Preotului Vasile-Daniel Alb îi dorim pastorație binecuvântată de Bunul Dumnezeu! 8 ianuarie 2023

 

Din suflet, pentru suflet,
Preasfinția-Voastră, Părinte Episcop Andrei,
Preacucernice Părinte Protopop,
Preacuvioase Părinte Părinte stareț,
Preacucernici părinți, oaspeți de seamă al parohiei noastre,
Stimate autorități locale,
Onorați consăteni!

    Cu aleasă prețuire și respect îmi cer permisiunea de a mă adresa dumneavoastră, la sfârșitul liturghiei de azi, o sfântă slujbă cu dublă semnificație, cu o mare încărcătură de trăiri și sentimente.
    În cuvântul meu voi exprima nu numai părerea mea și a familiei mele, ci și pe cea a concetățenilor mei și a celor ce au cunoscut și cunosc familia preotului VASILE ALB din satul Hodoșa, comuna Sărmaș.
    Îmi vin în minte cuvintele Luceafărului poeziei noastre românești din primul vers al poemului „Trecut-au anii”:
        Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri
        Și niciodată n-or să vie iară…
Ele se leagă foarte bine cu semnificația zilei de azi. Sărbătorim „Un tată” și „Un fiu”, pe părintele nostru paroh, VASILE ALB, de 44 de ani în Hodoșa, și pe VASILE-DANIEL ALB, viitorul nostru preot.
    Ca fiică a acestui sat, îmi permit să-i fac mai întâi o scurtă prezentare a principalelor momente și responsabilități din viața domnului părinte VASILE ALB. Au trecut anii, 44, de când a venit în satul nostru, foarte tânăr, proaspăt căsătorit, repartizat ca preot. Am fost vecini, acasă, la părinții mei. Doar gardul ne despărțea. Au fost buni vecini, nu numai cu noi, ci cu toți ceilalți, români sau maghiari. Ne-am respectat, ne-am ajutat, ne-am bucurat în sărbători sau la nașterea copiilor noștri.
    Așadar, cine a fost de-a lungul carierei preoțești domnul părinte? A fost preotul, și dascălul, soțul, tatăl și bunicul, sau, pur și simplu, Omul satului nostru.
    Preotul, prezent mereu la îndeplinirea obligațiilor sale, a avut o bună legătură cu toți sătenii, i-a mobilizat și a fost sprijinit în toate lucrările de întreținere a bisericii: pictare, zugrăvire exterioară, acoperirea, dar și construirea unei capele, și multe altele. Ca preot, a fost apreciat și iubit, căutat și solicitat nu numai de credincioșii ortodocși, ci și de cei catolici. I-a înțeles pe toți și i-a ajutat. Dovadă că și azi participă un număr mare de consăteni de-ai noștri de etnie maghiară. De fapt, în Hodoșa așa am trăit, în bună înțelegere, și la școală, și acasă, oriunde. Domnul părinte a avut și în această privință o contribuție însemnată.
Dascălul, cadrul didactic implicat în problemele de educație a copiilor satului a fost într-o frumoasă relație cu cadrele didactice și cu preoții catolic și greco-catolic, care aveau ore la școala noastră.
        Tatăl, soțul, bunicul – iubit, iubitor, este un exemplu de seriozitate și de exigență pentru copiii și nepoții lui. Pe cei doi fii, Nicu și Daniel, i-a obișnuit cu munca, cu răspunderea pentru faptele lor.
Cetățeanul – omul integrat perfect în comunitatea satului, harnic, muncitor, un model.
        Acum, la pensionare, apreciem în mod deosebit persoana preotului nostru și-l felicităm pentru tot ceea ce a realizat. Desigur, prezentarea este succintă pentru un număr atât de mare de ani de preoție.
        Pe părintele tânăr VASILE-DANIEL ALB îl cunosc de la naștere, fiind colegul de clasă al băiatului meu și prieteni buni, și coleg de clasă cu soția sa Loredana. Îi voi prezenta câteva calități, ca elev, ca dascăl, ca soț, tată și cetățean al satului nostru. Este un exemplu în toate privințele: elev cuminte, liniștit, studios, politicos, respectuos; bun gospodar, priceput aproape la orice, cu principii sănătoase de viață și, nu în ultimul rând, un familist convins, cu o familie frumoasă, cu o viață de familie ordonată, bazată pe dragoste și respect.
        Avem aici exemplul celor două familii. Alături de cei doi preoți prezentați aici au stat și stau cele două soții – preotese, ADINA (soacra) și LOREDANA (nora) și cei cinci nepoți: băiatul lui Nicu și cele patru fete ale lui Daniel.
Ar fi multe de spus, de bine. Daniel a fost azi hirotonit. O merită cu prisosință, Omul potrivit, la locul potrivit, am zice noi. Ca o paranteză: Școala din Hodoșa are trei foști elevi licențiați în teologie, doi preoți ortodocși și unul catolic.
        Să mă credeți, am fost cât se poate de obiectivă în tot ceea ce am afirmat. Nu întâmplător, pe Daniel și Loredana, foștii noștri elevi, i-am invitat cu drag să ne fie NAȘI la reînnoirea jurămintelor noastre la împlinirea a 50 de ani de căsătorie. Ei au acceptat, așa că au devenit nașul Daniel și nașa Loredana.

        

Închei cu doriri de sănătate, viață lungă cu binecuvântări și haruri duhovnicești, cu pace și liniște, cu bucurii și realizări frumoase, cu copii sănătoși și bine realizați în viață. 

Un călduros „La mulți ani!”, la început de an 2023! Doamne-ajută!
 
        Profesor Georgeta Dobrean

Preotului Vasile-Daniel Alb îi dorim pastorație binecuvântată de Bunul Dumnezeu!

Foto: Profesor Lucia-Ionela Cucuiet

💓💛💙

CRONICĂ DE FAMILIE

Text publicat în cartea

MICUL MEU UNIVERS, de Ileana Tarcău, vol. 4, 2018

     

Astăzi, 21.02.2018, zi sfântă din Postul Mare, cu gânduri alese, cu amintiri dragi și cu trăiri pe măsură, mă îndrept spre altă personalitate a comunei noastre, încercând să-i conturez portretul, deși am mari emoții. Mi se întâmplă să am aceste stări, când persoana spre care mă orientez lucrează într-un domeniu mai greu de abordat, fiind mai delicat, sensibil chiar și care presupune, din partea celui care scrie, multă preocupare, participare, trăire aparte, multă sensibilitate. Am încercat în cărțile mele mici abordări de acest gen și cred că mi-au reușit.

    Figurat, ALB înseamnă curat, pur, candid. ALB este numele personalității despre care voi scrie. Am găsit o analogie între numele de familie și profesia domnului părinte ALB VASILE, protagonistul acestei relatări.

    M-am tot gândit cum să-i prezint datele personale ale domnului părinte și ieri am găsit în cutia poștală datele de care am nevoie, chiar detaliate, dar fără semnătură. Cu ceva timp în urmă, i-am solicitat nepoatei mele Liliana Pop, secretara Școlii Gimnaziale ”Sfântul Andrei” Sărmaș, să-mi furnizeze niște date pe această linie. Fiind fără semnătură, nu știu cine a scris, nici n-am întrebat, dar materialul găsit în cutia poștală este un sprijin pentru mine, așa că îl redau fără să intervin în text :

    ”Fiu de miner din Munții Apuseni, preotul Alb Vasile a sfințit locul.

    Născut în luna lui octombrie, a anului 1957, din părinții Nicolae și Sava, își începe anii de studiu în localitatea natală Lupșa, din județul Alba. După clasa a VIII-a, îndemnați de Dumnezeu, părinții îl îndrumă pe tânărul Vasile spre ”altceva decât tatăl său făcuse”, spre calea directă la Dumnezeu. Părinții îl alintau Lică, spunându-i: ”tu să înveți, să nu ajungi ca noi și,  mai ales ca mine, in mijlocul pământului-miner”.

    Astfel, pașii tânărului Vasile ajung la Cluj, unde studiază teologia la Seminarul Teologic, între 1973-1975. După terminarea studiilor, Vasile o cunoaște pe Adina, din istoricul oraș Câmpeni, al județului Alba. Precum știm, Dumnezeu are cu fiecare dintre noi un plan. Și cu preotul Vasile, Dumnezeu a avut un plan. Îndrumat doar pentru un an în județul Harghita, de Preasfințitul Emilian, după Hirotonia intru preot, Vasile ocupa în luna ianuarie a anului 1979 postul de preot paroh la Parohia Ortodoxă Hodoșa, cu Hramul ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, a județului Harghita, alături de soția sa Adina. Preotul Vasile își începea misiunea preoțească.

    În anul 1980, Dumnezeu îi binecuvântează cu Nicolae, primul băiat, ca, la sfârșitul anului  ̉81, să vină pe lume al doilea copil, Daniel.

    Părintele Vasile și-a început activitatea misionară sub binecuvântarea Preasfințitului Episcop Emilian Birdaș (Episcop de Alba Iulia).

    În decursul păstoriei, preotul Vasile i-a îndemnat pe bunii creștini, aflați sub păstoria sa, din Satul Hodoșa: de pe Șanț, Jolotca, Dealul Hodoșei (la Iocobuți), Dealul Morii (unde e biserica), Hodoșa Gară, cu zona de peste  Mureș (în Gudiuț), la rugăciune, pace, înțelegere, toleranță, ajutor aproapelui. Cel mai bun exemplu l-a arătat preotul Vasile prin diferite acțiuni de ajutorare a săracilor și sinistraților, precum campaniile de ajutorare a sinistraților afectați de inundații din zona Moldovei (Berești-Tazlău).

    Fiind un bun chivernisitor, preotul Vasile a depus mari eforturi pentru păstrarea și înfrumusețarea locașului de cult de pe Dealul Morii, un loc unic între Hodoșa-Gară și Hodoșa-Sat, locaș ridicat în timpul vrednicului de pomenire primar, Batențian Ioan și cu soția lui Maria, care își dorm somnul de veci nu departe de zidurile ctitoriei lor.

    În anul 2000, cu ajutorul bunilor creștini din parohie și a Preasfințitului Părinte Ioan Selăjan (la acea vreme Episcop al Covasnei și Harghitei, acum Mitropolit al Banatului), părintele Vasile reușește finalizarea picturii din interior a bisericii, în tempera grasă, pictură efectuată de profesorul brașovean Sorin Apan. Au urmat lucrările de exterior: zugrăvire și schimbarea acoperișului din țiglă cu tablă de cupru.

    Munca preotului nostru Vasile nu s-a oprit aici, ci a continuat prin ridicarea unui prăznicar și a unei capele în apropierea bisericii.

Preotul Vasile continuă cu aceeași râvnă lucrarea misionar-pastorală, ajutând anual elevi cu posibilități precare și copii săraci, spre a nu renunța la școală.

    Credincioșii parohiei Hodoșa, și nu doar ei, se roagă pentru sănătatea și ajutorul preotului lor, ca Bunul Dumnezeu să-i dăruiască viață lungă alături de familia lui”.

Frumoase cuvinte la adresa domnului părinte și demne de toată lauda!

    Momentele semnificative din viața părintelui Vasile sunt cuprinse în materialul de mai sus, încât mie îmi revine plăcerea să punctez câteva virtuți alese ale părintelui, care îl fac să fie un preot tare îndrăgit de toți enoriașii, de toate persoanele care au norocul să-l cunoască.

    Socrii mei, locuind pe Șanț, cătun al parohiei Hodoșa, îl apreciau tare mult, îl venerau de-a dreptul pe tânărul părinte Vasile, deoarece, încă de la venirea la Hodoșa, s-a dovedit a fi tare inimos, foarte înțelegător cu problemele de zi cu zi ale oamenilor, dându-le sfatul înțelept, pe care îl considera cel mai bun în momentul acela, încât oamenii i  ”se spovedeau”  în orice împrejurare, adică își spuneau păsul, știind că de la părinte le va veni rezolvarea problemelor lor. Mama Floare îl pomenea permanent pe părinte, spunând: ”așa a zis părintele”,  ”așa a făcut părintele”, ”așa ne-a învățat părintele”.

    Îmi amintesc de o împrejurare, care pe mine m-a impresionat profund și care îl caracterizează atât de bine pe părinte, încât mă face să exclam: Doamne, cât de frumoasă ar fi viața dacă am întâlni la tot pasul asemenea oameni! Eu și soacră-mea ne întorceam de la Toplița și urma să coborâm din autobuz în stație la Sărmaș, deoarece autobuzul mergea la Subcetate și nu spre Gheorgheni, încât să-i permită mamei Floare să coboare mai aproape de casă. Mama venea întotdeauna încărcată cu de toate de la magazinele din Toplița, ca să aibă pe mai mult timp de-ale mâncării. Atunci avea o traistă destul de grea, pe care trebuia să o ducă câțiva kilometri de la autobuz până acasă. Pe când să coborâm din autobuz, i-am spus mamei că mă duc și eu pe Șanț ca să-i duc traista. Părintele Vasile a auzit discuția. La coborârea din autobuz, apare lângă noi părintele, îi ia traista mamei Floare, o pune pe umăr și-i spune că merge el cu mama pe Șanț ca să-i ducă traista. Eu am rămas fără cuvinte văzând acest gest nobil din partea tânărului părinte, care venise de puțin timp la Hodoșa.

    Participând la câteva evenimente oficiate de părinte, Sfinte Liturghii, înmormântări, parastase, am remarcat implicarea sufletească aparte a părintelui, glasul deosebit, unic în felul lui, bunătatea care îl caracterizează în toate împrejurările. La trecerea la cele veșnice a enoriașilor, părintele, ca unul care face parte din familie, este prezent la toate momentele, inclusiv la ”cina mortului”, obicei care la Hodoșa s-a păstrat până în zilele noastre. Om cu o cultură aleasă, cunoscător în multe domenii, preotul Vasile preferă să stea de vorbă cu enoriașii pe ”limba lor”, adică să folosească un limbaj comun, pe înțelesul tuturor, presărat cu regionalisme de pe la noi, care îl fac mai îndrăgit, încât comunicarea părinte-enoriași este deosebit de bună, de excepție aș zice.

    Știe să aprecieze hărnicia oamenilor, pentru că, la rândul lui, părintele este deosebit de harnic și priceput la toate. Apreciază lucrurile ieșite din mâinile meșteșugite ale femeilor, țesăturile și cusăturile de tot felul, ștergarele specific zonei, încurajându-le pe gospodine în permanență, venind cu sfaturi și cu exemple din zona din care se trage. În predici, dă sfaturi, uneori prin pilde din Sfânta Scriptură, folosind un ton cald, prietenos, făcându-l cu totul special și făcându-se îndrăgit de toți participanții.

    În anul 2010, în cartea ”Micul meu univers”, vol. I, pag.32, scriam: ”Iar îl aud pe IPS Ioan Selejan, Arhiepiscopal Covasnei și Harghitei, zicând: ”Vrednic este!” Vrednic este preotul Vasile Alb, fiindcă a reușit să facă multe lucruri pentru enoriași și cu enorișii din parohia Hodoșa. Biserica, ca și clădire, a suferit schimbări radicale. An de an se văd îmbunătățiri.

    Socrii mei sunt înmormântați în cimitirul bisericii din Hodoșa. Uneori, participăm la slujbele oficiate de părintele Vasile.  Este un preot cu har. Trăirile părintelui se transmit enoriașilor. Este ceva înălțător în aceste predici!”

    Vorbind despre părintele Vasile, gândul mă duce la Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. Poate nu întâmplător Biserica-Hodoșa poartă Hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. Știm  că toți avem îngeri păzitori, dăruiți de Dumnezeu, care sunt  slujitori de nădejde, fără odihnă și cu totul devotați. Părintele Vasile este, pentru hodoșeni, parcă un înger din stele de îngeri ale Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil.

    Scriind despre Biserica Hodoșa, gândul mă duce din nou la ctitorul acestui sfânt lăcaș de cult, la inimosul primar Betențianu Ioan. În cartea ”Ctitori de neam”, vol. I, scriam la pag.17 :

    ”Citind ce scrie pe placa de la intrarea în Biserica ortodoxă din Hodoșa, rămâi impresionat de rolul pe care l-a avut primarul Batențianu Ioan la înființarea acestui lăcaș de cult. Primarul unei localități este omul cel mai important, omul numărul unu în comunitatea respectivă. Biserica din Hodoșa s-a înălțat între anii 1936-1937, iar primarul comunei Hodoșa de Ciuc a fost ”Dl. Ioan Batențianu prin a cărui stăruință s-a dus la bun sfârșit edificarea ”. Emoționante cuvinte la adresa acestui  om deosebit de vrednic!”

  Revenind la părintele Vasile, m-a impresionat întotdeauna comportamentul omului cult, care se poartă cu oamenii asemenea oricărui bade Vasile, fiind deosebit de omenos cu toți deopotrivă, înțelegător al vârstei înaintate, acordând ajutor de tot felul familiilor nevoiașe, așa cum reiese și din spusele autorului anonim.

    Mai presus de toate, sunt trăirile puternice ale părintelui în timpul practicării profesiei și sensibilitatea aparte, specifice numai slujitorilor cu mare har de la Dumnezeu.

    Cu mare durere în suflet, în vara anului 2009, am participat la înmormântarea nepoatei noastre Adina Stan, care a trecut la cele veșnice la doar 40 de ani. Slujba de înmormântare a fost oficiată de părintele paroh Vasile, care o îndrăgea foarte mult pe enoriașa Adina, nelipsită de la Sfintele Liturghii. În timpul slujbei, părintele Vasile a trăit atât de puternic această despărțire a noastră, a tuturor, de draga Adina, încât aveam impresia că i se face rău și n-o să poată duce slujba la sfârșit. Glasul omului puternic era întrerupt de accese de plâns, îi tremura de-a dreptul, abia se mai putea abține de a nu izbucni în hohote. Toți plângeau, toți erau extrem de îndurerați, dar trăirea părintelui mi-a rămas în minte, n-am s-o uit câte zile mi le va da Dumnezeu pe pământ. N-o spun că sunt o fire sensibilă, impresionabilă, ci pentru că acesta este părintele Vasile, un om cu o inimă dumnezeiască, cum rar întâlnești.

    Părintele are, ca tot omul, pasiuni. Una dintre acestea este pescuitul. Tot îl auzeam că merge în Deltă. Poate o să râdă, dar, la început, credeam că merge la pescuit în Delta Dunării. Nici vorbă de așa ceva, dumnealui îi zicea deltă locului de la Mureș, unde își petrece o bună parte din timpul liber, dând cu undița la pește. Îi place să glumească, te simți foarte bine în preajma dumnealui, fără urmă de sfială, de reținere, pentru că transmite, prin vorbe și prin întreaga atitudine, o stare pozitivă, de bună dispoziție. Când pleci uneori de-acasă cu sufletul încărcat de gânduri, de probleme, dacă ai norocul de a-l întâlni pe părinte, constați, după o scurtă convorbire cu dumnealui, cum gândurile neplăcute se risipesc, dispar ca prin miracol, starea sufletească ți se schimbă și atunci privești lumea cu alți ochi. Când te întorci acasă, parcă a răsărit soarele și pe strada ta. Acesta este părintele Vasile, un om cu totul special, căruia îi doresc multă sănătate și tot binele din lume, pe măsura binelui pe care îl face în permanență.

    Revenind la familie, Adina, soția domnului părinte, este persoana care îl sprijină în permanență, devotându-se în totalitate creșterii și educării foarte bune a celor doi băieți, Nicu și Daniel. Gospodină pricepută, deosebit de harnică, soție, mamă, soacră și bunică tare iubitoare, doamna preoteasă Adina este o femeie cumsecade, deosebit de modestă, înțelegătoare la problemele celor din jur, vecină bună și săritoare, de ajutor în permanență.

    Soții, Vasile și Adina Alb, sunt exemplu foarte bun atât în comunitate, cât și în familie. Cei doi băieți, binecuvântările prețioase de la Dumnezeu, sunt deosebit de modești, n-au știut niciodată ce-i aceea fandoseală cum că ei sunt fii de preot. Nici vorbă, ei au deprins de mici de la părinți acel comportament respectuos, omenos, cu dragoste și frică de Dumnezeu, încât nu-și permit nici într-o împrejurare să jignească pe cineva, să disprețuiască sau să se împăuneze.

    Bunicii își iubesc la fel de mult nepoții, fiindu-le și lor modele de viață, contribuind la creșterea și educarea lor, pe aceleași principii sănătoase, creștinești, cu care și-au crescut și copiii.

    Pe DANIEL ALB (n.1981) îl știu bine, chiar am fost colegi de muncă câțiva ani, pe vremea pe când eu mai predam câteva ore la Școala Gimnazială ”Sfântul Andrei” Sărmaș, după ieșirea la pensie. Ca să-i realizez portretul, aveam nevoie totuși de niște date strict personale, ani, nume și atunci am rugat-o iarăși pe nepoata mea Liliana Pop, secretara Școlii Gimnaziale ”Sfântul Andrei” Sărmaș, să mi le furnizeze. Astăzi, 26.02.2018, am găsit în cutia poștală datele respective și astfel am aflat, așa cum bănuiam, că materialul despre părintele Vasile aparține lui Daniel, fiul domnului părinte. Când am cerut date despre persoana lui, Daniel nu s-a mai implicat, ci a furnizat strict datele cerute Lilianei Pop, care a redactat un material concis, pe care îl citez:

    ”Profesorul-Diacon Vasile-Daniel Alb , fiul cel mic al preotului Alb Vasile și al Adinei, a fost crescut în credința lui Dumnezeu. Precum se spune ”așchia nu sare departe de trunchi”, Daniel este și el urmaș al lui Iancu - un moț din Harghita. Vede lumina zilei în octombrie 1981, la Toplița. Alături de fratele mai mare, Nicolae (Nicu)-(n.1979), își începe școala în satul Hodoșa, ca, între anii 1996-2000, să urmeze cursurile Liceului ”Miron Cristea” Subcetate.

    Între  anii 2003-2007, își petrece frumoșii ani de facultate în cetatea Sibiului, de unde ajunge licențiat în Teologie, la Facultatea de Teologie ”Andrei Șaguna ” și licențiat în Istorie la Facultatea de Istorie ”Nicolae Lupu” a Universității ”Lucian Blaga”.

    2005 este anul în care drumul lui Daniel se intersectează cu cel al tinerei Loredana Pop, cu care se căsătorește. În anul 2006, ianuarie, Dumnezeu îi binecuvântează cu o fetiță, Macrina-Lidia. În luna noiembrie 2007, Daniel și Loredana se bucurau de a doua fetiță, Anastasia-Marina.

    După întoarcerea acasă, Daniel intră în echipa de profesori a Școlii Gimnaziale ”Sf. Andrei” din Sărmaș, ca și suplinitor calificat, ca, în anul 2008, să-l întâlnim ca profesor titular pe catedra de Religie.

    Daniel păstrează legătura cu Sibiul, continuând studiile. În anul 2009, obține diploma de master în Teologie, la secția Istorice. După patru ani, Daniel este întâlnit ca masterand la Teologie, secția Practice, pe care o promovează în anul 2015.

    În anul 2016, ianuarie, Loredana și Daniel se bucură de a treia fetiță, Ana-Filofteia, iar în 2017, noiembrie, venea pe lume a patra fetiță, Maria-Parascheva.

    În toamna anului 2017, la scurt timp de la nașterea Mariei, Daniel este chemat la slujirea lui Dumnezeu. În timpul Slujbei Sfintei Liturghii a sărbătorii Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, l-a hirotonit întru diaconie pe Daniel. Astfel, Daniel continuă activitatea începută de tatăl său Vasile, acum 39 de ani.”

    Având aceste date importante despre evoluția lui Daniel pe linie profesională și familială, aș conchide că tânărul profesor-diacon Alb Vasile-Daniel a făcut enorm de multe până la vârsta de 37 de ani, pe care o are. Cred că, impresionată de-a dreptul de multitudinea de realizări, Liliana a omis, neintenționat desigur, să spună că Daniel a parcurs și toate etapele devenirii profesionale, acelea de după absolvirea facultății, adică Definitivatul, Gradul didactic II și Gradul didactic I. Trăgând linie și adunând, chiar mă mir cum de a avut atâta  timp pentru toate. Înseamnă că Daniel știe să-și dozeze tare bine timpul și că orice în viață trebuie făcut la momentul oportun.

    Îmi amintesc cu plăcere de împrejurările în care l-am cunoscut pe Daniel. Cred că era în toamna anului 2006, imediat după începerea anului școlar. Eram deja pensionară, dar mai predam câteva ore la școala din centru. Am coborât de la etaj, m-am oprit pe coridorul înspre secretariat și mă uitam la icoana Sf.Apostol Andrei, care fusese donată școlii de IPS Ioan, Arhiepiscop al Covasnei și Harghitei în acel timp, în anul 2004, când școala a fost botezată cu numele ” Sf.Andrei ”. S-a oprit lângă mine un tânăr cu un zâmbet fermecător, care m-a salutat cu un respect deosebit și apoi s-a prezentat. După nume și asemănare mi-am dat seama imediat că este fiul domnului părinte Vasile Alb, de la Hodoșa, fără ca el să-mi spună acest lucru. Apoi mi s-a adresat:”Nu vă supărați că vă întreb, dar cred că dumneavoastră sunteți doamna profesoară Tarcău și ați inițiat botezul școlii cu numele Sfântului Andrei”. A mai adăugat că a auzit multe lucruri despre mine. Am zâmbit și i-am răspuns că eu sunt, iar despre ceea ce a auzit despre mine, depinde câte lucruri de bine și câte de rău. Ne-am amuzat pe această temă. L-am îndrăgit pe loc pe acest tânăr cu totul special. Cât timp am mai lucrat în școală, găsea momente potrivite ca să conversăm pe diferite teme, minunându-mă de preocupările tânărului cu o cultură enciclopedică, care are un respect deosebit pentru persoanele vârstnice.

    Ceea ce mă impresionează de-a dreptul este că Daniel este prezent la tot ce se organizează la nivel de școală, biserică, comunitate. Cu zâmbetul de om foarte deschis și bun, este întâlnit la tot ce se organizează și se desfășoară, implicându-se în multe, cu multă pricepere. La biserica de la Hodoșa, este alături în permanență de părintele Vasile, tatăl său, care-i împărtășește practic dintr-ale profesiei de preot. Glasul lui, deosebit de frumos, melodios, cald, îmbietor, îl completează fericit pe cel al părintelui Vasile. Alături mereu de tatăl său, Daniel este prezent la Sfintele Liturghii, cununii, botezuri, înmormântări, parastase. Este prezent și la celelalte biserici din comună, cu ocazia unor evenimente deosebite din viața acestora, la hramul bisericilor, la activitățile religioase organizate în cadrul ”Zilelor Sărmașului”. L-am întâlnit pe Daniel la Mănăstirea ”Sf.Ilie”, Toplița, de ”Sfântul și slăvitul Prooroc Ilie Tresviteanul”, la hramul ”Mănăstirii Doamnei”- 8 septembrie. La monumentul eroilor din centrul comunei, Daniel, nu numai că este prezent, dar și pregătește și prezintă cu elevii puncte de program specifice momentului, cântă alături de copii.

    Am avut ocazia să aflu de la părinții și de la elevii profesorului de Religie, Daniel Alb, că acesta este un pedagog desăvârșit, fiind foarte apropiat de copii și tare înțelegător, folosind metodele cele mai potrivite în relația cu elevii, având în vedere că materia predată este abstractă, presupunând multă delicatețe și o foarte bună pregătire psihopedagogică. Anual, elevi bine pregătiți și cu mare dragoste pentru materia predată de tânărul profesor participă la olimpiada pe teme de religie. Mă aflam la Sf. Liturghie la Sărmaș, când, în predică, domnul părinte Aurel Truța a felicitat-o pe eleva Platon Crina, care a luat locul I la olimpiada județeană. Discret din fire, Daniel tace și face. Trebuie să afli de la alții despre succesele lui, dacă acestea nu se desfășoară în văzul tuturor.

    Regret enorm că o migrenă, instalată de dimineață, nu mi-a permis să fiu prezentă la un eveniment deosebit de important din viața lui Daniel, acela de hirotonire ca diacon, care s-a desfășurat la Biserica Hodoșa, în ziua de 8 noiembrie 2017, de hramul Bisericii ”Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil” Cu o seară înainte, 7 noiembrie, când se aprind lumânări în cimitire și se duc pomeni de sufletul morților, soțul meu a fost la cimitir, iar părintele Vasile a insistat să participăm neapărat la slujba de a doua zi. M-am bucurat tare mult seara, dar m-am întristat dimineața, deoarece un eveniment în care era implicată o persoană dragă sufletului meu, cum este Daniel, se va desfășura în lipsa mea. Sunt sigură că, dacă aș fi avut norocul să particip, cartea mea ar fi avut încă câteva pagini. I-am spus soțului meu să fie foarte atent la tot ce se va desfășura acolo, încât să-mi poată furniza amănunte. Repet, eu n-am participat, dar, deși mă durea capul, cu ochii minții am urmărit, am derulat momentele, știind, de la alte slujbe de acest gen, cum se desfășoară un asemenea eveniment.

    În ziua de 8 noiembrie 2017, a fost o mare sărbătoare la Hodoșa, la care a fost implicată toată suflarea din sat. Biserica a fost plină ochi de enoriașii de la Hodoșa, din Sărmaș și din alte localități. Slujba a fost oficiată de un sobor de preoți, vreo 17-18 la număr, în frunte cu PS Andrei, Episcop al Covasnei și Harghitei. Toți participanții erau deosebit de emoționați. Părintele Vasile trăia la maxim emoțiile, și ale tatălui iubitor și bucuros că-și vede fiul într-o asemenea postură și pe cele ale fiului, care devenise, cu câteva zile în urmă, tată pentru a patra oară și care acum era hirotonit diacon. Cât despre Daniel, soțul meu mi-a spus că era cel mai emoționat, îndreptându-și adesea privirea spre cele trei fetițe ale sale, care erau îmbrăcate în frumoase costume populare. Cea de-a patra fetiță nu putea fi prezentă pentru că era prea mică, avea doar câteva zile, dar ea era prezentă în sufletul tatălui său iubitor, care nu mai știa cum să-și mai împartă atâtea trăiri minunate. Asculta, cu mare bucurie, cuvintele elogioase referitoare la activitatea prodigioasă a părintelui Vasile și a lui, a întregii comunități din Hodoșa, rostite, tot cu emoții, de către părintele Cantor Gavril, Sărmaș, protopopul Dumitru Apostol, Bilbor și de PS Andrei. Poate au fost și alte luări de cuvânt, dar despre acestea mi-a amintit soțul meu. După emoționanta slujbă, toți cei prezenți au fost invitați la masa pregătită pentru acest eveniment important din viața hodoșenilor. Soțul s-a întors acasă deosebit de vesel, cu o încărcătură sufletească aparte.

    Toate realizările lui Daniel sunt grozave, dar calitatea lui de părinte a patru copii, la numai 37 de ani, este  ca o încununare a tuturor virtuților alese ale acestui tânăr inimos. Întotdeauna m-a impresionat că, la activitățile organizate la nivel de biserici sau de comunitate, despre care am vorbit deja, Daniel este însoțit mereu de frumoasa lui soție, Loredana, și de fetițe.

    Mă uit la fotografia aceasta, în care sunt cei șase, de la mic la mare și mă minunez privindu-i, gândindu-mă la frumusețea vieții, la binecuvântările presărate de Dumnezeu pe pământ.