Nicolae Bucur, Salonul Internaţional de Artă Fotografică – „Best 100” 2019

    

 

               Spectacolul vizual şi emoţional în atenţia privitorului

 

       Am intrat în al şaptelea an când în luna februarie se organizează la Miercurea-Ciuc Salonul Internaţional de Artă Fotografică „Best 100”. Recenta ediţie poartă semnătura a 59 de autori, jurizaţi din cei 77 artişti fotografi care au trimis 765 lucrări  din 39 localităţi ale ţărilor: România, Ungaria, Franţa.  

Artistul fotograf, atât de legat de lumea în care trăieşte, dovedeşte, şi cu această ocazie, că „atelierul” său este însăşi această nouă lume. Libertatea de creaţie de care dispune o vedem valorificată în cele 100 de imagini evocatoare, atât de expresive, emanând solemnitate şi armonie meditativă. Confidenţionalitatea lucrărilor fotografice constă în tehnicile clasice, dar şi cele speciale, în studiul inteligent al selecţiei subiectelor, abordate într-o manieră personală, nelipsind experimentele. Stărilor de spirit al autorilor adăugăm şi acea „pendulare” între obiectiv şi subiectiv, ilustrativ şi abstract. Privitorul în faţa imaginilor se transpune în spectatorul „filmului” în care scenariul devine o călătorie, o poveste magică, ce oferă emoţie, atmosferă prin jocul culorilor, al formelor şi al texturilor.

Când cuvintele devin neclare, spunea cineva, ar trebui să ne concentrăm pe fotografie. Vom încerca un comentariu pe marginea materialului expus în Salonul de Artă. De la bun început facem remarca, că Omul, aşa cum îşi face apariţia, este într-o permanentă căutare, în adâncul lui însuşi şi în sânul tuturor acelor lucruri care îi mai puteau, încă, oglindi chipul, a unei istoricităţi de care să se simtă intim legat. Expoziţia abundă de sugestive portrete, forme artistice cu o funcţie imediată de reprezentare, care nu sunt simple reproduceri mecanice ale trăsăturilor cuiva. Pentru a transmite starea şi detalii despre personalitatea subiectului, multe portrete devin imagini compuse, creând o legătură specială cu privitorul. Fotografia portret înseamnă interacţiune între fotograf şi model, comunicare şi „poveste”. Remarcăm fundalul subtil folosit la compoziţiile-portret, inclusiv coloristica discretă. Genul de fotografie de natură ni se dezvăluie în plinătatea sa – de la fotografie piesaj, până la macrofotografie, astrofotografie. Subiectele sunt medii sau fiinţe nealterate. Avem imagini admirabile, de la piscuri de munte, dealuri, câmpii verzi- închise, livezi, până la nori albi-cenuşii, umflaţi, ceaţă amorţită, anotimpuri în delicatele şi specificele lor „vestimentaţii”, apoi animale surprinse în diferite ipostaze, până la fotografii macro/abstracte cu plante, vietăţi de tot feluri, păsări, insecte ş.a. Prin fotografia socială, cea documentară, descoperim locuri, persoane, unele subiecte care merită expuse datorită unicităţii lor. Spre a exemplifica aduc în discuţie solemnitatea/ intimitatea subiectului printr-o gestică: 83 ani este titlul unei imagini în care patru palme ale mâinilor se unesc: cele două ale copilaşului sunt prinse de cea/cel în vârstă de 83 de ani; precum şi simbolul porţii, unde lemnul şi fierul – clanţa, zăvorul – devin bijuterii. Te cuceresc titluri ca: Portret african, Pusta iarna, Căpiţe, Înaintea furtunii, Zbor spre albastru, Apusul cailor, Negru şi alb, Sub umbră, Strigătul, Prezent- Trecut- Viitor, Mi-am scris scrisoarea (un reuşit abstract!), dar şi portretul dublu Elválasztva (Despărţit) de Szalai Attila, sau Suspiciosul (Péli László), şi cel al fetiţei pusă pe gânduri de Călin Rucsandra So Sad (Aşa trist) etc. Lucrările de pe simeze atât de proaspete, alături de fragmentele de amintiri ale trecutului, te bucură, te liniştesc, dar te pot şi întrista.

Vizionând şi aprofundând fotografiile mi-am pus întrebarea: Oare nu se ascunde în spatele acestor portrete/imagini ideea că omul nu se oferă cunoaşterii pozitive decât în măsura în care vorbeşte, munceşte şi trăieşte?

La încheierea „ghidajului” să mai poposim în faţa fotografiilor de călătorie, la fotografia gen ştiinţific cu animale sau plante deosebite, fotografia eveniment: dansuri, pelerinaj, surprinderea unor evenimente. Fine art, realizată gen natură moartă (întâlnită şi în arta plastică), este axată pe obiecte, singulare sau în grupuri, flori, fructe, legume ş.a. Nerezonând la multe din lucrările selectate, mai spunem că avem artişti fotografi diferiţi ca generaţie, dar şi ca experienţă artistică. Dacă la vizionarea acestei expoziţii alăturăm primatului văzului şi pe cel al gândirii noastre vom putea percepe ceea ce avem de văzut. Ne alăturăm şi reflecţiei criticului Visarion Bielinski, care spunea: „Artistului nu-i trebuie concepte, el gândeşte în imagini.”

                                                                                                          

Distincţii:

AAFR GOLD: Ovi D. Pop, Oradea -RO,  pentru fotografia Witchy.

AAFR SILVER: Tóth Imre, Kenderes – HU, Fátyol tánc (Dansul voalului).  

 

AAFER BRONZ: Magdó István, Săcele, Braşov – RO, Sunrays in the dead of winter ( Raza soarelui în iarna moartă).

AAFR RIBON: Marian Plaino, Bucureşti – RO , Cappadocia – Tărâmul cailor frumoşi; Péli László, Dabas – HU, Vihar előtt (Înainte de furtună); Vajaianu Alexandre, Meximieux – FR, Amira 46.

PS F’10: Szabó Apor. Odorheiu Secuiesc – RO, Érkezés (Sosire).

 

Vernisajul expoziţiei  are loc joi, 14 februarie, ora 18:00, la Galeria de Artă a Consiliului Judeţean Harghita.