Moto:
„Mi-a rămas săpat
în minte de pe când copil eram
Că sunt Om, că am
o țară și o Limbă și un Neam
Că-n adâncul gliei
sfinte stau de veacuri morții mei
Că din ei răsare
pâinea și prin mine trăiesc ei.”
(Lecție
de istorie, deNicolae Drăgușin,
în Augustin Mocanu, Amalgam în pragul nopții, p. 279)
Primesc dăunăzi o carte cu dedicația coautorului Augustin
Mocanu, „spre mângâierea sufletului”. Este vorba de Bulgari – O istorie sentimentală,
semnată de Florica Pop, Aurel Lung și Augustin Mocanu (Zalău, 2017, 436 p. + album
fotografic), o carte dedicată satului Bulgari din județul Sălaj, la împlinirea
a 640 de ani de la prima atestare documentară „a acestui sat binecuvântat de
Dumnezeu cu oameni vrednici” (p. 5).
Domnul Augustin Mocanu se ocupă în contextul cărții de Folclorul poetic din satul Bulgari, ceea
ce reprezintă doar o mică parte din bogatele antologii de creații populare
orale culese din Țara Codrului și din Sălaj: poezii populare de dragoste și
dor, colinde mioritice, balade și colinde-baladă.
Absolvent al Facultății de Filologie din Cluj-Napoca în
anul 1957 și diplomat universitar în specialitatea Limba și literatura română,
domnul Augustin Mocanu a fost timp de 40 de ani profesor de limba și literatura
română la Liceul din Cehu Silvaniei. Pasiunea pentru folclorul literar și-a
dezvoltat-o în paralel cu activitatea didactică, printr-o asiduă activitate de
cercetare, străbătând satele de Țara Codrului și Sălaj. Rodul activității sale
prodigioase de cercetare timp de câteva decenii s-a concretizat în perioada
1999-2017 în numeroase cărți conținând colecții de literatură orală, articole,
studii de folclor literar [1],
monografia satului natal Boju [2],
din județul Cluj, monografia satului Nadiș din județul Sălaj [3].Opera
sa, mărturia unei personalități complexe a spiritului românesc, se rotunjește
cu lucrări cu caracter lingvistic [4],
cu creații artistice originale: poezii, proză scurtă [5],
romanul autobiografic Între sat și oraș (Slobozia 2013,
290 p.; ediția a doua, Slobozia, 2014, 380 p.), pagini de jurnal [6]
și ediția O lume într-o vreme, Slobozia, 2015, 176 p.
De când îl cunosc pe domnul profesor Augustin Mocanu? Nu
de mult și nu personal. Și, totuși, parcă dintotdeauna. Mi-a vorbit despre
domnia sa colegul meu de facultate, prof. Dr. Viorel Rogoz, fost elev al
profesorului Augustin Mocanu la Liceul din Cehu Silvaniei în anii 1965-1969,
argumentându-mi cele spuse prin cartea Între sat și oraș, ediția întâi, pe
care mi-a dăruit-o și pe care am citit-o cu interes. Regăseam în chipul și
personalitatea profesorului Augustin Mocanu pe înșiși profesorii mei din liceu
din aceeași perioadă, care mi-au deschis orizonturile cunoașterii într-un liceu
rural dintr-o comună de pe Valea Mureșului Superior: Subcetate-Mureș. Îi
descopeream trăsături comune cu cele ale dascălilor mei formați la
universitățile din Cluj și Iași, care mi-au fost modele de profesionalism,
rigoare, onestitate, sinceritate, dăruire, iubire pentru misiunea asumată și
pentru învățăceii lor, copii proveniți din familii modeste de țărani și
muncitori.
Cunoașterea profesorului, folcloristului, etnologului și
scriitorului Augustin Mocanu pătruns de „miracolul cuvântului scris” mi-am aprofundat-o
pe parcurs, citind o parte din cărțile domniei sale și din aprecierile unor
apropiați ai săi, ei înșiși oameni de cultură, valori spirituale deosebite
precum: Ion Taloș, Iordan Datcu, Ion Cuceu, I.P.S Andrei, Mitropolit al
Clujului, Maramureșului și Sălajului, Dan Simionescu, Viorel Rogoz.
Ceea ce mă leagă de profesorul Augustin Mocanu și de
cărțile sale este în primul rând o profesiune de credință asemănătoare,
mărturisită de Domnia sa în Cuvântul lămuritor al romanului Între
sat și oraș: „Port în mine o lume unică, icoana vie, întreagă și
nealterată a satului meu de altădată. O am așa cum a crescut ea din experiența
trăirilor mele nemijlocite, răsfrânte mereu în suflet prin simțiri, cuget și
reprezentări ale minții...” (p.7)
Viața lui Augustin Mocanu este o epopee pornită în satul
Boju, într-o familie în care importante erau cultul muncii și credința în
Dumnezeu. De aceea, cinstea, hărnicia, omenia, bunătatea sufletească și
credința l-au călăuzit de-a lungul vieții; de aceea sufletul său a rămas sensibil
la tot ce poporul nostru are mai frumos.
Legătura mea de suflet cu domnul Augustin Mocanu este o
bucurie deoarece am găsit în Domnia sa un model de om, de intelectual, un
distins cărturar al spațiului transilvănean și al întregii țări. Domnia sa este
un stâlp pentru neamul românesc, cu rădăcini adânc înfipte în ființa neamului
românesc. Îi adresez acum, la împlinirea vârstei de 85 de ani și a 60 de ani de
activitate în slujba învățământului și culturii românești, aceste cuvinte
simple din suflet, cu sinceritate, bucurie și admirație, stimă, respect,
prețuire pentru omul, profesorul, etnologul și scriitorul Augustin Mocanu –
legendă vie și spirit ales în cultura română!
Dumnezeu să vă răsplătească pentru munca dvs. de apostol
al neamului, făcând din elevii dvs. oameni cu spirit, suflet și simțământ
românesc, cu școală serioasă și autentică, cu carte românească de învățătură,
cu studii înalte!
Vă urez să aveți parte în continuare de împliniri
frumoase și bogate, de sănătate fizică și spirituală, spre bucuria noastră.
Numai bine Dumneavoastră, familiei si celor dragi inimii!
La mulți ani!
[1] Pe
cel deal cu dorurile . Folclor
poetic din județele Maramureș și Sălaj (în
colaborare cu Grigore Croitoru), Zalău, 2001, 296 p.; Folclor din Țara Silvaniei,
Zalău, 2004, 198 p.; Floare de Rai. Antologie de poezie populară de dragoste, Zalău, 2006, 186 p.; Colinda
„Fata de maior”. Corpus de texte, Zalău, 2006, 186 p.; Colinda
„Fata de maior”, Ediția a doua, revăzută și adăugată, Slobozia, 2007,
404 p.; Folclor poetic. Antologie
din aria Codru – Valea Sălajului, Zalău,
2007, 218 p.; Epică popularăîn versuri. Balade și colinde – balade din zonele
Codrului și Sălajului. Corpus de
texte poetice (în colaborare cu Pamfil Bilțiu), Baia-Mare, 2007, 240 p.; Colinde
mioritice din zonele Codrului și și Sălajului. Corpus de texte poetice,
Baia-Mare, 2008, 264 p.; La fântâna lină. Colinde străvechi
din Câmpia Soarelui (în colaborare cu Cristian Obrejan), Slobozia, 2009, 218 p.; Cultură
populară tradițională, I,
Zalău, 2009, 360 p.; Cultură populară tradițională, II, Zalău, 2013, 296 p.; Mult
mă-ntreabă inima. Antologie a
cântecelor de dragoste și dor din aria Sălaj – Codru, Zalău, 2010, 166 p.; Colinde
românești. Texte poetice din
zonele Sălajului și Codrului, Zalău, 2011, 290 p.; Folclor literar din zona Codrului. Texte extrase din revista „Memoria
Ethnologica” (în colaborare cu Ștefan Mariș), Baia Mare, 2011, 284 p. Folclor
literar din vechiul județ Sălaj Texte extrase din revista „Școala
Noastră”, din anii 1924 – 1940, Slobozia, 2013, 138 p.; Cântece de colindat. Texte
poetice din zonele Codrului și Sălajului, Slobozia, 2017, 120 p.
[2] Boju
– 790 de ani. Eseu geografic, social-istoric și etnofolcloric,
București, 2005, 340 p., Boju – 800 de ani (1214-2014), Eseu geografic,
social-istoric și etnofolcloric, Ediția a doua, Cluj-Napoca, 2011, 418 p.
[4] Nume de persoane din județul Ialomița,
Slobozia, 2009, 172 p.; Glosar regional din Ardeal, Slobozia,
2015, 264 p.
[5] Negru Roșu Negru, Slobozia, 2010, 94 p.; Frânturi
de memorie, Slobozia, 2013, 326 p.; Negru alb negru. Proze
mărunte, Slobozia, 2014, 196 p., ediția a doua, Slobozia, 2016, 254 p., În
curgerea vremii. Proză scurtă, Slobozia, 2017, 286 p.
[6] Amalgam în prag de seară. Caiet de
însemnări, Slobozia, 2014, 290 p., Amalgam în pragul nopții. Caiet de
însemnări, Slobozia, 2016, 295 p., Amalgam. Frânturi alese, Slobozia, 2016, 176 p.
D-l Mocanu a mai publicat, intretimp, un excelent volum de proze scurte.
RăspundețiȘtergereSRÂNGERE DE MÂNĂ
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru surpriza pe care Domnul Profesor AUGUSTIN MOCANU mi-a facut-o trimitandu-mi cea mai recenta carte a domniei sale, „Strângere de mână”, o carte care frapeaza de la prima vedere prin insusi titlul ei - o sintagmă care defineste un gest firesc, familiar, la care recurg prietenii atunci când se întâlnesc, o stare de bine și bucurie.
Rasfoind cartea, iti dai seama ca este o carte cu si despre prieteni, prietenii Domnului Profesor de pretutindeni, schimbând opinii despre miracolul trăit pătrunzând în universul cărților și despre bucuria întâlnirii cu acestea.
Cartea mi-a atras atentia de la prima vedere si asupra felului in care este organizat continutul intre un „incipit” – motoul: „Un mesteacăn argintiu/ Urcă-n ceruri. Urc si Eu!?/ Plânge Timpul undeva/ A devreme și-a târziu.” - și versurile lui Serghei Esenin din final: „Ne ducem toți câte putin mereu/ Câte-un liman de tihnă și-mpăcare,/ Poate curând va trebui si eu/ Bulendrele să-mi strâng pentru plecare.”
Mi-am regasit numele nu o dată intre paginile cărtii... Multumesc Domnului profesor ca ma considera a fi unul dintre prietenii săi.
Sincere felicitări , urari de bine, sanatate si spor in activitatea dvs., Domnule Profesor! Cu respect, DD