Domnului Ion N. Oprea, la aniversare

Moto:

„Toți cei ce astăzi suntem chemați la lucrarea minții neamului, avem sacra datorie de a face tot ce ne stă în putință ca o picătură din sudoarea minții noastre s-o punem în candela culturii, ca aceasta să rămână întru dăinuirea neamului nostru românesc.” (Î.P.S. Ioan[1])

Oare câte picături din sudoarea minții sale a pus domnul Ion N. Oprea, gazetar și scriitor, în candela culturii noastre în timpul vieții?

Pentru domnul INO, cum îi spun prietenii, mai nou și noi, cenacliștii la distanță, profesiunea a devenit o pasiune. Dar pasiunea, chiar dacă te reconfortează și îți oferă atâtea satisfacții, bucurii, plăceri și împliniri, încetul cu încetul, te devorează. Ce mai contează pentru INO mistuirea, când pentru El rostul vieții înseamnă să înfăptuiască Binele? „Ca să fim fericiți și sănătoși, nu e nevoie decât să ne construim viața după legea morală a binelui” – spunea Dr. Constantin Dulcan. (v. Inteligența materiei)

E un har să știi să ieși din egoismul tău și să-i ajuți și pe ceilalți să lupte, să învingă. Or, pentru asta e necesar să trăiești plenar iubirea. Iubirea este succesul tinereții veșnice. INO are o vârstă venerabilă, dar spiritul său a rămas tânăr. A învățat să lupte cu bolile, poate cu neputințele, cu singurătatea, uneori, să le ignore chiar. Continuă să lucreze cu abnegație și ne stimulează și pe noi, cenacliștii din toată țara, spre alte și alte provocări. El și colaboratorii săi apropiații – profesorii Ana Dumitrescu și Constantin Hușanu - ne încurajează să ne contemplăm propria-ne viață, să ne examinăm propriile trăiri, să ne înțelegem menirea, devenirea, cu urcușuriele și căderile inerente. Ne-au propus, pe rând, teme existențiale fundamentale de meditație: iubirea, prietenia, viața, singurătatea, dorul de acasă…

INO ne-a provocat să ne întoarcem în labirintul ființei noastre, în hățișurile de clar-obscur ale eului nostru, ne-a provocat să medităm, să ne analizăm gândurile, să le transpunem în cuvinte, în mărturisire. Toate, împreună, au devenit faptă - o carte, urmată de altele –, apoi au devenit deprinderi… Chiar dacă suntem „mici”, putem deveni mari prin faptele noastre. Și suntem mari, puternici pentru că suntem împreună, nu mai suntem singuri…

Vă mulțumim, domnule Ion N. Oprea, că existați și pentru noi, cenacliștii de pretutindeni. Fără a vă cunoaște personal, trăiesc bucuria de a ne fi întâlnit între coperțile atâtor cărți concepute și tipărite de dumneavoastă, numai Dumnezeu știe prin ce eforturi: Cu prieteni, despre prietenie, Despre singurătate, Astea-mi rămân. Referințe, referințe…, Darul vieții: Dragostea, Dor de acasă, Gânduri în labirint, Viaţă, viaţă...

Vă mulțumesc pentru posibilitatea de a cunoaște atâția oameni minunați.

Dragă domnule INO, primiți în zi aniversară un DAR DE SUFLET: gândurile mele bune, urări de sănătate și bucurii înnoite! De la Dumnezeu, haruri și binecuvântări!

Așteptăm cu emoții întâlnirea cenacliștilor la distanță în noua carte „Nu uita!”

Cu recunoștință, respect și stimă,

Profesor Doina Dobreanu

Lecția despre iubire

Moto: „Ce e viața oare, dacă nu prietenie și dragoste?”

(Vintilă Horia, „Dumnezeu s-a născut în exil”

Tema iubirii, propusă de domnul Ion N. Oprea pentru ultima carte a cenacliștilor de pretutindeni, pe care domnia sa îi coordonează de la distanță, a fost provocara de a face abordarea fie eseistic, pur teoretic, fie plecând de la trăirea personală a acestui sentiment care îl face pe fiecare unic, diferit.

Iubirea este un dar, este hrana vieții noastre. Se spune că puterea de a iubi dă valoare omului. Iubirea presupune a vibra în armonie cu ființe ca noi, cu natura însăși, cu Pâmântul și Cerul. Prin iubire ne putem înălța pe planul de viață dumnezeiesc. Dumnezeu curge în sufletul omului prin iubire. Iubirea nu știe decât să dăruiască.

Cartea „Darul vieții: Dragostea” este o carte despre iubire, scrisă cu iubire și dăruită cu iubire. Este o pledoarie pentru iubire și o lecție despre iubire, fiind alcătuită în bună parte din „povești” de dragoste, unele profund lirice, care, în esență sunt încercări de a trăi în mod personal tainele lumii. Miracolul cărții constă în puzderia de trăiri, de experiențe de viață prezentate, întreținute de dorința fiecărui autor de a înțelege paradisul lumesc unde liniștea, pacea și echilibrul sufletesc, echilibrul între dragostea pentru alții și dragostea pentru sine sunt bunuri supreme. Cartea este însăși manifestarea iubirii, fiindcă numai cei capabili să trăiască plenar acest nobil sentiment au curajul să poată vorbi despre iubire.

Ion N. Oprea este liantul acestei cărți care, prin entuziasmul său veșnic tânăr, lucrează în folosul Binelui, Frumosului și Adevărului, entuziasmul presupunând o legătură cu Divinitatea.

„Tot ceea ce faci pentru tine piere, ce faci pentru alții rămâne”, spunea academicianul Dinu C. Giurăscu. Nici scriitorul Ion N. Oprea nu a realizat cartea pentru orgoliul propriu, ci pentru cei care vin din urmă și care vor să culeagă câte ceva din noianul de experiențe de viață spuse în carte cu atâta sinceritate. Domnul Ion N. Oprea a pus în practică, se pare, îndemnul lui Constantin Noica din jurnalul său filozofic: „Și să fii, dacă poți, nu cel care încearcă să culeagă ceva, ci ploaia, ploaia aceea de toamnă, care nu știe nimic despre culesuri.”

Pentru noi, cenacliștii de la distanță, INO găsește mereu și mereu noi teme: să înțelegem singurătatea și să-i găsim leacul, să reevaluăm prietenia, să o prețuim și să o cultivăm, să nu uităm că noi suntem manifestarea iubirii și, ca urmare, suntem capabili de iubire, să ne dăruim cu iubire.

Ce e viața oare, dacă nu prietenie și dragoste? (DD)

Cu recunoştinţă, domnului Oprea…

Cu prilejul aniversării dumeavoastră, am ocazia de a vă mulţumi, într-un mod oficial iată, pentru încrederea depozitată în aptitudinile mele, pentru încurajări şi modurile în care, datorită domniei voastre, grafica şi articolele mele au ajuns la un număr mai mare de public. Este, într-adevăr, mare lucru ca oameni precum dumeavoastră să aibă încredere într-un talent aflat la începutul unor lungi căutări…

Mă întorc aşadar cu nemăsurată recunoştinţă şi o deosebită stimă la dumeavoastră, cu speranţa că aceste câteva cuvinte vă vor bucura şi însenina şi mai mult frumoasa zi a aniversării. Doresc să vă transmit cele mai bune gânduri şi cele mai sincere urări de bine, sănătate, linişte, precum şi multă putere de muncă în continuare.

Mă bucur că mă aflu şi eu printre cei care au acum ocazia să vă ureze un sincer

LA MULŢI ANI şi toate cele bune!!!

Cu toată sinceritatea, vă mulţumesc foarte mult ! Să vă fie această zi cântec de vioară…