Text publicat în cartea
AMINTIRI ȘI EVOCĂRI DIN CAPU-CORBULUI, CU EUGENIA LĂBONȚ,
Autor DOINA DOBREANU,
Editura Cezara-Codruța Marica, 2019
Înțeleptul rege al lui Israel, Solomon, fiul psalmistului
și împăratului David, spune că: „De Domnul sunt hotărâți pașii omului” (Pilde
20, 24). Cât de liniștitoare ar trebui să fie aceste cuvinte, pentru toți
oamenii, înțelegând că itinerariul călătoriei noastre pe acest pământ, spre
veșnicie, este stabilit de Dumnezeu potrivit voii Sale cu scop mântuitor! De
aceea, nădăjduiesc că a fost voia lui Dumnezeu ca, în urmă cu 17 ani, respectiv
în 2002, să ajung în parohia din satul Capu Corbului, fiind numit preot paroh.
Era o zi minunată de primăvară, în Duminica a doua după Paști, a femeilor
mironosițe când, însoțit de părintele protopop Constantin Gane, de vrednică
amintire, am ajuns în mijlocul credincioșilor din acest sat de munte, unde am
slujit prima Sfântă Liturghie. Participarea credincioșilor la slujbă a fost,
cum era și firesc, în număr mare, unii dintre ei venind și din curiozitate. Așa
că, pentru prima oară, pe majoritatea dintre ei, i-am întâlnit, cu acest
prilej, la Biserică. Ochii lor întrebători au continuat să mă urmărească, de
atunci, multă vreme și a unora poate că mă urmăresc și astăzi. După instalare,
până să-mi aduc familia și să mă mut în casa parohială, la recomandarea Înalt
Prea Sfințitului Părinte Ioan Selejan, pe atunci Episcop al Covasnei și
Harghitei, am fost găzduit de familia Ioan Blaga, fratele credincioasei Eugenia
Lăbonț, fiind cunoscuți ca buni creștini și primitori de oaspeți. A urmat apoi
perioada de acomodare reciprocă, care aș putea spune că n-a fost nici prea
grea, nici prea ușoară. Cert este că, încă de la început, s-a pus accent pe
împlinirea voii lui Dumnezeu și pe respectarea bunei rânduieli în multe
privințe, care se impuneau, evitându-se cele două alternative și anume de a se
da preotul după credincioși sau credincioșii după preot, care în cele mai multe
cazuri sunt inevitabile, când este vorba de o nouă experiență, atât pentru
preot, cât și pentru credincioșii unei parohii.
Afirmația „o mică oază din
Carpați cu oameni minunați” este nu numai un titlu sugestiv al celor scrise
aici, ci și o descoperire reală despre satul Capu Corbului și locuitorii lui. O
privire mai atentă la așezarea pitorească a acestui sat între două coline
muntoase, la frumoasele realizări și la progresul duhovnicesc al credincioșilor
din Capu Corbului confirmă acest lucru. Toate acestea se datorează atât
purtării de grijă a lui Dumnezeu, cât și vechilor și strânselor legături a
credincioșilor din această parohie cu mânăstirile din Neamț și cu marii și
cunoscuții duhovnici, arhimandritul Ilie Cleopa și arhimandritul Iustin Pârvu,
cu mânăstirea Sf. Ilie din Toplița, cu mânăstirea Făgețel și cu preoții
călugări din aceste mânăstiri, cu preoții din parohiile învecinate și, nu în
ultimul rând, cu monumentala biserică din sat și cu preoții slujitori care i-au
păstorit de-a lungul timpului, pe care îi găsim trecuți în pomelnicele lor și
de care își amintesc cu nostalgie și prețuire, motiv pentru care se impune să
facem măcar o scurtă trecere în revistă a lor. Dar, înainte de asta, trebuie
menționat că Parohia Capu Corbului a fost înființată în 1995, până atunci fiind
filie a Parohiei Corbu.Primul preot în timpul
căruia s-a și construit biserica din Capu Corbului a fost preotul Alexandru
Cojocariu, după el au slujit pr. Hîrlav, Pr. Vasile Ghiorghiasa, pr. Mircea
Danciu, pr. Alexandru Lazăr, pr. Liviu Țepeș Focșa și pr. Ioan Druță, în timpul
căruia s-a construit și casa parohială, fiind și primul paroh al Parohiei Capu
Corbului, nou înființată în anul 1995. Fiecare dintre ei a rămas ca o pagină de
istorie pentru credincioșii din Capu Corbului, scrisă în inimile lor.
Formarea duhovnicească a credincioșilor
din Capu Corbului se datorează, în mare parte, preoților dinaintea mea.
Generozitatea, bunătatea și caracterul de buni creștini ai credincioșilor din
Capu Corbului sunt cunoscute, nu numai pe plan local, respectiv numai de mine
care sunt preot în satul lor, ci calitățile lor sunt cunoscute, în mod
pragmatic și de preoții din alte parohii, în sensul că ei nu s-au limitat să
facă bine numai preotului și bisericii din satul lor, ci și preoților și
bisericilor din parohiile învecinate, și nu numai, uneori mergând și la slujbă
și mărtirisindu-se la ei, căutând în felul acesta să-și mântuiască sufletele
lor. Această deschidere a lor și către alți preoți și biserici din alte parohii
nu poate fi decât de la Dumnezeu și m-au format și pe mine să fiu la fel de
deschis, în acest sens. Astfel că, ori de câte ori a fost nevoie să fie
sprijinite anumite parohii care aveau lucrări majore de făcut, i-am îndemnat să
contribuie și ei, unii dintre ei devenind ctitori. De asemenea, la unele
servicii religioase, și în special la înmormântări, își doresc să participe, uneori,
mai mulți preoți, și din alte parohii, iubind slujbele în sobor, fiind
încredințați că acestea le sunt de mai mare folos duhovnicesc. Toate acestea
dovedesc că, pentru credincioșii din Capu Corbului, harul lui Dumnezeu nu are graniță
și ori de câte ori slujesc și eu la Masluri sau la hramuri în alte parohii,
sunt însoțit și de unii credincioși din parohie.
Slujirile în sobor la
Masluri și la Hramuri au devenit deja o tradiție pentru credincioșii din Capu
Corbului și pentru credincioșii din alte parohii. Astfel de bucurii și trăiri
duhovnicești în duh de rugăciune de împreună slujire îi unesc pe preoții și
credincioșii de pe Valea Bistricioarei, din Bilbor cu părintele protopop
Dumitru Apostol și cu pr. Dragoș Cojocar, pe credincioșii din Borsec cu pr.
Nicolae Ciupudean, pe credincioșii din Capu Corbului cu parohul lor, pe
credincioșii din Corbu cu pr. Constantin Curcă, pe credincioșii din Valea
Frumoasă cu pr. Lucian Ciudin, pe credincioșii din Tulgheș cu pr. Matei Țepeș,
pe credincioșii din Poiana Veche cu pr. Vasile Tănase și pe credincioșii din
Bradu cu pr. Nicolae Apetroae. Între preoții care au participat la slujbele în
sobor au fost și pr. Liviu Țepeș Focșa (în prezent pensionar), pr. Elisei
Vătămanu (fost paroh la Corbu, actualmente preot în Gheorgheni) și preotul de
vrednică pomenire Vasile Șuteu, fost paroh la Tulgheș, mutat la cele veșnice.
Un mare har de care s-au bucurat uneori credincioșii din Capu Corbului, și
nu numai, a fost prilejuit de slujbele arhierești săvârșite atât de ÎPS Ioan,
în prezent Mitropolit al Banatului, cât și de PS Andrei, Episcopul Covasnei și
Harghitei, ultima săvârșită de PS Sa în 6 noiembrie 2016.
Este de remarcat și faptul că locuitorii din Capu Corbului sunt însuflețiți
de un duh familial, în sensul că fiind un sat cu populație mixtă, trăiesc în
pace și în armonie, ajutându-se unii cu alții de parcă ar fi o familie.
Trecutul istoric și credința i-a învățat și ajutat să ierte, să iubească și să
fie sensibili la nevoile, la lipsurile și necazurile altora. Toate faptele lor,
ca și ale tuturor oamenilor de altfel, se vor găsi scrise în altă carte, cea a
Vieții, pentru care fiecare ne vom și primi răsplata. Rând pe rând, plecăm din
lumea aceasta, ducând cu noi propria noastră istorie, trăită, scrisă nu cu
litere și cuvinte, ci cu fapte, care este singura și cea mai completă și
adevărată istorie.
Nădăjduim și ne rugăm să fie și pentru credincioșii din Capu Corbului un
colț de Rai în care să-și petreacă fericiți și cealaltă dimensiune a vieții
lor, Veșnicia.
.jpg)
.jpg)
