptă, în mod firesc, către redactorul-șef al jurnalului, dl. Mihail Groza, care poate fără să știe m-a susținut la fel de mult și m-a încurajat enorm cu publicarea fiecărui articol. În Informația Harghitei am debutat ca redactor, iar mulțumirile mele față de redactorul-șef și întreaga echipă redacțională sunt infinite.

Din 2014 m-am îndreptat spre Universitatea Națională de Arte George Enescu din Iași, unde am ales specializarea Istoria și teoria artei, specializare care presupunea multă lectură și redactare de texte. Pentru că scriam deja și publicam articole despre artă și evenimente culturale de aproape 2 ani, am simțit asta un mare avantaj. În mediul academic al UNAGE am evoluat enorm, având privilegiul de a mă forma sub îndrumarea unor profesori deosebiți. Prin programe și diferite proiecte am ajuns și în universitățile de arte din București și Cluj-Napoca. În timpul facultății am realizat și stagii de practică în muzee, în special cele găzduite de Palatul Culturii din Iași, fapt care mi-a alimentat în timp marea pasiune pentru muzeologie. Spre o carieră de muzeograf mă îndrept pentru că este exact ceea ce îmi doresc să fac, iar această profesie înglobează toate interesele mele culturale și intelectuale.

Într-un fel am fost și artist, măcar într-o mică măsură, mai ales între 2012-2017, timp în care am avut mai multe expoziții personale în țară și am ilustrat diferite volume și reviste culturale. Însă după 5 ani de studii universitare artistice, participări la conferințe, simpozioane de artă și jurnalism, diferite alte activități în domeniul istoriei artei și întâlnirea cu mari personalități din domeniul cultural și cel jurnalistic, gândesc altfel – poate nu sunt artist în adevăratul sens al cuvântului, dar am învățat să fiu teoretician al artei și să scriu despre artă, artiști și oameni de cultură. Asta știu sigur că pot să fac bine – să identific oameni și evenimente demne de a deveni subiectul unui articol sau interviu, demne de a fi consemnate și arhivate. La 8 ani de la publicarea primului articol în Informația Harghitei, timp în care am studiat, scris și publicat continuu, încă învăț – să gândesc și să scriu mai bine! Nu voi uita niciodată că baza a ceea ce sunt azi și “rădăcinile” mele profesionale vin din Miercurea Ciuc, de la Cenaclul Buna Vestire și redacția Informația Harghitei. Am spus asta cu fiecare ocazie și o voi spune mereu. Multe și sincere mulțumiri tuturor celor ce mi-au susținut și încă îmi susțin activitatea!

    O lansare de carte, o întâmplare fericită – un punct de plecare

Povestea mea alături de Cenaclul Buna Vestire Miercurea Ciuc a început la o lansare de carte din 2011, organizată de Centrul Cultural Toplița, pe atunci cu sediul în Castelul Urmanczy. Cea care m-a invitat atunci la eveniment a fost prietena mea Mariana Roșca, o tânără care la rândul ei s-a făcut remarcată prin talentul de a compune versuri și care era colaboratoare a cenaclului. Ea a fost cea care m-a pus în contact cu cenaclul.

Așadar prima mea întâlnire cu poetul Ionel Simota, cu versurile domniei sale și cu alți membri ai cenaclului, care l-au însoțit atunci, precum scriitorul Ștefan Danciu, s-a petrecut la castel. A fost o zi memorabilă pentru mine deoarece, fără să știu atunci, de acolo s-au ramificat multe întâmplări fericite pentru dezvoltarea mea. Mereu îmi voi aminti cu drag, nu doar pentru oportunitatea de a cunoaște mari oameni de cultură pentru Harghita, care ne reprezintă la nivel național și internațional, ci și pentru că, fără să știu atunci, astfel avea să înceapă o frumoasă poveste de prietenie și multe colaborări ce au dat roade. Am primit apoi invitația de a participa la activitățile din Miercurea Ciuc ale cenaclului. La primele evenimente am participat strict în calitate de spectator, iar la întâlnirile din cenaclu, ca martor al celor mai noi gânduri așternute pe hârtie de scriitori. Îmi amintesc la fel de bine prima impresie pe care mi-a dat-o Gheorghe Filip, moderatorul acestor evenimente și talentat epigramist, care m-a surprins prin talentul său oratoric, prin emoția și căldura din cuvintele cu care făcea prezentările. În cadrul cenaclului i-am cunoscut apoi pe fiecare îndeaproape. Nu îmi mai amintesc exact contextul în care am început să discutăm despre grafica mea, însă în scurt timp am devenit un fel de grafician al cenaclului, iar poetul Ionel Simota a fost cel care mi-a pus cel mai mult în valoare această calitate, sugerându-mi ca la evenimente literare organizate de cenaclu să încropesc câte o mică expoziție cu ilustrații de carte. Nu mai știu numărul expozițiilor realizate astfel, însă mi s-a dat ocazia mereu de a aduce o contribuție din punct de vedere vizual publicului adunat pentru literatură.

Între 2012-2017 am realizat mai multe serii de astfel de ilustrații și numeroase expoziții, ultimele fiind de fotografie, în Toplița (Casa de Cultură și Biblioteca Municipală), la Liceul Miron Cristea, Subcetate, în Miercurea Ciuc (Cercul Militar), Băile Tușnad (Hotel Tușnad) și Cluj-Napoca (Biblioteca Centrală Universitară Lucian Blaga). Toate au fost importante pentru mine în acel moment, însă cea de la BCU Cluj, a avut o mai mare importanță și anvergură. Expoziția din Cluj a fost posibilă tot prin intermediul cenaclului, unde am ajuns cu Ionel Simota și Ștefan Danciu, care și-au prezentat cele mai noi volume în cadrul unui eveniment. Atunci am discutat cu dr. Dan Brudașcu, directorul BCU, despre o posibilă expoziție de grafică acolo. La scurt timp, proiectul s-a materializat. Din 2014, momentul admiterii la UNAGE Iași, m-am concentrat aproape integral pe activitatea de redactor, publicând în diverse volume alături de alți autori, în mai multe reviste de cultură și istoria artei, naționale și internaționale. Activitatea curentă și lipsa timpului m-au îndepărtat treptat de grafică, însă fac în continuare fotografie.



Prin intermediul doamnei
prof. Doina Dobrean (Liceul Miron Cristea, Subcetate), care mereu m-a sprijinit și m-a invitat să scriu cu mai multe ocazii în volume și reviste, am ajuns să scriu în volumele colective ale Cenacului la distanță din Iași, coordonat de prof. Ana Dumitrescu și prof. Ion Oprea, iar prin acest cenaclu am ajuns apoi în redacția Revistei de cultură Luceafărul, din Botoșani, a d-lui Ion Istrate. La Luceafărul am activat ca redactor în departamentul Artă/Cultură între 2014-2016, iar din 2017/prezent dl director Ion Istrate mi-a oferit cu generozitate funcția de redactor-șef adjunct al departamentului cultural. Din 2016 sunt redactor cultural și la Condeiul Ardelean din Sfântu-Gheorghe, condus de Doru Decebal Feldiorean, căruia trebuie să-i mulțumesc pentru atenția cu care mi-a valorificat mereu articolele și pentru spațiul generos pe care mi l-a rezervat în acest bilunar cultural. De aici încolo, din dorința de a evolua continuu, mi-am mai căutat câteva posibilități, nu doar pe plan național cât și internațional. Între 2016-2018 am scris și la Revista universitară EduSoft Iași, condusă de lect.univ.dr. Bogdan Pătruț (Universitatea A.I. Cuza, Iași) și în publicația academică internațională LiBRI, editată tot de Bogdan Pătruț.

    Eu, cea de azi

De anul trecut am început să scriu pentru TIMPUL, prestigioasa revistă de cultură, fondată în 1876 de Mihai Eminescu, I.L. Caragiale și Ioan Slavici, și la Revista Cadran, condusă de scriitorul Nicolae Băciuț, apărută sub egida Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, filiala Târgu-Mureș.

În prezent public ocazional în TIMPUL, Cadran, Informația Harghitei și permanent în Luceafărul și Condeiul Ardelean, iar activitatea mea zilnică se desfășoară exclusiv internațional, pe 3 contracte ce au legătură cu arta, la care țin foarte mult. Sunt moderator în baza de date internațională MutualArt (o importantă platformă/arhivă cu cele mai noi și complete informații din lumea artei și piața de artă, actualizată zilnic), în departamentul Rezultate Licitații, redactor și moderator social media la New Genres SUA, publicație de artă contemporană și consultant artistic la Virtual Art Academy SUA (top rated online art school), pentru care scriu materiale tip lecții de artă și istoria artei pentru cursanții școlii și nu numai. Iar pentru viitor îmi doresc să evoluez cât mai mult și cât mai bine în acest domeniu al artei și culturii românești, să cresc permanent ca om de cultură, să dezvolt tot ce am realizat până acum și să reușesc să las undeva o urmă. E tot ce-mi doresc. Asta caut zilnic prin munca mea. Dar nu voi uita niciodată unde a început totul și oamenii care m-au susținut în ascensiunea mea. Tuturor, un mare și sincer Mulțumesc!