Omagiu ctitorilor Marii Uniri. Subcetate, 1918-2018 - Doina Dobreanu

Motto : „UNIREA ROMÂNEASCĂ n-ar avea nici o valoare dacă nu s-ar sprijini pe însăși conștiința noastră despre necesitatea ei, despre caracterul său sacru, nezguduit, despre aceea că ea e astăzi, ceea ce nu înțelege o mulțime de lume, o condiție pentru existența însăși a poporului nostru.” (N. Iorga)

Jertfele locuitorilor comunei Subcetate la MARELE RĂZBOI: 1914-1918 

      Anii Primului Război Mondial au fost cumpliţi și dramatici pentru locuitorii comunei Subcetate. Tinerii au fost mobilizaţi pentru front încă din anul 1914, localitatea aflându-se sub administraţie austro-ungară. Dintre ei, puţini au avut norocul să se întoarcă acasă. În 1916, când România a intrat în război, localitatea Subcetate fiind în zonă de frontieră, sătenii au fost obligaţi de către administraţie să părăsească satul. Unii au luat calea pribegiei, îndreptându-se fie spre Moldova, fie urmând cursul râului Mureş, ajungând până la Vătava. Acolo s-au luptat cu foamea, sărăcia şi înstrăinarea; ceilalţi au rămas să înfrunte vremile de restrişte şi jale la vetrele lor.

Din localitatea Subcetate au fost mobilizați pentru a participa la Primul Război Mondial 580 de ostaşi, dintre care au murit 119 şi au rămas invalizi de război 55.

Din cei 119 eroi din Subcetate, numai în Rusia au murit pe câmpul de luptă 56 şi au dispărut 13; pe frontul italian au murit 18, în spitalele din Austro-Ungaria au murit răniţi 25 şi în lagărele din Moldova, răpiţi de tifosul exantematic, au murit 7, ca prizonieri. Au rămas de la cei morţi în acest război 146 de orfani, în grija a 63 de mame văduve. Desigur, cei mai mulţi dintre eroi au fost tineri: 4 sub 20 de ani, 58 între 20-30 de ani, 26 între 30-40 de ani, 16 între 40-50 de ani şi 6 de 50-60 de ani. 

Mulţi dintre românii din această zonă, care au trecut munţii în România, au cerut cetăţenia română pentru a se putea înscrie ca voluntari în război, între care Toader Lascu (n. 1894), Iacob Blaga (n. 1897), ale căror cereri au fost aprobate prin Decretul regal din 1917 (document aflat la Arhiva Centrală din Bucureşti).

Aproape fiecare familie a dat tributul său de jertfă.

Numele celor plecaţi în război care nu s-au mai întors acasă, în număr de 119, sunt înscrise pe monumentul de piatră aşezat în cimitirul din comună întru veşnică cinstire şi pomenire.

Monumentul a fost ridicat în anul 1930, la iniţiativa lui Vasile I. Dobrean, Nicolae Cotfas și Vasile Urzică, din contribuţia familiilor celor dispăruţi.

Pe monument sunt încrustate în piatră versurile:

   „Nu-s morţi cei ce căzut-au pe câmpul de onoare!

    S-au dus numai pe drumul aprins de ideal”.

Cinstirea eroilor, la Ispas, în 2017

Participanți la Marea Adunare de la Alba Iulia, 

la 1 decembrie 1918

Delegația comunei Subcetate a fost alcătuită din gospodari fruntaşi şi destoinici din comună, în frunte cu preotul paroh și notarul:

Preotul Dr. Augustin Tatar

Notarul Iacob Pop

Muscă D. Dumitru (Nitu)

Cotfas Nicolae (Măşcălan)

Cotfas Ioan (a Cionculesei)

Urzică V. Ioan

Decembrie 1918, Alba Iulia. Ep. Dr. IULIU HOSSU dă citire Declarației de Unire în prezența Ep. MIRON CRISTEA

Preot Dr. AUGUSTIN TĂTAR 

(n.1887, Mahalciu, jud, Alba – 1947, Blaj)

„Al șaselea copil al preotului gr. Cat. Gavrilă Tătar din Dumbrava – Alba, familia Tătar fiind înnobilată în 1650 de către Principele Ardealului Gheorghe Rakoczi II pentru fapte de arme deosebite,.

Absolvent al Seminarului Teologic din Blaj, a fost trimis la Roma (1908-1914), la Institutul De Propaganda Fide, unde şi-a luat doctoratul în teologie şi filosofie. A fost preot la Șăulia, apoi la Subcetate și protopop al Giurgeului (1916-1919), după Elie Câmpeanu, nevoit să se refugieze în România, după intrarea României în război, în 1916. În  această calitate, a însoțit delegațiile din satele românești la Marea Adunare de la Alba Iulia, fiind membru în Marele Sfat Național Român.

După Unire, a fost numit profesor la Liceul „Sf. Vasile” din Blaj, apoi profesor și Rector al Academiei Teologice Greco-catolice din Blaj, canonic mitropolitan.

A fost o personalitate respectată a Blajului interbelic, fiind considerat unul dintre cei mai importanți reprezentați ai gândirii teologice greco-catolice.”

(Prof. Univ, Dr. Marius Sabău, strănepot)

Notarul  IACOB POP

A organizat garda civilă din Subcetate, astfel că, în ziua Marii Uniri, locuitorii comunei Subcetate s-au adunat la biserică, unde:

s-a sfinţit primul steag românesc, confecţionat de soția notarului, Lucreția Pop (născută Urzică),

s-a depus jurământul de credinţă către neamul românesc

s-a cântat Deşteaptă-te, române, cântec învățat de la învățătorul Petru Gafton.

DUMITRU MUSCĂ (NITU) (1863-1928)

Și soția ANA (1866-1914) au avut urmași pe:

ANA (1885-1957)

IOANA, căs. ȚIFREA

Dr. în medicină IOAN MUSCĂ (1891-1915)

PETRU (1901-1988)

NICOLAE COTFAS 

(Mășcălan), m. 1936

    A locuit pe Față.

  A rămas văduv, în 1922, cu șapte copii, 3 băieți și 4 fete :

Gheorghe – concentrat  și mort în 1939,

Vasile – n. în 1920, voluntar în armata românească, ca refugiat,

Petru - decedat la 14 ani,

Ana, Maria, Paraschiva

Poza Consilierii Primăriei Subcetate

IOAN COTFAS (Ionuț a Cionculesei,1860? – 1936)

„E un privilegiu să locuiesc în casa bunicilor și a părinților mei, situată pe coama dealului care duce spre Duda și Șăștină.” 

„Bunicii materni, Ioan și Paraschiva Cotfas, au fost oameni așezați, cu respect pentru muncă. Munca și respectul reciproc i-au ajutat să își aranjeze la casele lor pe cele opt fete.

Bunicul murise înainte de a mă naște eu, dar, din spusele bunicii, era un om deosebit, cu frică de Dumnezeu.” (Lucreția Ilisan)

IOAN URZICĂ (Boțu), (1872-1952)

Ioana, soția (1887-1963)

    „Tatăl meu, Petru Urzică, s-a născut în centrul comunei Subcetate, pe Podirei, într-o familie frumoasă, având încă un frate, Nuţu, şi trei surori: Anuţa, Mariţa şi Lucreţia. Pe toţi i-am cunoscut, oameni de toată ispravă, și mi-au fost tare dragi; acum nu mai sunt decât în sufletele noastre! Mama povestea cu mare drag despre bunicii Din Deal, ca fiind oameni de omenie.

    Bunicul fusese un om foarte frumos: blond, cu faţa rotundă şi roşu în obraji. De aceea, oamenii îi spuneau „Boţuc de aur" și Boțu a rămas și numele urmașilor săi.” (Prof. Lucreția Checec – Urzică, a Petrii Boțului)

Protopopul gr. cat. VASILE URZICĂ, (1872, Subcetate -1970), personalitate proeminentă între ctitorii Marii Uniri

Vasile Urzică fost unul dintre cei cinci copii ai protopopului IOAN URZICĂ (1843-1878), din Subcetate, şi ai Iulianei, sora seminaristului din Bicaz, Ioan Cotta, cel cu care Mihai Eminescu străbătuse drumul de la Târgu-Mureş la Blaj în 1866.

  Ioan Urzică era fiul lui Ioan Urzică din Deal şi al Paraschivei Dobrean. În casa acestora, apoi în cea a lui Toader Urzică, a funcţionat într-o vreme activitatea şcolară, atunci când se construia școala din bârne sitută pe locul actualei școli, în anii 1868-1870.

    Preotul Vasile Urzică, la fel ca și părintele său, Ioan Urzică, administrator protopopesc al Giurgeului între 1872-1878, s-au preocupat de propăşirea neamului nostru.

Protopopul VASILE URZICĂ a fost preot auxiliar în Subcetate (1900-1905)

*Paroh la Subcetare (1905-1916), ctitorul Bisericii „Sf. Dumitru” din Subcetate

* Protopop greco-catolic de Alba Iulia (1916-1942) și paroh în cartierul albaiulian Lipoveni I (1916-1942)

* Vicepreședinte al Consiliului Național Român local din Alba Iulia (1918-1919)

* Participant la Marea Adunare de la Alba Iulia la 1 decembrie 1918

* Senator PNȚ de Alba (1931-1935)

Biserica Sf. Dumitru  din Subcetate, construită în 1902, 

ctitorie a preoților 

PETRU MOLDOVAN și VASILE URZICĂ

Mormintele protop. Ioan Urzică și al Iulianei se află în cimitirul din Subcetate, în proximitatea altarului bisericii ctitorite de fiul acestora, pr. Vasile Urzică.

În calitate de vicepreședinte al Consiliului Național Român din Alba Iulia (președintele fiind Ioan Teculescu, protopopul ortodox de Alba Iulia), Vasile Urzică a fost implicat în:

* organizarea Marii Adunări de la Alba Iulia, fiind în același timp și semnatar al manifestului intitulat „Frați români” care invita locuitorii comitatului Alba de Jos la menținerea ordinii și a liniștii în spațiul pe care l-a avut în arondare și control.

 * rezolvarea în oraș a problemelor administrative, a preluării magazinelor sub autoritatea proprie pentru a se preveni speculele, înlăturarea mitralierelor și desființarea serviciului de jandarmerie maghiară.

 *combaterea propagandei antiunioniste și organizării consiliilor și gărzilor naționale române din acest comitat.

Protopopul gr. cat. Vasile Urzică a întâmpinat înalți oaspeți la Adunarea de la 1 decembrie 1918:

- a fost împreună cu Ovidiu Grittia în fruntea unei gărzi de onoare, care s-a preocuptat în mod oficial cu onorul și primirea în gara din Alba Iulia și apoi în saloanele Hotelului Hungaria (devenit mai tâziu Dacia) din Cetatea Unirii, în 28 noiembrie 1918, pe Iuliu Maniu, Vasile Godiș, Ioan Suciu, Ștefan Cicio Pop, cei care veneau din Arad. Vasile Urzică a adresat cuvântul de bun venit înalților oaspeți, dând asigurări, în numele lui I. Teculescu, că se poate desfășura în bune condiții Marea Adunare la Alba Iulia

- a primit în gara din Alba Iulia, împreună cu căpitanul Florian Medrea în fruntea unei companii de onoare, adresând cuvântul de bun venit, corpul ofițeresc și trupa care formau Regimentul 5 Vânători (originar din Dolj), comandat de locotenent-colonelul Vasile Gagiu.

Mărturii despre generația Marii Uniri

VASILE I. DOBREAN (1898-1982)

Abia întors acasă de pe frontul din Galiția, a fost solicitat ca, împreună cu alţi foşti participanţi la război, să facă parte din garda civilă din Subcetate.

În ziua Marii Uniri, locuitorii comunei Subcetate s-au adunat la biserică. Aici s-a sfinţit primul steag românesc, confecţionat de Lucreția Pop (născută Urzică), s-a depus jurământul de credinţă către neamul românesc şi s-a cântat Deşteaptă-te, române, învățat de la învățătorul Petru Gafton, abia întors, bolnav din deportarea în Ungaria.

După ce populaţia Ardealului a susţinut şi a votat cu multă însufleţire Unirea, prin delegaţii trimişi la Alba-Iulia, guvernul român a lut măsuri de organizare a unor formaţiuni militare din care aveau să facă parte cei abia întorşi la vatră de pe fronturile Primului Război Mondial.

Vasile Dobrean a făcut parte din batalionul 2 al Regimentului 82 infanterie de la Târgu-Mureş şi a participat la luptele din 1919 din zona râului Tisa, considerat atunci hotar provizoriu.

PETRU GAFTON înv. (1862-1921) 

Deportat la muncă în Ungaria, între 1916-1918

IOAN GAFTON, fiul învățătorului Petru Gafton, student la Medicină plecat voluntar pe front unde a murit

PETRU și ANA DOBREANU, trăinicind orizonturi de viață

„Povestea vieții bunicului Petrea lui Toderaş a Gorii a fost marcată de zbuciumul războiului şi suferinţa prizoneratului în Rusia.

Ca mulţi alţi bărbaţi din Subcetate, Moşul luptase pe front, de nenumărate ori amintindu-şi că la Mărăşeşti, după ultimul atac al românilor, un singur călăreţ neamţ a reuşit să iasă din câmpul luptei, fugind peste deal cu calul său, restul, oameni şi cai fiind seceraţi, încât nopţi la rând i-au răsunat în urechi, urmărindu-l, gemetele lor.

Spre sfârşitul răzbiului a fost luat prizonier de ruşi şi a stat în lagăr 4 ani. S-a întors „fecior bătrân”, venind spre casă pe jos dinspre Siberia.

Moşul povestea că prizonieratul a însemnat o închisoare. Uneori răbdau de foame şi de frig sub cerul liber, îndurând umilinţe nemaiînchipuite. Dincolo de sârma ghimpată a lagărului, fuseseră cultivaţi cartofi. În timpul iernii, noaptea, prizonierii săpau ca nişte cârtiţe (cum spunea el) tuneluri subterane, în speranţa că vor găsi cartofi rămaşi în pământ, îngheţaţi, pe care să îi mănânce. Erau atât de înfometaţi, încât plângeau de foame, ajungând în pragul unor stări de dezumanizare incredibile.” (Prof. Emilia Marica Dobreanu)

IOAN D. POP (Ioan al lui Dumitru a Mărinii), prizonier în Siberia, în portul Vladivostok, 1914-1920

„Bunicul, Dumnezeu să-l odihnească!, îmi spunea: - Draga moșului, nu uita de unde ai plecat, unde îți sunt rădăcinile și la Ispas și Arhangelii Mihail și Gavril, cel puțin, aprinde o lumânare și spune o rugăciune pentru eroii neamului româneasc, că și eu am fost prizonier la ruși 7 ani, când nimeni nu a știut de mine, doar rugăciunile celor dragi m-au ținut în viață, reușind să-mi revăd soția și copiii... Mulți nu s-au mai întors!”

(Dr. Mariana Urzică)

Cântecul deportaților în Siberia

Păsărică trecătoare,/ Ceea ce cerul străbătând/ Legănată pe-aripioare/ Vii din patrie cântând,/ Te salut cu bucurie/ Pe-acest pământ străin,/ Unde nimenea nu ştie/ De-s voios sau de suspin./ Numai ţie, drăguşoară,/ Îţi voi spune dorul meu:/ Depărtat de ţărişoară,/ Nu mai tace plânsul meu./ Du-mă, doamne, înc-odată/ Din pustiu-ndepărtat/ La căsuţa strămoşească/ La cei dragi ai mei din sat./ Rău, maică, m-ai blestemat/ De mic, când eram băiat./ Nu m-ai închinat la lună/ Să trăiesc cu voie bună,/ Ci m-ai blestemat la nor/ Ca să umblu pe vapor,/ Mările să le străbat/ Pe la Oceanu-ngheţat. (Cules de la Ioan D. Pop, de Vasile I. Dobrean)

 Cu prilejul sărbătoririi Centenarului Marii Uniri, Prefectul județului Harghita, Jean - Adrian ANDREI a conferit  PLACHETA OMAGIALĂ „Contribuția harghitenilor la înfăptuirea Marii Uniri de la 1918”, urmașilor participanților la Adunarea de la Alba Iulia 1918 din comuna Subcetate.

EPILOG:

„Veșnică pomenire celor ce-au iubit

Neprihăniți senini până la moarte,

Căci din adâncurile bunului pământ

Iubirea-nvârte lumea mai departe.”

„Alba Iulia” de IOAN ALEXANDRU

Din „Imnele Transilvaniei”

Prof. Doina și Vasile Dobreanu
Prezentare la Simpozionul „Subcetate -istorie, cultură, spiritualitate”, ediția a III-a 
cu tema „1918-2018, arc peste timp”
Subcetate, 18 august 2018

http://informatiahr.ro/simpozionul-istorie-cultura-spiritualitate-editia-a-iii-a-subcetate-1918-2018-arc-peste-timp/

Bibliografie:

- Curelea, Dragoș, Contribuție la o cunoaștere a vieții și activității protopopului greco-catolic de Alba Iulia, Vasile Urzică, între 1916-1942, în „Acta carpatica”, nr. 5, 2018- Dobreanu, Doina, Dobreanu Vasile, La obârșie, la izvor. Convorbiri la Subcetate, Târgu Mureș, Editura Cezara Codruța Marica, 2013 – 2017- Dobreanu, Doina, Dobreanu Vasile, Subcetate-Mureș. Prezentare monografică,  Editura Cezara Codruța Marica,Târgu - Mureș, 2017

Notă de reporter:

Prof. Dr. VALENTIN MARICA: DACĂ N-AR FI FOST NU S-AR MAI POVESTI...

Ziua de 18 august 2018 a fost la Subcetate de Mureș o zi a cordialității în numele Transilvaniei ca jertfă și mântuire. Această zi trebuie POVESTITĂ...

Am vorbit, ACOLO, despre 1 Decembrie 1918 - SFINȚENIE ȘI VECIE.

În imagine: poetul Ionel Simota din Miercurea Ciuc, primarul prof. Ion Rizea, Valentin Marica, cercetătorul științific Iosif Balog din Cluj și prof. etnolog Doina Dobreanu, detaliind reflecția lui Ioan Alexandru: „SUNTEM SEMINȚIE FĂRĂ GREȘ”.

https://viatalasubcetate.blogspot.com/2022/05/dr-petru-musca-primul-medic-roman-din.html