sâmbătă, 12 august 2017

Colocviul „Subcetate – istorie, cultură, spiritualitate”: 19 august 2017


 Zilele localității Subcetate încep și în acest an cu colocviul „Subcetate – istorie, cultură, spiritualitate”, o temă cu o problematică vastă. Timpul consacrat colocviului este restrâns, dar rostul său este acela de a fi un preambul pentru toate celelalte activități organizate în aceste două zile - activități care ne invită să ne amintim care sunt reperele noastre din punct de vedere istoric, spiritual și al culturii tradiționale.
        În ceea ce privește istoria comunei noastre, propunem ca suport al discuției cartea cu miros proaspăt de tipografie „Subcetate Mureș. monografică”, apărută sub auspiciile asociației Culturale „Dobreanu”, coordonată de profesorii Doina și Vasile Dobreanu. Cartea apare în colecția de lucrări monografice „Exemplarium” a Editurii „Cezara Codruța Marica” din Târgu Mureș.  


Despre monografie vor vorbi:


Domnul profesor dr. Valentin Marica, scriitor și editorul cărții, 

 Doamna conferentiar univ. dr. Doina Butiurcă. 


În consens cu tradițiile noastre privind exprimarea bucuriei, a exuberanței prin joc și cântec vă propunem momentul artistic realizat de poeții Valentin Marica și Ionel Simota și de muzicienii Ioan Morar și Alina-Maria Tăslăvan, artiști autentici care, prin prezența lor, ne înnobilează cu prietenie și încredere, ne trezesc spiritual și ne pregătesc pentru bucuria comuniunii în rugăciune la liturghia de duminică dimineața, la Biserica Sfântul Dumitru din localitate.


 Poetul Ionel Simota

 Violistul Ioan Morar

Violonista Alina-Maria Tăslăvan



Domnul Ioan Morar, varvigean de al nostru, a studiat specialitatea VIOLĂ la Liceul de muzică și Academia de Muzică "G. Dima" din Cluj, apoi aproape 40 de ani a fost violist in Orchestra Operei Naționale Române din Cluj. Ca student, a fost membru și solist al Orchestrei "Ansmblului Martișorul" condus de Dumitru Fărcaș, cu care a făcut turnee de excepție prin toata lumea. 
După 46 de ani se întoarce acasă să-și reîntâlnească colegii și prietenii, rudele și consătenii și să ne vorbească, prin vibrațiile arcușului despre pasiunea lui de o viață: arta muzicii.

Plecată din satul Filpea la patru ani, Alina-Maria Tăslăvan este acum în an final la Conservatorul  "Nicolo Sala" din Benevento-Napoli și în regim de cantonament studiază câte opt ore pe zi la pregătirea faimosului Concert pentru vioară  "Anotimpurile" de Antonio Vivaldi. 

Suntem deosebit  de onorați de prezența acestor artiști la Subcetate, iar Alinei Taslavan să-i dorim succes și o carieră frumoasă!

Fie ca întoarcerea în sat în aceste zile a fiilor înstrăinați și comuniunea în trăire cu cei de acasă să fie pentru toți prilej de înălțare spirituală, o formă sfântă de înviere!

Fie binecuvântate aceste zile!

  

marți, 1 august 2017

Augustin Mocanu - 60 de ani în slujba învățământului și culturii românești


Moto:
Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram
Că sunt Om, că am o țară și o Limbă și un Neam
Că-n adâncul gliei sfinte stau de veacuri morții mei
Că din ei răsare pâinea și prin mine trăiesc ei.”

(Lecție de istorie, deNicolae Drăgușin,
în Augustin Mocanu, Amalgam în pragul nopții, p. 279)

Primesc dăunăzi o carte cu dedicația coautorului Augustin Mocanu, „spre mângâierea sufletului”. Este vorba de Bulgari – O istorie sentimentală, semnată de Florica Pop, Aurel Lung și Augustin Mocanu (Zalău, 2017, 436 p. + album fotografic), o carte dedicată satului Bulgari din județul Sălaj, la împlinirea a 640 de ani de la prima atestare documentară „a acestui sat binecuvântat de Dumnezeu cu oameni vrednici” (p. 5).
Domnul Augustin Mocanu se ocupă în contextul cărții de Folclorul poetic din satul Bulgari, ceea ce reprezintă doar o mică parte din bogatele antologii de creații populare orale culese din Țara Codrului și din Sălaj: poezii populare de dragoste și dor, colinde mioritice, balade și colinde-baladă.
Absolvent al Facultății de Filologie din Cluj-Napoca în anul 1957 și diplomat universitar în specialitatea Limba și literatura română, domnul Augustin Mocanu a fost timp de 40 de ani profesor de limba și literatura română la Liceul din Cehu Silvaniei. Pasiunea pentru folclorul literar și-a dezvoltat-o în paralel cu activitatea didactică, printr-o asiduă activitate de cercetare, străbătând satele de Țara Codrului și Sălaj. Rodul activității sale prodigioase de cercetare timp de câteva decenii s-a concretizat în perioada 1999-2017 în numeroase cărți conținând colecții de literatură orală, articole, studii de folclor literar [1], monografia satului natal Boju [2], din județul Cluj, monografia satului Nadiș din județul Sălaj [3].Opera sa, mărturia unei personalități complexe a spiritului românesc, se rotunjește cu lucrări cu caracter lingvistic [4], cu creații artistice originale: poezii, proză scurtă [5], romanul autobiografic Între sat și oraș (Slobozia 2013, 290 p.; ediția a doua, Slobozia, 2014, 380 p.), pagini de jurnal [6] și ediția O lume într-o vreme, Slobozia, 2015, 176 p.
De când îl cunosc pe domnul profesor Augustin Mocanu? Nu de mult și nu personal. Și, totuși, parcă dintotdeauna. Mi-a vorbit despre domnia sa colegul meu de facultate, prof. Dr. Viorel Rogoz, fost elev al profesorului Augustin Mocanu la Liceul din Cehu Silvaniei în anii 1965-1969, argumentându-mi cele spuse prin cartea Între sat și oraș, ediția întâi, pe care mi-a dăruit-o și pe care am citit-o cu interes. Regăseam în chipul și personalitatea profesorului Augustin Mocanu pe înșiși profesorii mei din liceu din aceeași perioadă, care mi-au deschis orizonturile cunoașterii într-un liceu rural dintr-o comună de pe Valea Mureșului Superior: Subcetate-Mureș. Îi descopeream trăsături comune cu cele ale dascălilor mei formați la universitățile din Cluj și Iași, care mi-au fost modele de profesionalism, rigoare, onestitate, sinceritate, dăruire, iubire pentru misiunea asumată și pentru învățăceii lor, copii proveniți din familii modeste de țărani și muncitori.
Cunoașterea profesorului, folcloristului, etnologului și scriitorului Augustin Mocanu pătruns de „miracolul cuvântului scris” mi-am aprofundat-o pe parcurs, citind o parte din cărțile domniei sale și din aprecierile unor apropiați ai săi, ei înșiși oameni de cultură, valori spirituale deosebite precum: Ion Taloș, Iordan Datcu, Ion Cuceu, I.P.S Andrei, Mitropolit al Clujului, Maramureșului și Sălajului, Dan Simionescu, Viorel Rogoz.
Ceea ce mă leagă de profesorul Augustin Mocanu și de cărțile sale este în primul rând o profesiune de credință asemănătoare, mărturisită de Domnia sa în Cuvântul lămuritor al romanului Între sat și oraș: „Port în mine o lume unică, icoana vie, întreagă și nealterată a satului meu de altădată. O am așa cum a crescut ea din experiența trăirilor mele nemijlocite, răsfrânte mereu în suflet prin simțiri, cuget și reprezentări ale minții...” (p.7)
Viața lui Augustin Mocanu este o epopee pornită în satul Boju, într-o familie în care importante erau cultul muncii și credința în Dumnezeu. De aceea, cinstea, hărnicia, omenia, bunătatea sufletească și credința l-au călăuzit de-a lungul vieții; de aceea sufletul său a rămas sensibil la tot ce poporul nostru are mai frumos.
Legătura mea de suflet cu domnul Augustin Mocanu este o bucurie deoarece am găsit în Domnia sa un model de om, de intelectual, un distins cărturar al spațiului transilvănean și al întregii țări. Domnia sa este un stâlp pentru neamul românesc, cu rădăcini adânc înfipte în ființa neamului românesc. Îi adresez acum, la împlinirea vârstei de 85 de ani și a 60 de ani de activitate în slujba învățământului și culturii românești, aceste cuvinte simple din suflet, cu sinceritate, bucurie și admirație, stimă, respect, prețuire pentru omul, profesorul, etnologul și scriitorul Augustin Mocanu – legendă vie și spirit ales în cultura română!

Dumnezeu să vă răsplătească pentru munca dvs. de apostol al neamului, făcând din elevii dvs. oameni cu spirit, suflet și simțământ românesc, cu școală serioasă și autentică, cu carte românească de învățătură, cu studii înalte!
Vă urez să aveți parte în continuare de împliniri frumoase și bogate, de sănătate fizică și spirituală, spre bucuria noastră. Numai bine Dumneavoastră, familiei si celor dragi inimii!
La mulți ani!



[1] Pe cel deal cu dorurile . Folclor poetic din județele Maramureș și Sălaj (în colaborare cu Grigore Croitoru), Zalău, 2001, 296 p.; Folclor din Țara Silvaniei, Zalău, 2004, 198 p.; Floare de Rai. Antologie de poezie populară de dragoste, Zalău, 2006, 186 p.; Colinda „Fata de maior”. Corpus de texte, Zalău, 2006, 186 p.; Colinda „Fata de maior”, Ediția a doua, revăzută și adăugată, Slobozia, 2007, 404 p.; Folclor poetic. Antologie din aria Codru – Valea Sălajului, Zalău, 2007, 218 p.; Epică popularăîn versuri. Balade și colinde – balade din zonele Codrului și Sălajului. Corpus de texte poetice (în colaborare cu Pamfil Bilțiu), Baia-Mare, 2007, 240 p.; Colinde mioritice din zonele Codrului și și Sălajului. Corpus de texte poetice, Baia-Mare, 2008, 264 p.; La fântâna lină. Colinde străvechi din Câmpia Soarelui (în colaborare cu Cristian Obrejan), Slobozia, 2009, 218 p.; Cultură populară tradițională, I, Zalău, 2009, 360 p.; Cultură populară tradițională, II, Zalău, 2013, 296 p.; Mult mă-ntreabă inima. Antologie a cântecelor de dragoste și dor din aria Sălaj – Codru, Zalău, 2010, 166 p.; Colinde românești. Texte poetice din zonele Sălajului și Codrului, Zalău, 2011, 290 p.; Folclor literar din zona Codrului. Texte extrase din revista „Memoria Ethnologica” (în colaborare cu Ștefan Mariș), Baia Mare, 2011, 284 p. Folclor literar din vechiul județ Sălaj Texte extrase din revista „Școala Noastră”, din anii 1924 – 1940, Slobozia, 2013, 138 p.; Cântece de colindat. Texte poetice din zonele Codrului și Sălajului, Slobozia, 2017, 120 p.
[2] Boju – 790 de ani. Eseu geografic, social-istoric și etnofolcloric, București, 2005, 340 p., Boju – 800 de ani (1214-2014), Eseu geografic, social-istoric și etnofolcloric, Ediția a doua, Cluj-Napoca, 2011, 418 p.
[3] Nadiș- 620 de ani. File dintr-o monografie, Baia Mare, 2007, 247 p.
[4] Nume de persoane din județul Ialomița, Slobozia, 2009, 172 p.; Glosar regional din Ardeal, Slobozia, 2015, 264 p.
[5] Negru Roșu Negru, Slobozia, 2010, 94 p.; Frânturi de memorie, Slobozia, 2013, 326 p.; Negru alb negru. Proze mărunte, Slobozia, 2014, 196 p., ediția a doua, Slobozia, 2016, 254 p., În curgerea vremii. Proză scurtă, Slobozia, 2017, 286 p.
[6] Amalgam în prag de seară. Caiet de însemnări, Slobozia, 2014, 290 p., Amalgam în pragul nopții. Caiet de însemnări, Slobozia, 2016, 295 p., Amalgam. Frânturi alese, Slobozia, 2016, 176 p.

duminică, 23 iulie 2017

SUBCETATE-MUREȘ. Prezentare monografică, 2017


Cuvânt înainte

de prof. dr. Valentin Marica

Cartea de față, purtând netezimea cămășii de aloe despre care vorbea Ioan Alexandru, spre a defini veșmântul spiritului, este un semn al crucii; căci despre AI TĂI, despre pâinea și sarea lor, despre leagăn, poarta școlii sau altarul cununiei, dulcele anotimpurilor și al sărbătorilor, despre satul ce te-a arătat lumii în rosturi și înțelesuri, dându-ți ca merinde Binele și ferindu-te de frigul Răului, nu poți depune altfel mărturie.
În Predica de probă pe care studentul în teologie Elie Miron Cristea o rostea în Sibiul anului 1889, în Duminica Samarinencei, propovăduind apa vie, dialogul împăcării și șansa mântuirii, semnul crucii apare ca liantul dintre ochi, mână și vibrația sufletească, dintre minte și inimă, cugetare și credință, prin el creștinul smulgându-se din pulberea pământului, ca mai apoi să se ridice la „locuințele înalte ale nemuririi”. Cartea domnilor profesori Doina Dobreanu și Vasile Dobreanu este semn al crucii, prin sublimul temei, profunzimea trăirilor și temeinicia argumentelor, dezvăluind in crescendo, ca într-un ritual, cum satul Subcetate-Mureș, cu ramificațiile Călnaci, Duda și Filpea, își împletește, în lunga sa istorie, mintea și inima, cugetarea și credința, truda și speranța, înspre smulgerea omului din pulberea pământului și învestirea lui cu nesațiu’ de veșnicie. Prin semnul crucii, ființa pământeană trece în ființă cerească, precum satul, în dreaptă cumpănă, perpetuând ordo universalis, preface lutul în Duh. În felul acesta îi simțim cărții fundamentul. Autorii cercetează la nivelul științific, asimilându-și fervoarea și demnitatea documentelor, prin autoritatea arhivelor, începând cu anul 1700, în același timp fiind părți din matricea de afectivitate a satului, trăitori în amănunt ai nesfârșitei povești, în care taina și povața devin personaje nemuritoare. Dobrenii, Cotfăsenii, Hurubenii, cei cu numele de Muscă, Pop, Ciubâcă, Bordea, mențiunea anului 1786 pe o poartă de lemn, împodobirea locului cu lumânărica pământului, păstoritul pe Coasta Higi înseamnă darul creator ce ordonează; și mai înseamnă statornicie, rânduială și frumusețe, nemărginita suire, dorință de reînnoire, vicisitudini și osârdie, zbaterile și izbânzile omului ca “fiu al luminii”, „ostenit, dar împăcat” în vălmășagurile vieții, ale istoriei și credinței, cum scria poetul, purtător al bunătății sacrei lumini. Cu alte cuvinte întâlnim filoanele a ceea ce la Heidegger, bunăoară, e tetrada cer-pământ-divin-uman, orchestrate de autori în atâtea tonuri și nuanțe, vârste și experiențe, stări și simboluri, cunoscându-le prin căldura sânului părintesc și binefacerile cărților de învățătură. Așadar, autorii prezentării monografice sunt FIII și în același timp DASCĂLII, noi, cititorii, în era vidului pe care o parcurgem, a narcisismului (sociologii vorbesc de lichefierea lumii contemporane), având atâta nevoie de trebuința lor ideatică și sufletească concretizată în remarcabile contribuții la cunoașterea universului rural. Este așteptată rebeliunea spiritului când înțelesul se năruie ca frunza pre apă (vorba cronicarului), când e nevoie de cuvintele întregi , de recunoașterea grației din om, a prezentului continuu al satului, redescoperindu-i chipul, izvoadele, casa și masa, pătimirile și vrerea de mântuire.
Ca fii ai satului, autorii reprezintă legi scrise și nescrise, conștiințe și ritmuri, nemărginiri de gând și fapte, lumina iubirii statornice – Cartea rodește din iubire, se spune în „Argument” - , iar ca dascăli exprimă felul potrivit de a fi la întâlnirea cu satul, cu teluricul și cosmicul, cu oamenii așezați temeinic în firea lucrurilor și dreapta curgere a vieții, bucuria de a descoperi, a intui, a convinge, a corecta, a avea atitudine. Ca fii ai satului și dascăli, autorii înțeleg ce înseamnă „că un lucru se petrece românește”, cum ar sublinia Mircea Vulcănescu (vezi Dimensiunea românească a existenței), pentru aceasta, o spune, din nou, filozoful, fiind nevoie de scânteie, pricepere și voință.
Scânteia prezentării monografice a satului Subcetate-Mureș, în rotundul său, cu ample străvechimi și apropierea lor de ziua noastră, cu frumusețea de a avea ce mărturisi, e preluată de autori din zestrea de gând a familiei, vrednicul de pomenire Vasile I. Dobrean, bunicul, reușind să cuprindă satul în File de monografie, preluate prin priceperea și voința nepoților și așezate în prestigioase apariții editoriale. Vorbim, astfel, de popasuri semnificative înspre edificarea monografiei de față, fie că e vorba de Cântecul obârșiei sau Țesături românești din zona Mureșului Superior, Subcetate – Un Secol de istorie în imagini, Bucuria lecturii, Graiul din localitatea Subcetate de Mureș, Surâsul amintirilor sau interviurile din seria de carte La obârșie, la izvor..., toate acestea promisiuni de neuitare făcute timpului, puneri în evidență a prestigiului locului, a valorii sale de document, mereu în rodire, cum ar spune Monahul de la Rohia, Nicolae Steinhardt.
Secvențele monografice, în succesiunea lor, sunt judicios prezentate, autorii urmărind să transmită informația strictă, plauzibilă, în simbioză cu inefabilul povestirii, al confesiunii interlocutorilor, de la reperele geografice la cele de spiritualitate, fiind detaliate istoria, demografia, situația social-economică, resursele naturale, etnografia, folclorul literar și muzical, familia tradițională, gospodăria țărănească, industria casnică, magia sărbătorilor, credințele străvechi, graiul, școala, biserica, activitatea culturală, administrația locală. Secvențele finale, Fiii satului – repere de profesionalism și Acasă la Subcetate exprimă temeiuri spirituale aparte, emoții și valorificarea expresiei atât de consacrate Adu-ți aminte!, mai ales în contextul în care țăranul de altădată și lumea lui, cum afirma fondatorul Muzeului Țăranului Român, Horia Bernea, sunt greu de definit pentru omul de azi, „cum greu de înțeles sunt noțiunile de om cumsecade, noblețe, cinste, curaj, grijă, ascultare”.
Reîntâlnim în demersul monografic al profesorilor Doina Dobreanu și Vasile Dobeanu Mureșul vorbitor, cel din antologia „Murăș, Murăș, apă lină”, subintitulată Literatura populară din Regiunea Mureșului de Sus a cărturarului Vasile Netea, alcătuită împreună cu dr. Eugen Nicoară, cu o prefață a lui Ion Agârbiceanu pe ideea cinstirii patrimoniului nostru spiritual, pentru ca simțirea și fapta românească „să propășească între mare strălucire și neîntrecută putere”, ceea ce presupune, consemna Agârbiceanu, o „cheltuire” de pricepere și timp. Cartea Subcetate-Mureș – Privire monografică, acest fruct matur, pune în dezbatere strălucirea și neîntrecuta putere a unui loc de pe Valea Mureșului Superior, drumul acestuia spre desăvârșire, autorii dovedind „cheltuire” de pricepere și timp, recuperând și ctitorind pentru eternitate; „călătorie sfântă pe-un drum neprihănit”.

Și iar spun, precum altădată, că Subcetate e lumină alergândă căreia nu poți să nu-i scrii cărțile, asemuindu-se cu firele de aur, cu slava în care Maica Domnului în fața Arhanghelui binevestitor torcea fir de purpură. 

vineri, 23 iunie 2017

ZIUA UNIVERSALĂ A IEI -TOPLIȚA, 23 iunie 2017




I. „Ii de ieri și de azi” - vernisajul expoziției realizate de colecționari din zona de nord a județului Harghita: CORBU, SĂRMAȘ, SUBCETATE, TOPLIȚA, VOȘLOBENI

1. CORBU. Prof. Mirela Laurențiu




2. SĂRMAȘ. Elena Mihaela Suciu





3. SUBCETATE: Doina Dobreanu










4. TOPLIȚA: Livia Harpa








5.TOPLIȚA: Lucica-Ioana Cucuiet





6. VOȘLOBENI: Sanda Țifrea 










II. „Șezătoarea iilor” - Parohia ortodoxă din Toplița, Călimănel










III. În recital: Corul ARHANGHELII





                      
 REMEMBER:

ZIUA INTERNAȚIONALĂ A IEI - TOPLIȚA, 2016

http://asociatiaculturaladobreanu.blogspot.ro/2016/12/sarbatoarea-iei-2016.html

IA -POARTĂ SPRE NEMURIRE - 2015

http://asociatiaculturaladobreanu.blogspot.ro/2014/06/ia-poarta-spre-nemurire.html?spref=fb