marți, 1 august 2017

Augustin Mocanu - 60 de ani în slujba învățământului și culturii românești


Moto:
Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram
Că sunt Om, că am o țară și o Limbă și un Neam
Că-n adâncul gliei sfinte stau de veacuri morții mei
Că din ei răsare pâinea și prin mine trăiesc ei.”

(Lecție de istorie, deNicolae Drăgușin,
în Augustin Mocanu, Amalgam în pragul nopții, p. 279)

Primesc dăunăzi o carte cu dedicația coautorului Augustin Mocanu, „spre mângâierea sufletului”. Este vorba de Bulgari – O istorie sentimentală, semnată de Florica Pop, Aurel Lung și Augustin Mocanu (Zalău, 2017, 436 p. + album fotografic), o carte dedicată satului Bulgari din județul Sălaj, la împlinirea a 640 de ani de la prima atestare documentară „a acestui sat binecuvântat de Dumnezeu cu oameni vrednici” (p. 5).
Domnul Augustin Mocanu se ocupă în contextul cărții de Folclorul poetic din satul Bulgari, ceea ce reprezintă doar o mică parte din bogatele antologii de creații populare orale culese din Țara Codrului și din Sălaj: poezii populare de dragoste și dor, colinde mioritice, balade și colinde-baladă.
Absolvent al Facultății de Filologie din Cluj-Napoca în anul 1957 și diplomat universitar în specialitatea Limba și literatura română, domnul Augustin Mocanu a fost timp de 40 de ani profesor de limba și literatura română la Liceul din Cehu Silvaniei. Pasiunea pentru folclorul literar și-a dezvoltat-o în paralel cu activitatea didactică, printr-o asiduă activitate de cercetare, străbătând satele de Țara Codrului și Sălaj. Rodul activității sale prodigioase de cercetare timp de câteva decenii s-a concretizat în perioada 1999-2017 în numeroase cărți conținând colecții de literatură orală, articole, studii de folclor literar [1], monografia satului natal Boju [2], din județul Cluj, monografia satului Nadiș din județul Sălaj [3].Opera sa, mărturia unei personalități complexe a spiritului românesc, se rotunjește cu lucrări cu caracter lingvistic [4], cu creații artistice originale: poezii, proză scurtă [5], romanul autobiografic Între sat și oraș (Slobozia 2013, 290 p.; ediția a doua, Slobozia, 2014, 380 p.), pagini de jurnal [6] și ediția O lume într-o vreme, Slobozia, 2015, 176 p.
De când îl cunosc pe domnul profesor Augustin Mocanu? Nu de mult și nu personal. Și, totuși, parcă dintotdeauna. Mi-a vorbit despre domnia sa colegul meu de facultate, prof. Dr. Viorel Rogoz, fost elev al profesorului Augustin Mocanu la Liceul din Cehu Silvaniei în anii 1965-1969, argumentându-mi cele spuse prin cartea Între sat și oraș, ediția întâi, pe care mi-a dăruit-o și pe care am citit-o cu interes. Regăseam în chipul și personalitatea profesorului Augustin Mocanu pe înșiși profesorii mei din liceu din aceeași perioadă, care mi-au deschis orizonturile cunoașterii într-un liceu rural dintr-o comună de pe Valea Mureșului Superior: Subcetate-Mureș. Îi descopeream trăsături comune cu cele ale dascălilor mei formați la universitățile din Cluj și Iași, care mi-au fost modele de profesionalism, rigoare, onestitate, sinceritate, dăruire, iubire pentru misiunea asumată și pentru învățăceii lor, copii proveniți din familii modeste de țărani și muncitori.
Cunoașterea profesorului, folcloristului, etnologului și scriitorului Augustin Mocanu pătruns de „miracolul cuvântului scris” mi-am aprofundat-o pe parcurs, citind o parte din cărțile domniei sale și din aprecierile unor apropiați ai săi, ei înșiși oameni de cultură, valori spirituale deosebite precum: Ion Taloș, Iordan Datcu, Ion Cuceu, I.P.S Andrei, Mitropolit al Clujului, Maramureșului și Sălajului, Dan Simionescu, Viorel Rogoz.
Ceea ce mă leagă de profesorul Augustin Mocanu și de cărțile sale este în primul rând o profesiune de credință asemănătoare, mărturisită de Domnia sa în Cuvântul lămuritor al romanului Între sat și oraș: „Port în mine o lume unică, icoana vie, întreagă și nealterată a satului meu de altădată. O am așa cum a crescut ea din experiența trăirilor mele nemijlocite, răsfrânte mereu în suflet prin simțiri, cuget și reprezentări ale minții...” (p.7)
Viața lui Augustin Mocanu este o epopee pornită în satul Boju, într-o familie în care importante erau cultul muncii și credința în Dumnezeu. De aceea, cinstea, hărnicia, omenia, bunătatea sufletească și credința l-au călăuzit de-a lungul vieții; de aceea sufletul său a rămas sensibil la tot ce poporul nostru are mai frumos.
Legătura mea de suflet cu domnul Augustin Mocanu este o bucurie deoarece am găsit în Domnia sa un model de om, de intelectual, un distins cărturar al spațiului transilvănean și al întregii țări. Domnia sa este un stâlp pentru neamul românesc, cu rădăcini adânc înfipte în ființa neamului românesc. Îi adresez acum, la împlinirea vârstei de 85 de ani și a 60 de ani de activitate în slujba învățământului și culturii românești, aceste cuvinte simple din suflet, cu sinceritate, bucurie și admirație, stimă, respect, prețuire pentru omul, profesorul, etnologul și scriitorul Augustin Mocanu – legendă vie și spirit ales în cultura română!

Dumnezeu să vă răsplătească pentru munca dvs. de apostol al neamului, făcând din elevii dvs. oameni cu spirit, suflet și simțământ românesc, cu școală serioasă și autentică, cu carte românească de învățătură, cu studii înalte!
Vă urez să aveți parte în continuare de împliniri frumoase și bogate, de sănătate fizică și spirituală, spre bucuria noastră. Numai bine Dumneavoastră, familiei si celor dragi inimii!
La mulți ani!



[1] Pe cel deal cu dorurile . Folclor poetic din județele Maramureș și Sălaj (în colaborare cu Grigore Croitoru), Zalău, 2001, 296 p.; Folclor din Țara Silvaniei, Zalău, 2004, 198 p.; Floare de Rai. Antologie de poezie populară de dragoste, Zalău, 2006, 186 p.; Colinda „Fata de maior”. Corpus de texte, Zalău, 2006, 186 p.; Colinda „Fata de maior”, Ediția a doua, revăzută și adăugată, Slobozia, 2007, 404 p.; Folclor poetic. Antologie din aria Codru – Valea Sălajului, Zalău, 2007, 218 p.; Epică popularăîn versuri. Balade și colinde – balade din zonele Codrului și Sălajului. Corpus de texte poetice (în colaborare cu Pamfil Bilțiu), Baia-Mare, 2007, 240 p.; Colinde mioritice din zonele Codrului și și Sălajului. Corpus de texte poetice, Baia-Mare, 2008, 264 p.; La fântâna lină. Colinde străvechi din Câmpia Soarelui (în colaborare cu Cristian Obrejan), Slobozia, 2009, 218 p.; Cultură populară tradițională, I, Zalău, 2009, 360 p.; Cultură populară tradițională, II, Zalău, 2013, 296 p.; Mult mă-ntreabă inima. Antologie a cântecelor de dragoste și dor din aria Sălaj – Codru, Zalău, 2010, 166 p.; Colinde românești. Texte poetice din zonele Sălajului și Codrului, Zalău, 2011, 290 p.; Folclor literar din zona Codrului. Texte extrase din revista „Memoria Ethnologica” (în colaborare cu Ștefan Mariș), Baia Mare, 2011, 284 p. Folclor literar din vechiul județ Sălaj Texte extrase din revista „Școala Noastră”, din anii 1924 – 1940, Slobozia, 2013, 138 p.; Cântece de colindat. Texte poetice din zonele Codrului și Sălajului, Slobozia, 2017, 120 p.
[2] Boju – 790 de ani. Eseu geografic, social-istoric și etnofolcloric, București, 2005, 340 p., Boju – 800 de ani (1214-2014), Eseu geografic, social-istoric și etnofolcloric, Ediția a doua, Cluj-Napoca, 2011, 418 p.
[3] Nadiș- 620 de ani. File dintr-o monografie, Baia Mare, 2007, 247 p.
[4] Nume de persoane din județul Ialomița, Slobozia, 2009, 172 p.; Glosar regional din Ardeal, Slobozia, 2015, 264 p.
[5] Negru Roșu Negru, Slobozia, 2010, 94 p.; Frânturi de memorie, Slobozia, 2013, 326 p.; Negru alb negru. Proze mărunte, Slobozia, 2014, 196 p., ediția a doua, Slobozia, 2016, 254 p., În curgerea vremii. Proză scurtă, Slobozia, 2017, 286 p.
[6] Amalgam în prag de seară. Caiet de însemnări, Slobozia, 2014, 290 p., Amalgam în pragul nopții. Caiet de însemnări, Slobozia, 2016, 295 p., Amalgam. Frânturi alese, Slobozia, 2016, 176 p.

2 comentarii:

  1. D-l Mocanu a mai publicat, intretimp, un excelent volum de proze scurte.

    RăspundețiȘtergere
  2. SRÂNGERE DE MÂNĂ
    Multumesc pentru surpriza pe care Domnul Profesor AUGUSTIN MOCANU mi-a facut-o trimitandu-mi cea mai recenta carte a domniei sale, „Strângere de mână”, o carte care frapeaza de la prima vedere prin insusi titlul ei - o sintagmă care defineste un gest firesc, familiar, la care recurg prietenii atunci când se întâlnesc, o stare de bine și bucurie.
    Rasfoind cartea, iti dai seama ca este o carte cu si despre prieteni, prietenii Domnului Profesor de pretutindeni, schimbând opinii despre miracolul trăit pătrunzând în universul cărților și despre bucuria întâlnirii cu acestea.
    Cartea mi-a atras atentia de la prima vedere si asupra felului in care este organizat continutul intre un „incipit” – motoul: „Un mesteacăn argintiu/ Urcă-n ceruri. Urc si Eu!?/ Plânge Timpul undeva/ A devreme și-a târziu.” - și versurile lui Serghei Esenin din final: „Ne ducem toți câte putin mereu/ Câte-un liman de tihnă și-mpăcare,/ Poate curând va trebui si eu/ Bulendrele să-mi strâng pentru plecare.”
    Mi-am regasit numele nu o dată intre paginile cărtii... Multumesc Domnului profesor ca ma considera a fi unul dintre prietenii săi.
    Sincere felicitări , urari de bine, sanatate si spor in activitatea dvs., Domnule Profesor! Cu respect, DD

    RăspundețiȘtergere