vineri, 25 iunie 2021

Elogiu iei românești, la 24 iunie 2021

Moto:

CĂMAȘA LUI DUMNEZEU, de Ionel Simota

 Ie, ie apă vie,

Doină, cânt de ciocârlie,

Rugăciune către glie,

Vară cu ferestre-n soare,

Curcubeu și întrupare...

Ie, ie apă vie,

Cea trudită-n ani o mie,

Care-ai îmbrăcat țăranii,

Împărații și orfanii...

Ie, ie greu cusută,

Nopților le-ai fost durută,

În războaiele cu sânge,

Morților ce nu pot plânge...

De la munte până-n mare

Neamului i-ai fost strigare

De duminică și floare,

Cusătură cu-stelare...

Ie, sfânta mea rugare...

 

    ZIUA UNIVERSALĂ A IEI

    Sărbătoarea Iei a fost iniţiată în anul 2013 de comunitatea La Blouse Roumaine, care a dorit ca bluza tradiţională românească, ia, împreună cu tradiţia noastră moştenită din timpuri imemoriale, să devină un adevărat brand de ţară, recunoscut în întreaga lume. Chiar denumirea comunităţii reprezintă titlul unui tablou realizat de pictorul francez Henri Matisse care realiza o imortalizare a iei româneşti – “La blouse roumaine”, 1940 – creaţia fiind expusă la Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris.

Cămaşa cu altiţă, în primul rând,  reprezintă un simbol național. De aceea, sunt şanse să fie inclusă în lista patrimoniului UNESCO, după o analiză minuţioasă a experţilor acestei organizaţii. Expertiza poate dura până la un an.






Cămăși cu altiță din Subcetate

E o bucurie să vedem cum, an de an, crește interesul pentru ia / CĂMAȘA TRADIȚIONALĂ ROMÂNEASCĂ, în țară și pretutindeni în lume, unde trăiesc comunități de români. Ziua iei este legată de SĂRBĂTOAREA SÂNZIENELOR, respectiv de 24 iunie, zi solstițială, sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul. Astăzi, se organizează pretutindeni manifestări dedicate sărbătoririi iei.

MANIFESTĂRI DE ZIUA UNIVERSALĂ A IEI ÎN ZONA TOPLIȚEI

În urmă cu câțiva ani, în 2016 și 2017. Asociația Culturală Dobreanu și Colecția Casa cu amintiri au fost prezente la manifestarea culturală organizată la Casa de Cultură Toplița, sub egida organizației A.D.I. Călimani-Giurgeu.


Am apreciat inițiativa, modul de organizare, prezența colecționarilor particulari din zonă, calitatea și valoarea exponatelor, dar mai ales activitatea vie, permanentă a atelierului de creație prin cusătură – șezătoare, coordonat de preotul paroh din Toplița – Călimănel. PETRU CĂTINEAN. Au prezentat în expoziție cămăși realizate după modele vechi, demonstrând interes și pasiune, investite într-o activitate permanentă.

În 2021, la Toplița se organizează o nouă ediție a Sărbătorii iei, „IE cu istorIE”







ȘEZĂTORI DE CUSĂTURĂ

La Parohia din Toplița -Călimănel, preot PETRU CĂTINEAN





   La Parohia ortodoxă din Subcetate, preot MARIUS-TRAIAN CIUBUCĂ 





ÎN ZI DE SĂRBĂTOARE

     Ce bucurie mai mare poți trăi decât să vezi bisericile însuflețite de prezența creștinilor îmbrăcați în frumosul port românesc tradițional, mai ales în zilele de sărbătoare ale verii – Paștele, Ispasul Rusaliile, Nașterea Sfântului Ioan, Sfântul Ilie, Ziua Crucii…-, sau la hramul bisericii!



SUBCETATE, 2011, Sărbătoarea fiilor satului (Peste Mureș)

DRAG PENTRU VALORILE CULTURII TRADIȚIONALE

Am iubit ia de când mă știu, fiindcă am fost îmbrăcată cu ea înainte de a vorbi și conștientiza valoarea ei, la numai 6 luni. Atunci mi-a cusut mama prima ie, una de Săliște, pentru a fi unică. 



Copilă eram când, într-o astfel de zi de sărbătoare, am fost fascinată prima oară de mulțimea minunatelor mâneci de cămăși ce răsăreau de sub bundițe. O însoțeam pe bunica la biserică… eram prea mică să înțeleg liturghia… toată atenția mea admirativă era îndreptată spre coloritul modelelor cusute pe mânecile cămășilor de sărbătoare. Cred că aceasta a fost prima mea participare la sărbătoarea iei, nedeclarată oficial, dar trăită cu intensă emoție . 

 



Au urmat altele, pentru fiecare serbare de sfârșit de an școlar, de la „absolvirea” grădiniței până la absolvirea școlii gimnaziale. În cei „șapte ani de-acasă”, mama a simțit că trebuie să-mi cultive, printre alte valori și trăiri statornice și pe aceea că „Limba, portul și credința/ Sunt a-noastre trei comori”…



Toate aceste amintiri au constituit imboldul strădaniei de a aduna laolaltă, într-o colecție, acele bijuterii ale portului nostru străbun care mi-au încântat ochii și sufletul de-a lungul timpului:

COSTUMUL TRADIȚIONAL - TEMPLU LA PURTĂTOR

Citesc considerațiile profesorului IOAN SORIN APAN (1957-2012) despre simbolurile de pe ia românească tradițională. Acestea, spune profesorul, reprezintă „codul genetic al neamului nostru”. Unele simboluri vin din vremuri imemoriale, din vremea meșteșugarilor ceramicii de Cucuteni, Gumelnița… din spațiul carpatic (neolitic). Simbolurile de pe veșmintele noastre reprezintă informația codului genetic al neamului nostru și ele vorbesc despre soare și stele, pământ și flori, despre existența unei comunități, cu stilul său de viață în conexiune cu mediul înconjurător și divinitate. Costumul nostru tradițional este „un templu la purtător – adevăratul brand românesc”. El constituie o narațiune cosmologică care poate fi corelată, prin desenele și hieroglifele de pe costume, cu textele din folclorul literar.













 

4 comentarii:

  1. Mulțumesc mult, Doinița dragă, și FELICITĂRI pentru modul în care știi să-l faci pe cititor să te însoțească și să "vadă" împreună cu tine. Scrii din suflet sau, mai degrabă, cu sufletul. Așa am simțit eu.
    Te îmbrățișez cu drag. RODICA RONAI

    RăspundețiȘtergere
  2. Toate felicitările noastre pentru eforturile tale de peste ani mulți in conservarea valorilor tradiționale locale. Ce bucurie! Sănătate multă!
    IRINA și PAVEL M.

    RăspundețiȘtergere
  3. Bravo :) Cale lunga,cu reusite extraordinare! Tot traditiile noastre au valoare inestimabila. Felicitari si tine-o tot asa in sus,pentru viitor :)

    RăspundețiȘtergere
  4. M-am bucurat foarte mult de materialul despre ÍE, ceea ce mi-a aprins mintea şi mi-a luminat puternic sufletul. În Ţara Codrului, zonă despre care cred că aţi aflat şi de la Viorel Rogoz, care este un codrean, ÍA se numeşte spăcel, termen explicat şi în dicţionare. Eu din acel spaţiu aşezat între judeţele Maramureş, Satu Mare şi Sălaj mi-am adunat mult material folcloric: colinde, lirică şi epică populară, între care strigăturile de la joc, adică dans ţărănesc, ocupă un loc important. Am publicate vreo 700 de astfel de creaţii.
    Iată o strigătură în care e prezent şi spăcelul.
    Muşte-te, nană, căţălu,
    Mândru ţ-ai tărcat spăcelu !
    L-ai tărcat cu laba mâţî
    Să să vadă vârfu ţâţî. (Giutelec, 1970) Prof. AUGUSTIN MOCANU

    RăspundețiȘtergere