24 IUNIE - ZIUA INTERNAȚIONALĂ A IEI
AdorabilĂ
, frumoasĂ, inegalabilĂ, valoroasĂ, plinĂ de istorie și plină de... Românie, un
tezaur, o bogație, o feminitate, o filozofie de viata, o senzualitate fara
vulgaritate, o bucurie si o eleganță fără vârstă, o poveste, o unicitate, un
triunf al răbdarii îmbrățișat de iubire, o impunatoare migală și maestuozitate,
o mândrie feminină, o bucurie vrăjită, o dependență de frumos și migălos,
aceasta este definiția Ta, Preaminunata IE POPULARĂ! Ozana Barabancea
Fotografii din cartea
Doina Dobreanu, Cusături artistice din Subcetate-Mureș (Harghita), 2008
Tot mai mult este îndemnată ziua
înspre regăsirea spiritualităţii tradiţionale. Constantin Noica prefigura
timpul acesta, al căutării şi aflării de sine, ca fiind unul de purgatoriu. Între demersurile ce
antrenează acest câmp ideatic, vă semnalăm cartea profesoarei Doina Dobreranu, Cusături
artistice din Subcetate-Mureş (Harghita), 2008.
Ab initio, autoarea ne invită să-i fim
interlocutori. Citind argumentele şi privind un amplu material expoziţional,
cunoscând, astfel, cu precădere, specificitatea patrimoniului tradiţional din
zona etnografică a Mureşului Superior, interlocutorul va urma şi împărtăşirea
din lumina acestuia. Localităţi ca Sărmaş, Gălăuţaş, Topliţa, sau cele din
preajma Călimanilor şi Giurgeului, Bilbor, Corbu, Tulgheş, rânduiesc o
topografie spirituală de reverberaţie, în care autoarea detaşează, ca axix, localitatea Subcetate de Mureş.
Se
ilustrezi date din destinul cultural al unui sat transilvănean nu pare, la
prima vedere, o întreprindere anevoioasă. Felul în care îşi prefigurează
profesoara Doina Dobreanu cercetarea este, în schimb, unul anevoios, de durată,
circumscriind subiectul într-unul generos panoramic de istorie şi cultură, cu
temeinicia profesorului şi pasiunea colecţionarului. Căci, o bogată colecţie
personală stă la baza scrierii acestei cărţi. Colecţionarul, lămurit asupra
valorii cusăturilor ce înfrumuseţează vestimentaţia şi interiorul ţărănesc,
depune mărturie de credinţă, prin pagina de carte, întru neştergerea acestora
şi, mai departe, întru instituirea lor în certitudini
de supravieţuire identitară. Aceasta fiind miza cărţii, autoarea recurge la
acurateţea cuvântului şi limpedele iconografic, ştiind că aşa, cuvântul şi
imaginea, pot fi lămuritoare. Sunt prezentate obiecte de vestimentaţie, cămăşi,
poale, brâie, prigitori, şurţuri, sumane, cioareci şi obiecte de interior,
lipideie, verinci, ştergare, perdele, feţe de masă şi de pernă, din secolul al
XX-lea, unele chiar din anul 1900, altele din anii 1920, 1940, 1950 sau 1965,
etalând subtilitatea şi frumuseţea cromatică, diversitatea şi fineţea punctelor
de cusătură şi a motivelor, unicitatea lor etnoartistică, legătura de sfinţenie
dintre universul de viaţă al creatorului şi arta sa. Autoarea ne edifică asupra
permanenţei în care veşmântul spiritului
trece în veşmântul trupului, cămaşa sau verinca având
nu doar formă şi ornamentică, ci prin acestea, semne ale cumpătării,
bunei-cuviinţe, fricii de Dumnezeu ş.a.m.d.
Este o
carte convingătoare, scrisă cu temeinicia studiului ştiinţific, cu bucuria
descifrării depline a subiectului, dar şi cu litera de rară sensibilitate a
jurământului; tocmai pentru că personajul
cărţii este satul natal al autoarei şi locul în care Domnia Sa şi-a
înrămurat biografia profesională.
Este o
carte-muzeu (cu o vădită abilitate a expunerii)
şi o pledoarie pentru amenajarea unor case-muzeu
în localităţile rurale, cu deschideri vii înspre cunoaştere (şi reflecţie!),
menite să pună în dialog generaţii, conştiente de valoarea spiritualităţii
arhaice şi de actualizarea ei.
Cartea profesoarei Doina Dobreanu se înscrie în
seria restituirilor culturale fundamentate pe o documentare amănunţită, pentru
a însemna aport bibliografic, în ceea ce istoricul Camil Mureşan numea „reabilitarea
unei istorii, multă vreme marginalizată”.
Dr. VALENTIN
MARICA
În emisiunea „Vitralii”, la Radio Târgu-Mureş,
sept.2008
💥
Pentru a ne regăsi identitatea ,
uneori ne întoarcem la creaţia populară, la tradiţii şi la obiceiuri. Doamna
profesoară Doiniţa Dobrean o face cu migală, insistent, zi de zi, conştientă că
şi aceste valori sunt supuse petrecerii timpului. Şi-a dedicat o parte din
munca ei descoperirii, conservării şi expunerii acestor valori. Se prea poate
să fie ultimul bastion în faţa năvălirii altor „valori” şi a globalizării.
Tezaurul adunat de doamna
profesoară de-a lungul câtorva decenii cuprinde nestemate cristalizate de
veacuri şi ieşite la lumină din minţile, sufletele şi mâinile trudite ale
româncelor din Subcetate. Martore a câte vise şi speranţe sunt aceste cusături!
Câte poveşti şi oftaturi vor fi auzit! Dar câte cântece! Câte lacrimi şi dureri
vor fi ascuns! E un mister cum a putut răzbi peste vreme atâta mărturie a
unei consistenţe spirituale exemplare pe
cursul Mureşului Superior.
Este în crâmpeiele acestea de
spiritualitate românească atâta mărturie de viaţă care şi-a urzit calea prin
istorie doar cu acul şi cu firul în infinite împunsături. Nestematele acestea
sunt realizate din linii, forme şi culori după veac, după anotimpuri şi dup
etatea purtătorului sau a purtătoarei.
Regăsim aici perfecţiunea
geometrică a aspiraţiei acestui neam spre ideal, universal şi Dumnezeire, regăsim
aici toate florile şi frunzele anotimpului renaşterii, aspiraţia solară şi
florală a verii, galbenul şi auriul toamnelor şi albul iernilor lungi şi aspre
din Subcetate. În alte cusături întâlnim albastrul din albastrul ochilor sau al
cerului, verdele brazilor şi al dealurilor, galbenul holdelor în pârgă şi iar
albastrul cristalin al Mureşului.
Cămăşile sunt albe şi înflorate,
mai vesele, ca sufletele fetelor şi femeilor care le poartă, iar „prigitorile”
sunt ţesute în culori închise pe potriva trupului pământean şi a celeilalte
veşnicii a noastre.
Da, e firesc să apărăm aceste
valori. Ele stau la temelia neamului ca munţii neclintiţi.
Profesor
IOAN CUTLAC
💥
Astăzi, 24 iunie 2014, de ZIUA INTERNAȚIONALĂ A IEI, varvizence de pretutindeni au îmbrăcat iile duse în lume de „acasă”.
Bravo, varvigencelor!! Sunteți la înălțime. Așa vă vreau!
Bravo, varvigencelor!! Sunteți la înălțime. Așa vă vreau!
Mândre-s varvigencele,
Ca și vara florile!
