„Cuvânt înainte” la cartea lui Viorel Rogoz: FAMILIA ÎN CREDINȚE, RITURI, OBICEIURI, ediția a II-a revăzută, Editura „Solstițiu”, Series Ethnologica

CUVÂNT ÎNAINTE

                        de DUMITRU POP[1]

Studiul etnologic ce alcătuiește volumul „Familia în credințe, rituri, obiceiuri”, pe care ne-am propus să-l prezentăm sumar în rândurile ce urmează, studiu semnat de profesorul Viorel Rogoz, a fost validat ca operă științifică încă în urmă cu 13 ani, de către o comisie academică, instituită la fosta Facultate de Filologie din Cluj Napoca; pe baza lui, comisia i-a oferit autorului titlul de doctor în filologie. Vom preciza că avem de-a face cu o cercetare etnologică matură și totodată cu una dintre cele mai prestigioase teze de doctorat din domeniul culturii noastre populare, dintre cele 40 care au fost susținute până azi la această facultate.

Iată de ce conducătorul științific al tânărului doctorand de odinioară e bucuros să revadă acum – fie chiar și cu atâta întârziere (deplin motivată, de altfel) – lucrarea, îmbrăcată însă, de date aceasta, în haina nouă a tiparului și pregătită astfel să intre cât mai adânc în conștiința iubitorilor culturii noastre tradiționale, inclusiv a celor de aici, din preajma Codrului, sau născuți în acest ținut încărcat de podoabe și valori patrimoniale, făurite într-un timp istoric ce coboară până în vremea dacilor și dincolo de aceasta.

Provenit el însuși din acest spațiu, și anume din Giurtelecul Hododului, județul Satu Mare, Viorel Rogoz s-a orientat către studiul folclorului, limbii și vieții poporului încă din primii ani de studenție. Satul natal a constituit, pentru tânărul care se iniția în vastul domeniu al acestei discipline științifice, principalul câmp de activitate practică, acela pe care își va construi și verifica progresiv metoda de cercetare, ajungând astfel la o excelentă pregătire teoretică și de teren. Apelând la o vastă bibliografie românească și străină de specialitate, Viorel Rogoz a știut să evite cu calm și înțelepciune diferitele capcane pe care le ridicau și continuă să le ridice până azi impreciziunile unor termeni și noțiuni, precum și ale unor orientări care s-au dovedit a fi ineficiente.

Înarmat cu asemenea cunoștințe teoretice și practice, bine asimilate, cu un chestionar alcătuit personal și îmbunătățit treptat în cursul aplicării lui, în funcție și de realitățile oferite de terenul cercetat, chestionar cuprinzând 200 de întrebări, care, în cursul a aproximativ 10 ani, au fost adresate unui număr de peste 170 de informatori, de vârste diferite, bărbați și femei (între 8 și 98 de ani), din 25 de localități din zonă, cercetătorul a putut beneficia în cele din urmă de un stoc de aproximativ 10000 de informații, înregistrate personal, multe cu mijloace tehnice adecvate; la acestea se adaugă, desigur, informațiile extrase din colecții folclorice editate sau rămase în manuscris, realizate de alții anterior.

Această cunoaștere generală a zonei i-a oferit etnologului cadrul și totodată posibilitatea înțelegerii și explicării relațiilor de înrudire proprii tipului de familii din satele codrenești, așa cum se manifestau acestea în credințele, riturile și obiceiurile locului. Ele sunt cuprinse în cinci capitole consistente, în care autorul lucrării oferă o analiză pertinentă a diverselor categorii de înrudire, cu baza lor biologică, culturală și socială și cu răsfrângerea lor în cultura spirituală tradițională, folclorică în esența ei. Ne aflăm în fața unui studiu de etnologie aplicată, dacă nu cel dintâi apărut la noi, cu siguranță cel mai temeinic realizat până acum. Faptul că, spre deosebire de studiile similare referitoare la relațiile de rudenie în societățile tradiționale, acesta urmărește problema într-o anumită arie geografică, relativ unitară – cea a Codrului – îi conferă un caracter mai concret și mai exact, dată fiind realitatea socială și culturală cu care s-au împletit în evoluția lor istorică.

Privind în ansamblu cercetarea întreprinsă de Viorel Rogoz, cititorul înțelege cu ușurință ce este etnologia, care sunt obiectivele și sarcinile pe care le urmărește investigația specifică, precum și metodele proprii cu care operează. Dincolo de aceasta, cititorul înțelege astfel coeziunea satului nostru tradițional, tipurile de înrudire și de relații existente în cuprinsul lui și care s-au păstrat vreme îndelungată în practici și credințe, în rituri și mituri, în cântece și jocuri, ca și în cadrul obiceiurilor satului; în ultimă analiză, cititorul își poate explica însuși sistemul care stă la baza vieții folclorice a unei comunități de tip tradițional, sau a unei zone, cum este cea a Codrului.

Pentru mulți dintre cercetătorii mai vârstnici, originari din mediul rural, cartea aceasta va reîmprospăta amintiri estompate în cursul anilor, făcându-i să retrăiască o experință de viață consumată odinioară, dar insuficient înțeleasă la vârsta lor de atunci. Pentru tinerii înstrăinați de satul de origine și pentru cei născuți la oraș și lipsiți de o atare experiență de viață, contactul cu vastul și uneori complicatul domeniu al relațiilor de înrudire în planul familiei restrânse, al vecinătății și comunității sătești, precum și al expresiei lor în viața culturală tradițională, lectura acestei cărți de știință va însemna descoperirea sau redescoperirea unei lumi pe cât de vechi, pe atât de interesantă și încărcată de ordine și spiritualitate.

Atunci când este bine concepută și efectuată, cercetarea etnologică poate lumina viața omenirii în multiplele-i forme în care s-a manifestat în cursul vremii și ne poate indica totodată drumul pe care ar trebui să-l urmeze aceasta în epoci de criză și durată, cum este și aceea pe care o trăim noi astăzi. Astfel, străvechea solidaritate umană, bazată pe cultul valorilor spiritului, poate contribui efectiv la însănătoșirea lumii în care trăim.

Temeinic gândită și elaborată, cercetarea profesorului Viorel Rogoz va avea cu siguranță un efect benefic în promovarea studiilor de acest gen.

Dată fiind excelenta cunoaștere de către autorul studiului a zonei Codru, a caracterelor specifice ale acesteia, care o particularizează în raport cu zonele învecinate, și a sintezelor culturale, la cristalizarea cărora a contribuit, îndrăznim să credem că studiul ce vede acum lumina tiparului va prezenta doar un capitol al unei viitoare monografii etnologice de amploare a acestei zone puțin cunoscute în ansamblul culturii tradiționale românești. Materialul înregistrat personal, în cursul anilor, de Viorel Rogoz, în satele codrenești, împreună cu cel cules înainte și păstrat în paginile unor colecții tipărite sau în arhive de specialitate, acoperă, în mare, cerințele unei documentări corespunzătoare. Atenția ar trebui să se îndrepte cu prioritate către fenomenele ce au loc astăzi, cu consecințe în viața contemporană.

Deplin format în domeniul specialității, Viorel Rogoz este, credem, și cel mai indicat să-și asume această răspundere.

                                                              Dumitru Pop

                  FAMILIA ÎN CREDINȚE, RITURI, OBICEIURI
 

CUPRINSUL CĂRȚII:

1.   Cuvânt înainte

2.   Suportul antropogeografic al cercetării (Ținutul Codrului)

3.   Orientarea metodologică

4.   Perspectivă etnologică românească

5.   Sinele și ceilalți (Omul comunitar)

6.   Relația bărbat-femeie

7.   Raportul dintre generații (Funcțiile culturale ale familiei)

8.   Neamul – o entitate între lumea reală și mit (Raportul cei morți – cei vii)

9.   Rudenia spirituală. Nășia

10.  Lista de informatori

11.  Glosar

12.  Bibliografia selectivă

Comentarii:

Am terminat de citit cartea Domnului Profesor Univ. Viorel Rogoz, „Familia în credințe, rituri, obiceiuri”…

N-aș fi vrut să se termine…

A fost o încântare să o citesc, o bucurie să lecturez un asemenea studiu exhaustiv legat de această temă, o exegeză născută din iubire, făcută cu dăruire și interes, scrisă într-o limbă românească frumoasă, armonioasă, deloc împovărată de neologisme și regionalisme, dar sclipitoare prin limbajul riguros științific al specialistului.

Nu putea să sondeze adâncurile acestei problematici, ale sufletului românesc confruntat cu atâtea necunoscute, întâlnite de la naștere până la moarte, decât un om pasionat, care s-a născut, a crescut, s-a format în acest univers spiritual, lumea satului cu eresurile sale, un om bine informat, un profesionist care a parcurs cu acribie o vastă bibliografie și care și-a impus experința de teren  - meticuloasă, dură, îndărătnică  - a cercetătorului.

Specialistul în etnologie Viorel Rogoz s-a născut parcurgând cu pasiune și stăruință drumul de la experiența de viață, la profesionalizare prin studiu, la cercetare de cea mai bună calitate. Teza sa de doctorat „Familia în credințe, rituri, obiceiuri” „convinge si încântă” (Vasile Adăscăliței), încântă și convinge, totodată.

Felicitări, Domnule Profesor Viorel Rogoz!

                                Doina Dobreanu

---

 [1] DUMITRU POP (1927-2006), Profesor universitar, doctor în filologie, la Catedra de Literatura Română, Facultatea de Litere, Universitatea „Babeș-Bolyai” dun Cluj Napoca. Licențiat în Limba și Literatura Română, la Universitatea „Victor Babeș”, Cluj, 1951, Dumitru Pop a îndeplinit, pe rând, în cadrul universității clujene, începând din 1951, funcțiile de asistent, lector, conferențiar și profesor  (1 oct. 1970- 1 oct. 1992) la Catedra de de literatură română, apoi profesor consultant, conducător de doctorat (1oct. 1992-2006).
 

Din lucrările publicate:

• Valea Gurghiului. Monografie etnologică (în colaborare). Ediția a doua îngrijităde Ion Cuceu, Cluj-Napoca, Ed. Fundației pentru Studii Europene, 2008, 349 p.
• Martor atent și modest părtaș la istorie, Cluj-Napoca, Ed. Tedesco, 2005, 308 p.
• Coordonate ale culturii populare românești în perspectivă etnologică, , Cluj-Napoca, Ed. Casa Cărții de Știință, 2004, 228 p.
• Crepusculul unor valori și forme ale vechii noastre culturi și civilizații, Cluj-Napoca, Editura Studia, 2004, 144 p.
• Universul culturii tradiționale și promovarea lui în cultura și viața contemporană, Cluj-Napoca, Ed. Casa Cărții de Știință, 2003, 104 p. 
• Ioan Slavici, Opere, vol. I /Povești/, Buc., EPL, 1967, (text stabilit, variante și glosar – în colab. - și note); Ed. II, Buc., Ed. Minerva, 2000
• Cercetări de folclor românesc, Cluj-Napoca, Casa de Editură Sedan, 1998, 238 p.
• ·Folclor românesc din Crișana și Banat de la începutul secolului al XX-lea, Ediție îngrijită, Cuvânt înainte, Introducere, Notă asupra ediției, Indice de culegători, Indice de localități și informatori și Glosar de Dumitru Pop, Postfață de Georgeta Corniță, Baia Mare, Ed. Umbria, 1998, 238 p.
• Studii de istoria folcloristicii românești, Baia Mare, Ed, Umbria, 1997, 327 p.
• Izvoare folclorice. Un manuscris inedit de la 1864, în „Anuarul Arhivei de Folclor”, XV-XVIII, (1994-1996), p. 365-381
• Obiceiuri agrare în tradiția populară românească, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1989, 215 p.
• Folclor din zona Codrului. Cntrul de Îndrumare a Creației Populare și a Mișcării Artistice de Masă a Județului Maramureș, Baia Mare, 1978 (Cuvânt înainte, studiu introductiv, notă explicativă, glosar, indice de informatori, indice de culegători, lista ilustrațiilor, 500 texte)
• „O colecție inedită de folclor într-un manuscris din Orșova (jud. Mureș)” (în colab.), în „Marisia”/ Tg. Mureș/, 1976, p. 623-637 (81 piese culese în a doua jumătate a sec. al XIX-lea)
• Folcloristica Maramureșului (Teza de doctorat), Buc., Ed. Minerva, 1970,  284 p.
• Folclor din Bihor. Poezii populare. Casa Creației Populare a Județului Bihor, Oradea, 1969 (348 piese, Cuvânt înainte, indici de localități și informatori, indice de culegători, glosar), 349 p.
• Pe marginea Mioriței,  în Studia Universitatis,  Series Philologia, Fasc. I, 1965, p. 131-144 (36 variante inedite ale baladei, precedate de o prezentare).
• Obiceiuri de Anul Nou. Obiceiurile primăverii și verii. Obiceiurile în legătură cu momentele mai importante din viața omului, în „Istoria literaturii române”, vol. I ( Comitetul de redacție: Acad. Al. Rosetti, Prof. univ. Mihai Pop, Prof. univ. I. Pervain), Editura Academiei R.P.R., 1964, p. 16-67
• Poezii populare din Sălaj, în „Folclor din Transilvania”, I, Buc., EPL, 1962, p. 155-218
• Poezii populare din Lăpuș, în „Folclor din Transilvania”, I, Buc., EPL, 1962, p. 443-470
• Curs de folclor literar românesc. Partea I, Litografia Învățământului, Cluj, 1957, 190 p.
• Dicționar analitic de opere literare românești, I-III

DOMNULUI PROFESOR VIOREL ROGOZ , … CU DRAGOSTE

       Preocupările mele din ultima vreme legate de înfiinţarea muzeului satului codrenesc Oarţa de Sus m-au obligat şă mă iniţiez şi în etnologie, ştiinţă fără de care nu pot descifra “poveştile” pe care le reprezintă şi le prezintă fiecare obiect din colecţie. Nu poţi, de exemplu, să explici  simbolurile de pe minunatele ştergări codreneşti decât după un studiu, măcar sumar, al etnologiei. Or eu mi-am propus să pot prezenta vizitatorilor “povestea” tuturor obiectelor din muzeu, simpla lor vizualizare nefiind suficientă pentru a crea sentimente şi emoţii.

Demersul nu a fost prea dificil pentru că în întâmpinarea mea au venit oameni de suflet şi  initiati  în domeniu, dispuşi să mă ajute şi să mi se alăture. Între aceştia d-nele Malvina Madar Iederan şi Janeta Ciocan de la Muzeul Etnografic din Baia Mare, d-na Maria Georgeta Iuga. Preşedinta Academiei de Arte Tradiţionale a Maramureşului şi fiica domniei sale, dr. Anamaria Iuga,  de la Muzeul Ţăranului Român, doamna prof. univ.dr. Delia Suiogan și dl.prof. univ.dr. Viorel Rogoz de la Universitatea de Nord din Baia Mare.

     Viorel Rogoz mi-a fost coleg de liceu la Cehu Silvaniei, prin anii ’60,  domnia sa având originea în  satul Giurtelecul Hododului, aproape de “capitala” raionului de pe atunci, în Ţara Codrului. N-am apucat ca elev să-l cunosc, am auzit doar că a absolvit Filologia şi că studiază folclorul zonei. Am dorit însă mereu să-l cunosc şi prilejul a apărut recent. Ne-am întâlnit de 3 ori şi am comunicat telefonic sau pe internet.

       Încă de la prima întâlnire m-a impresionat foarte puternic. Venise la Oarţa de Sus să viziteze muzeul satului. Auzise de el şi nu s-a putut abţine să nu-l viziteze, mai ales că toată viaţa şi-a dorit un muzeu al Ţării Codrului, desigur într-o viziune mult mai amplă şi la standarde europene. Ca vizitator  părea că era acasă, că mai fusese aici, iar “poveştile” exponatelor au curs una după alta. S-a hotărât pe loc să mi se alăture, determinat probabil şi de experienţele anterioare. Duminica trecută ne-am întâlnit din nou la Cehu Silvaniei, îmi adusese o parte a colecţiei revistei Acolada şi am reluat discuţiile pe marginea proiectelor legate de Codru. Mi-am exprimat dorinţa de a lua parte măcar la unul din cursurile domniei sale. Surprinzător, m-a invitat chiar pentru data de marţi, 16 octombrie 2012. Ceea ce am trait în cele două ore la cursul de etnologie al prof.Viorel Rogoz a fost impulsul de a scrie acest material. Aşa cum spun codrenii “trebe şi zâc”, nu mă pot abţine “şi nu zâc”.

       Mi-am invitat şi prieteni, pe scriitorul ing.Milian Oros, fost colonel-electronist într-o unitate de elită a armatei, pe Traian Oros şi pe prof. Victor Becheanu de la Cehu Silvaniei, pe  preotul Radu Botiş şi pe fiica sa Andreea de la Ulmeni, pe scriitorul Ioan Meteş Morar din Baia Mare. Regret că n-am invitat mai mulţi. Cu toţii ne-am trezit pentru două ore studenti, colegi cu  cei din anul I ai secţiei de Etnologie de la Facultatea de Litere.

       Domnul profesor şi-a ţinut cursul de iniţiere în Etnologie, un curs fascinant. A fost şi etnologie şi literatură  şi istorie şi semantică şi politică și antropologie, şi multe alte domenii.  Am călătorit  în timp şi spaţiu. Au fost opriri şi-n antichitate şi-n evul mediu şi în  Troia şi în America Precolumbiană. Au fost recitări din Iliada,dar şi din Ţiganiada, poezii populare superbe. Am fost initiat  chiar în etnobotanică, etnolingvistică, etnoistorie, etnoiatrie, etnologie juridică, psihanaliza miturilor, istoria religiilor, știința tipologiilor și arhetipurilor.  Expunere frumoasă, cursivă. Suflet mare. Linişte totală, concentrare totală. Şi latină şi franceză şi maghiară. Enciclopedii, cărţi, dicţionare. Cuvinte,propoziţii,fraze. Declinări, conjugări, analize gramaticale morfologice şi sintactice. Sute şi sute de informaţii. S-a relevat eruditul, docentul. Mi-a adus aminte de profesorii mei de la Universitatea  din Cluj, de studenţia mea, de dragostele mele. Şi glume şi zâmbet. Un chip senin. Un PROFESOR !

     La finalul celor două ore ne-am implicat şi noi, bodaviştii, Am pus la cale multe. Principalul câştig va fi implicarea studenţilor în cercetarea etnologică a Ţării Codrului, entitate foarte dragă nouă, din păcate totdeauna neglijată. Poate vom reuşi noi, codrenii,  să ne construim o ţară a noastră. Nu o ţară “ca afară” ci o ţară “ca odinioară”, o ţară a frumosului şi bunului simţ, o ţară în care să avem doar cele 10 legi lăsate de Iisus.

      Nu pot trece cu vederea un lucru extraordinar. La liceul din Cehu Silvaniei şi eu şi Viorel am avut un profesor de Limba  Română remarcabil. S-a numit Silviu Pop. La orele domniei sale venea încărcat de cărţi. Din acelea editate de “Biblioteca pentru toţi”. Costau cinci lei. Ni le vindea “pe caiet”. Le plătea de multe ori domnia sa       . Viorel Rogoz a venit de la Satu Mare cu o maşină de cărţi pentru studenții săi. Încă o dată : PROFESOR.

        Este păcat, după părerea mea, că prea puţini băimăreni au cunoştinţă de acest curs de etnologie. Unii nu ştiu nici măcar că aceste cursuri sunt “open” şi că pot să asiste la ele. Or, să ai un asemenea profesor în Baia Mare, este o adevărată binecuvântare. Eu de bună seama voi mai merge, mai ales că tema următoare va releva lumea fascinantă a aromânilor, istroromânilor şi meglenoromânilor, fraţi de-ai nostri pierduţi printre străini.

        Dl. ing. col. Milian Oros, scriitor, preşedintele Asociaţiei Culturale “Bodava” :

    Cursul a început simplu, cu discuţii asupra unui dicţionar de specialitate pe care amfitrionul nostru a „puricat-o” atent şi la obiect, încercând să implice în această discuţie, cum era şi firesc, studenţii prezenţi. Am fost surprins de timiditatea acestora. Aveau în faţă o adevărată enciclopedie şi nu doar în domeniul etnologiei şi , cu atât mai mult, ar fi trebuit să profite de situaţie şi „s-o stoarcă” de cât mai multe informaţii.

      În decurs de două ore, dl. prof. Viorel Rogoz, un adevărat orator, ne-a plimbat prin istorie, literatură clasică şi modernă, mituri greceşti şi romane, mitologie , religie, folclor şi nu în ultimul rând prin vasta sa experienţă de viaţă. Ascultându-l nu m-am mirat de loc că mi-am pierdut reperele temporale! În unele momente, preţ de-o clipă, mi-am amintit de dascălii mei dragi, de lumea minunată a studenţiei şi pentru asta îi mulţumesc. În semn de recunoştinţă i-am oferit cu drag romanul meu, Bodava, inspirat din legendele, poveştile şi eresurile Ţării Codrului. În cuvântul rostit în faţa noilor mei „colegi” am prezentat scopurile Asociaţiei Culturale „Bodava”, mărturisindu-mi slăbiciunea pentru studiul obiceiurilor şi folclorului  strămoșesc. Lucrările cum sunt cele ale fraților Botiș, un preot și un profesor îngemănați cu Ulmeniul, Săplacul sau Chelința, ale profesorului Victor Becheanu, ale lui Traian Oros şi ale prof.Traian Rus, un etnoarheolog sedus de frumusețile Codrului și tainele satului Oarței de Sus, adevărat Macondo împietrit în  pământ românesc, le-am considerat capabile să exprime în mare parte valoarea autentică a ceea ce am moştenit de-a lungul timpului de la oamenii locului, dar cred că domeniul acesta este atât de vast încât ar mai fi multe aspecte de cercetat. I-am invitat cu plăcere să vină alături de societatea Bodava pentru a studia zona noastră, iar studiile lor să pună în evidenţă cât mai multe trăsături culturale arhaice moştenite, care de fapt descriu forme culturale cu adevărat autentice.            

        Andreea Botiş, elevă, clasa a XII-a:

      Aş numi studenţia  o binecuvântare pentru toţi cei care vor să descopere „lumea nouă”. Desfătare în planul împlinirilor intelectuale şi nou reper pentru viaţă. Univers la care suntem invitaţi să participăm tocmai pentru ca lumea în care  trăim să ne bucure. Cele dobândite de la erudiţii naţiei nostre ne pot oferi un viitor bazat pe cunoştinţe, pe valori sacre şi mai ales pe dăruirea de sine.

       Tatăl meu, pr. Radu Botiş, invitat de oameni ai locului nost’, prof. Univ. Viorel Rogoz, prof.Traian Rus, scriitorul Milian Oros, m-a luat şi pe mine la cursul de etnologie de la Universitatea de Nord. Acolo am văzut LUMINA . Sunt româncă prin Maramureşul fiinţei mele. Sunt la mine acasă şi nimeni nu-mi va putea răpi acest privilegiu.  

                         

      Prof. Victor Becheanu, Cehu Silvaniei:

      Baia Mare. Zi de octombrie senină şi caldă. Pătrundem pe aleea unui parc. Mulţime de tineri  : unii intră, alţii ies din clădire. Pe frontispiciul acesteia se putea citi : „Universitatea  de Nord  -  Baia Mare ”

        Printr-o înţelegere tăinuită cu dl. prof. Dr. Viorel Rogoz avem voie să intrăm într-o sală de curs. Ne strecurăm şi noi printre tinerii care intră şi iată-ne ajunşi în sala  cu  pricina. Eram vreo şase musafiri necunoscuţi : un profesor, un preot, un inginer, o elevă, un poet şi un iubitor de folclor. Studenţii n-au părut prea curioşi, dovadă că sunt obişnuiţi cu asemenea situaţii, fiind vorba de Anul I de la Filo- etnologie.

        Dl. profesor apăru îndată şi după momentul pregătitor anunţă intenţia de a lămuri cu mai multă claritate noţiunile de „dicţionar” şi „glosar”. Drept material didactic foloseşte lucrarea lui Dorin Ştef „Dicţionar de regionalism şi arhaisme din Maramureş”, ed. Ethnologică, Baia Mare, 2011.

      Cu un tact pedagogic desăvârşit, competenţă şi rigurozitate  ştiinţifică, dl. prof. Rogoz recurge la interdisciplinaritate pentru a convinge studenţii că cel care încearcă realizarea unui dicţionar trebuie să cunoască mai multe limbi – clasice şi moderne. Procedând astfel, profesorul pune în evidenţă meritele, dar şi erorile dicţionarului relizat de Dorin Ştef.

         Disertaţia ne-a plimbat  pe toţi prin diferite epoci istorice, pe diferite meridiane ale globului, prin diferite domenii ale ştiinţei şi artei, de la popoarele antice până la cele moderne.  Drumul de la „buhai” la „sâmbră” a fost parcurs  pentru a clarifica cu argumente ştiinţifice termenii de „dicţionar” şi „glosar”.

         Intersant, palpitant, amuzant, reconfortant! O  lecţie pentru toate vârstele.

         La finalul cursului  s-au stabilit proiecte comune, iar studenţilor li s-au oferit cărţi.                         

 Prof. Traian Rus, vicepreşedinte A.C. Bodava   

 

NB. Publicat pe blogul:

http://moaraluigelu.blogspot.com/2012/10/domnului-profesor-viorel-rogoz-cu.html (26 oct. 2012)