Capodopera
renascentistă Salvator Mundi – un nou
record pe piaţa de artă
Săptămâna
trecută, Salvator Mundi, opera atribuită de sprecialişti maestrului
renascentist Leonardo da Vinci, s-a impus drept cea mai scumpă operă de artă,
devenind astfel un nou record pe piaţa de artă. De mai bine de o săptămână, Salvator Mundi este subiect de discuţie
pentru mulţi specialişti, colecţionari, jurnalişti şi privitori interesaţi de
noutăţile din lumea artei. Această capodoperă a început să atragă atenţia
asupra sa începând cu 10 octombrie, când s-a dat anunţul licitaţiei ce a avut
loc pe 17 noiembrie la Casa Christie’s din New York. În decursul existenţei
sale, tabloul a dispărut şi reapărut de mai multe ori şi s-a plimbat prin mai
multe colecţii private.
Datat
între 1506-1513, Salvator Mundi este
un tablou care îl înfăţişează pe Isus ca Mântuitor al Lumii, înveşmântat în
haine renascentiste, ţinând un glob de sticlă în mâna stângă, având mâna dreaptă ridicată în semn de
mântuire. Este posibil ca Leonardo să se fi aflat sub patronajul lui Ludovic al
XII-lea la vremea când lucra la acest tablou. Se ştie sigur că Salvator Mundi a făcut parte din colecţia privată a regelui Carol I întrucât
apare înregistrat în inventarul colecţiei regale. Ulterior, fiul ducelui de
Buckingham şi Normanby a scos tabloul la licitaţie, în 1763. Următoarea
apariţie a operei este în 1900, când era achiziţionată de colecţionarul Francis
Cook, primul viconte de Monserrate. Descendenţii acestuia au vândut tabloul la
licitaţie în 1958 pentru 45£.
Tabloul,
mult timp pierdut şi despre care s-a crezut că a fost distrus, a fost găsit în
2005 într-o stare care l-a determinat pe Robert Simon, specialist în Vechii
Maeştri, să-l descrie ca pe o epavă
întunecată. Numeroasele intervenţii asupra stratului de culoare au
transformat tot mai mult opera iniţială, astfel că tabloul găsit în stare
precară şi supravopsit a fost imediat
considerat o copie. Pictura a fost deteriorată progresiv în încercările
anterioare de restaurare până în punctul în care autorul a devenit declar. Ulterior
acesta a fost restaurat şi autentificat ca aparţinând lui Leonardo. Dianne
Dwyer Modestini, conservator care a restaurat opera în 2007 îşi aminteşte
sentimentul de încântare pe care l-a simţit după ce a îndepărtat primele
straturi de vopsea suplimentară şi a început să recunoască stilul lui Leonardo.
Mâinile au început să-mi tremure, a
mărturisit ea. Odată restaurat, tabloul a fost expus în 2011 la National
Gallery din Londra în cadrul expoziţiei Leonardo da Vinci: pictor la curtea din
Milano în perioada noiembrie 2011 şi februarie 2012. În 2013, tabloul a
fost vândut de comerciantul Yves Bouvier colecţionarului Dimitri Ribolovlev
pentru 127.500.000 dolari.
Moment istoric…
Pe
15 noiembrie 2017, Salvator Mundi a
fost din nou scos la licitaţie de casa Christie’s din New York şi deşi era
estimat la 100 de milioane de dolari, acesta a fost vândut contra sumei record
de 450.300.000 dolari, în ciuda numeroaselor îndoieli asupra autenticităţii. Preţul
a fost cu 250% mai mare faţă de cel plătit de proprietarul care l-a
achizitionat în 2013.
Suntem extrem de mulţumiţi de
rezultatul-record înregistrat de acest tablou remarcabil, declara un reprezentat al casei de licitaţie din New
York. Picturile lui Leonardo sunt cunoscute
pentru misterul şi ambiguitatea lor. Oportunitatea de a aduce o asemenea
capodoperă pe piaţa de artă este o şansă unică. Cu toate că a fost creată în
urmă cu aproximativ 500 de ani, tabloul lui Leonardo este la fel de influent
pentru arta zilelor nostre cum era şi secolul XV-XVI. Casa Christie’s a dus
tabloul la diferite evenimente din Londra, San Francisco, New York sau Hong
Kong pentru ca lumea să-l vadă. Astfel, a adunat un mare număr de privitori,
aproximativ 30.000, printre care şi celebrităţi precum Leonardo DiCaprio sau
Patti Smith. Licitaţia de la Rockefeller Center din 15 noiembrie a făcut din
acest tablou un subiect de interes mondial.
În
muzeele din New York nu există vreo operă de Leonardo şi înafară de Salvator Mundi, care s-a plimbat dintr-o
colecţie privată în alta, celelalte aproximativ 20 de tablouri pictate de
Leonardo care s-au mai păstrat, se află toate în proprietatea unor muzee sau
instituţii. Salvator Mundi este cea mai mare descoperire artistică din ultimii
100 de ani.
Ipoteze pro şi contra asupra
autenticităţii
Mai
multe caracteristici stilistice au dus la atribuirea tabloului maestrului
renascentist: tehnica sfumato, modul
în care sunt reprezentate veşmintele şi părul, toate considerate indicatoare
ale stilului lui Leonardo. Pigmenţii şi panoul de nuc folosite la Salvator Mundi sunt aceleaşi cu cele
folosite şi la Mona Lisa. Martin Kemp, expert în arta lui Leonardo, susţine că
a ştiut de la prima vedere că tabloul e un Leonardo. Dar dacă mulţi i-au
atribuit lucrarea maestrului renascentist, sunt şi câţiva sceptici care încă nu
sunt convinşi de asta. Unul dintre ei este Walter Isaacson, iar argumentul său
e acela că globul de sticlă nu este realizat corect în ceea ce priveşte
reflexiile care trebuiau să se găsească pe el, lucru neobişnuit pentru gândirea
ştiinţifică a maestrului. Directorul ArtWatchUK, Michael Daley e de aceeaşi
părere, convins fiind că pictorul nu a lucrat vreodată pe acest subiect.
Această căutare a unui tablou-prototip semnat Leonardo ar putea părea în zadar.
În literatura de specialitate nu există vreo consemnare că artistul ar fi fost
implicat într-un astfel de proiect. Jacque Franck, istoric şi specialist
Leonardo da Vinci, e de părere că această compoziţie nu îi este specifică.
Salvator Mundi este încă un exemplu al faptului că piaţa de artă este
singura în măsură să decidă valoarea şi cursul operei de artă. Latura estetică
s-a intersectat mereu cu cea economică şi managerială. Indiferent cum privim şi
cum catalogăm calitativ şi cantitativ diferitele tipuri de artă, piaţa rămâne
cel mai bun filtru în măsură să determine cursul operei de artă. Piaţa nu
analizează arta din prisma valorilor afective, ci după valorile stabilite de
sistemul artistic, lumea artei,
constituit din critici, colecţionari, muzee, galerii, media şi altele. Cine e
mai în măsură să judece opera de artă decât lumea
artei? Pentru că, aşa cum afirma Bourdieu, opera de artă are înţeles şi manifestă interes numai pentru cineva care
posedă competenţă culturală, iar aceasta se manifestă sub forma unui cod.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu