„Nașterea Mântuitorului”
Scenă din spectacolul prezentat de elevii G.Ș. „Miron Cristea”
Regia: prof. Daniela Dobrean
Subcetate la 22 dec. 2011
„O, ce veste minunată, în Viflaim se arată,
Cerul strălucea, îngerii veneau, pe-o rază curată…
Într-un mic sălaș, lâng-acel sălaș, s-a născut Mesia.
E Iisus, Păstorul Mare, turmă ca El nimeni n-are!
Noi Îl Lăudăm, Lui ne închinăm cu credință tare.”
În seara sfântă de Crăciun,
Când vin colindătorii,
Cu suflet curat să-i primim
Dând cinste sărbătorii.
Să preamărim Nașterea Mântuitorului și s-o așteptăm cu credința în înnoirea sufletului. Fie ca Lumina să izbândească în casele și în sufletele noastre!
Mulțumim celor care în acest an au sprijinit Asociația Culturală „Dobreanu” și le urăm „Sărbători fericite!” Președintele asociației
Cerul strălucea, îngerii veneau, pe-o rază curată…
Într-un mic sălaș, lâng-acel sălaș, s-a născut Mesia.
E Iisus, Păstorul Mare, turmă ca El nimeni n-are!
Noi Îl Lăudăm, Lui ne închinăm cu credință tare.”
În seara sfântă de Crăciun,
Când vin colindătorii,
Cu suflet curat să-i primim
Dând cinste sărbătorii.
Să preamărim Nașterea Mântuitorului și s-o așteptăm cu credința în înnoirea sufletului. Fie ca Lumina să izbândească în casele și în sufletele noastre!
Mulțumim celor care în acest an au sprijinit Asociația Culturală „Dobreanu” și le urăm „Sărbători fericite!” Președintele asociației
MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ
Astăzi, când trăim vremuri bezmetice, ar trebui să ne punem, mai mult ca oricând, întrebarea: unde ne este Cerul? Unde ne este sufletul ţărănesc cu trăsături de o rară frumuseţe? Unde ne este credinţa? Unde ne este rugăciunea care îi punea pe moşii şi strămoşii noştri în contact cu absolutul? Încercând să trăim an de an minunea naşterii tainice a fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria, reuşim, poate, să ne primenim firea, să găsim ciobul de Cer din noi, să regăsim necesară rugăciunea pentru punerea în rost a lucrurilor, pentru regăsirea adevăratului nostru rost!
Pentru toţi cei care am trăit în comunitatea satului tradiţional, perioada sărbătorilor de iarnă este bogată în amintiri învăluite în bucurie şi lumină. Consider această perioadă un bun prilej de a pune laolaltă cioburile Cerului din noi, de a ne cumineca din sfinţenia sărbătorilor, de a fi fericiţi oferind iubire, iertare, înţelegere, generozitate celor din preajma noastră, având în vedere că dragostea şi credinţa rămân mereu valabile.
În satele noastre, cu rădăcini patriarhale, unde viaţa se trăia după un anumit ritual, cel al muncilor din timpul anului şi al sărbătorilor creştine, păstrăm doar cioburi din vechile tradiţii şi obiceiuri care conturau identitatea noastră. Şi asta pentru că cincizeci de ani am fost învăţaţi să ucidem Cerul din noi, să ne uităm sărbătorile transmise din vremuri imemorabile, sărbători care intrau în însuşi ritmul vieţii noastre, şi să tolerăm noile sărbători, impuse …
Crăciunul este una dintre sărbătorile creştine şi laice cele mai frumoase, aşteptată, la fel ca şi Paştele, după rânduiala veche: cu casele curate, cu bucate alese pe mese... O atmosferă de taină se lasă în aceste zile peste sat, când cei preocupaţi şi de primenirea sufletească sunt stăpâniţi de sentimente înălţătoare. Tot ceea ce se întâmplă în preajma Crăciunului, colindele care conţin urări de bine, de sănătate şi belşug, mitul moşului care aduce daruri copiilor cuminţi, ca şi brazii împodobiţi, a căror mireasmă conferă un specific aparte acestei sărbători, reprezintă reminiscenţe ale unor tradiţii străvechi. Pe lângă semnificaţia sa profund creştină, Crăciunul duce cu sine şi tradiţii ancestrale, ale căror înţelesuri s-au pierdut.
Despre originea numelui de Crăciun sunt păreri diferite: unii etnologi susţin că numele este originar din latină, alţii din daco-tracă… Admiţând că limba strămoşilor daco-traci era un dialect, un idiom al latinei vulgare, din care se susţine că a evoluat limba română, părerile lor nu sunt contradictorii. O sărbătoare populară celebra la Roma, pe 25 decembrie, naşterea Soarelui neînvins şi Saturnaliile. Concomitent, traco-dacii practicau şi ei, cu ocazia solstiţiului de iarnă, sărbătorile focului. Se ştie că în secolul al V-lea se serba atât naşterea Zeului Soare, cât şi naşterea lui Hristos. Cert este că sărbătorile din jurul solstiţiului de iarnă au origine precreştină şi că în festivismul celebrării Crăciunului din zilele noastre recunoaştem urme ale tradiţiilor păgâne, între care ritualul străvechi al tăierii porcului, pregătirea mâncărurilor (cârnaţi, sarmale, răcituri, cozonaci).
Perioada sărbătorilor de iarnă din vremea copilăriei mele păstrează un loc aparte în şirul amintirilor mele dragi.
Îmi amintesc de şezătorile din serile lungi de iarnă din postul Crăciunului, când femeile erau într-o adevărată competiţie în a-şi toarce lâna, cânepa şi inul. Fetele intrau atunci în comunitatea femeilor, învăţau deprinderi de muncă, spirituale şi etice, ce e bine şi frumos. Îşi puteau găsi în asemenea circumstanţe modele de hărnicie, iscusinţă, moralitate, spre a nu ajunge ca Sâia lui Cudri, cine ştie ce personaj din zonă, devenit legendar, întruchipând hidoşenia, prostia, lenea.
Pentru femeile care mergeau cu furca la şezătoare se pregăteau mâncăruri frugale: boabe fierte de grâu sau de porumb, fructe uscate, gâşte (floricele de porumb), seminţe de dovleac. În atare împrejurări am ascultat poveşti despre zâne, despre întâlnirile drumeţilor în miez de noapte cu necuratul prin locurile neumblate, despre caii năzdrăvani, despre strigoi şi marţolii, despre sancă şi bosorcă…
În ajunul marilor sărbători, se simţea pulsul pregătirilor în tot satul: fumurile ieşeau din cuptoare, focuri pocneau pe vetre şi în aer plutea mireasma îmbietoare de pâine proaspătă şi cozonaci, mireasmă care avea contribuţia sa aparte la crearea atmosferei de sărbătoare. Şi astăzi, adulmecarea diverselor arome culinare din perioada pregătirilor de sărbătoare îmi creează stări sufleteşti plăcute, mă predispune la visare, îmi stârneşte nostalgii ale vremurilor de altădată, când frâmântam alături de mama pâinea şi cozonacul în covata de lemn, când focul de lemn de brad bine uscat aprins pe vatra cuptorului din curte pocnea şi îi învăluia bolta rece cu limbile-i înflăcărate, în timp ce şirul de cozonaci umpluţi cu mac şi sulemeniţi cu gălbenuş de ou creşteau în tipsii.
Miresmele specifice ale Crăciunului, de cetină, cozonaci, sarmale cu afumătură, cârnaţi, zăpadă proaspătă şi ger pe fundalul imaculat al iernii, ca şi cântecul colindelor potenţează magia sărbătorii şi ne trezesc amintiri care, rememorate, ne consolidează dragostea de viaţă, ne reînnoiesc sufleteşte.
Ajunul şi noaptea de Crăciun mă făceau, în anii copilăriei, să mă simt într-o lume de basm. Fiind considerat din timpuri străvechi coloană între Cer şi Pământ, între sacru şi profan, prezenţa bradului în casele creştinilor la Crăciun, creează o comunicare cu Cerurile, dar şi efecte magice, purificatoare. Împodobeam bradul, considerat arborele sacru al românilor, cu mere rumene, cu nuci, simboluri şi ele ale sărbătorilor de iarnă, şi cu biscuiţi. Ici şi colo, fixam în crenguţe lumânări. Rămâneam înmărmurită, privind licărul tremurat al lumânărilor aprinse în aşteptarea colindătorilor... Mi-ar fi plăcut să merg şi eu la colindat, dar mama îmi spunea că numai băieţii umblă prin sat. Fetele trebuie să aştepte colindătorii acasă!… Din când în când, nerăbdătoare, ieşeam afară… O bucurie sublimă trăiam în acele clipe, ascultând, în liniştea tainică a serii, glasurile copiilor cântând ici şi acolo: O, ce veste minunată…, Moş Crăciun…, Sculaţi, gazde, nu dormiţi!, Leru-i ler, Florile dalbe…
Mai ştiu că în noaptea de Crăciun nu se stingea focul în sobă şi nici nu se stingea lumina. Mama zicea că nu este bine să dormi în noaptea de Crăciun. Ne transmitea astfel nişte obiceiuri pe care le respectam şi astfel ne înscriam noi-înşine într-o tradiţie, fără a primi prea multe explicaţii. Copiii colindau seara, apoi cetele de flăcăi pe la casele cu fete de măritat, iar spre dimineaţă cei căsătoriţi. Mi-amintesc cu drag când mă trezeam în cântecul de colindă al vecinilor noştri din generaţia părinţilor mei, care se stârneau după miezul nopţii. Pe rând, au plecat cu toţii şi o dată cu ei spiritul de bună vecinătate venit din simţul întrajutorării la nevoie, mai ales la treierat, şi din plăcerea de a fi împreună în momentele de sărbătoare, în momentele importante ale fiecărei familii: botezuri, nunţi, înmormântări. Erau momente unice prin farmecul lor, prin intensitatea trăirii şi a unei nespuse bucurii.
Colindele de iarnă sunt texte rituale, unele cântate, cele de Crăciun, altele declamate, cele de Anul Nou.
Mi-amintesc că până nu demult petrecerea de Revelion era cunoscută sub numele de vergel, nume care provenea de la jocul practicat în ajunul Anului Nou, la diferite case de gospodari. De jocul prin care încercau să-şi ghicească viitorul, cu ajutorul unor obiecte cu valoare simbolică, îşi amintesc tot mai puţini bătrâni. Vergelatul este un obicei străvechi, care fusese foarte răspândit la români, menţionat şi de Dimitrie Cantemir în Descrierea Moldovei, la începutul secolului al XVIII-lea.
Într-o covată se puneau diferite obiecte aduse de participanţi, numite gajuri, amestecate între boabe de grâu. Se spunea numele unui animal, apoi, rostindu-se cuvintele magice: „Ce sună, ce răsună?/ Răsună văile,/ Răsună luncile,/ Trece Dumnezeu cu slugile,/ Şi cu Sfântul Vasile” se scotea un gaj. Cel al cărui gaj era scos afla cum îi va fi viitorul soţ: mare, urât şi negru ca ursul, rău ca lupul, viclean ca vulpea, prost ca boul… După terminarea gajurilor, se arunca un pumn de grâu luat din covată peste cei din casă şi se făceau urări de bunăstare pentru noul an.
Mi-amintesc din anii copilăriei de atmosfera de divertisment şi de spiritul ludic create în ziua de Sfântul Vasile de prezenţa caprei sau a colindătorilor mascaţi în moşnegi şi babe. Erau doar reminiscenţele unor tradiţii şi obiceiuri a căror semnificaţie mitică s-a uitat, păstrându-se doar caracterul ludic şi spectacular. Jocul caprei în acompaniament muzical cu vioară şi dobă reprezenta un moment de pantomimă care crea o anumită stare de spirit: de bucurie şi încredere. Mi-amintesc cu drag de vacarmul pe care îl stârnea prezenţa caprei în sat, însoţită de un alai de copii veseli şi curioşi, întocmit ad-hoc.
Mi-amintesc de atmosfera zgomotoasă în care se desfăşura colindul pluguşorului, cu texte mai vechi şi mai noi, a căror rostire era susţinută de ceata de colindători cu sunete de clopote, cu pocnete de bice, cu mugete de buhai şi cu îndemnul „Hăi! Hăi!” În esenţă, textele de Pluguşor slăveau muncile agricole şi exprimau urări de belşug, sănătate şi prosperitate pentru gazde. Dar, în consens cu spiritul de amuzament al sărbătorii Anului Nou, existau şi texte de Pluguşor cu accente hazlii şi satirice, rostite la casele cu fete de măritat. Omul de la ţară era intrasingent faţă de anumite defecte precum lenea, prostia, bogăţia nemeritată şi nemuncită, lăcomia, viclenia, urâţenia, defecte care erau ironizate şi în unele texte de pluguşor precum cel cules la Subcetate în urmă cu 40-50 de ani.
„Aho, aho, români plugari,/ Bună-seara, gospodari,/ Gospodari şi gospodine/ Şi voi tinere copile./ Daţi urechea la fereastră/ Şi-ascultaţi urarea noastră./ Daţi urechea la perdele/ Şi-ascultaţi vorbele mele,/ Că de când n-am mai urat/ Fetele le-aţi măritat./ La urechi cu clopoţei,/ La picioare zurgălăi,/ Ia, strigaţi o dată, măi!/ - Hăi, hăi!// Frunzuliţă iarbă deasă/ La voi sunt fete frumoasă/ Câte patru - cinci în casă./ Şi frumoase şi urâte/ Toate vor să se mărite, / Dar atunci s-or mărita/ Când tata s-o însura./ La crâşmuliţa din sat/ O venit şi m-o chemat/ Tata lor m-o îmbiat:/ - Hai, băiete, hai şi bea/ Că ţi-oi da pe fata mea,/ Ţi-oi da şase boi cu car(...). - Să-mi dai şasă peste şăsă/ Fata ta nu ştie ţăsă,/ Că e scurtă la picioare, / N-ajunge la călcătoare;/ Că e scurtă la tălpigi,/ N-ajunge la cătărigi./ Cătărigi de lemn de fag/ Fetei a ţăsă nu-i drag./ De la Paşti la Sânziene/ De-abia a ţesut, măi vere,/ De-o pereche de izmene/ Şi când colo la croială/ Tot mai trebuia de-o palmă./ La urechi cu clopoţei,/ Ia strigaţi o dată, măi!/ - Hăi, hăi!”
Sunt versuri aparţinând folclorului nostru local, cu o valoare nepreţuită prin simplitatea, naturaleţea, plasticitatea şi pitorescul exprimării.
Boboteaza, semnificând momentul naşterii spirituale a Mântuitorului, încheie ciclul sărbătorilor de iarnă. Până la Bobotează preotul trece cu Iordanul pe la fiecare casă. Altădată, preotul primea în dar bucate, bani şi fuior de cânepă. Se păstrează obiceiul de a se merge la Bobotează în procesiune până la Pârâul Călnaci şi de a sfinţi apele. Altădată se respecta interdicţia spălării rufelor timp de şase săptămâni în apele râurilor, dar astăzi, când atâtea canalizări se deveresază în albiile râurilor, obiceiul este total nesocotit...
În multe locuri din ţară s-a îndătinat credinţa că Ajunul şi cele trei zile de Crăciun reprezintă o perioadă magică. Bătrânii spun că în preajma sărbătorilor religioase îngerii lui Dumnezeu coboară pe pământ ca să pregătească inimile noastre pentru miracolele ce vor urma. De aceea, în toate locurile de închinare găsim, în apropierea sărbătorilor, o atmosferă tainică. Pentru a ne regăsi rădăcinile sufleteşti, pentru ca sufletul nostru să poată trăi plenar Sărbătoarea Naşterii Mântuitorului, cu mintea, cu sufletul şi cu toată forţa imaginaţiei noastre, uitând de neliniştile şi necazurile de peste an, simţim nevoia de a pătrunde cât mai des în atmosfera tainică a bisericii; încercăm să înţelegem semnificaţia sărbătorii, prin preţuirea a ceea ce vine din spiritualitatea ţărănească, prin descifrarea minunilor ascunse în tradiţii şi obiceiuri şi prin a ne împărtăşi din magia colindelor şi a datinilor străvechi; dorim să trăim în numele acestei sărbători, pregătind-o prin post, rugăciune şi curăţenie sufletească. Parcurgând o perioadă de primenire sufletească, Sărbătoarea Naşterii Mântuitorului reprezintă pentru adevăraţii creştini o iniţiere. Putem realiza astfel că Ea este, înainte de toate, prilej de înălţare. Perioada sărbătorilor de iarnă, însoţită adesea de un ger amarnic, a reprezentat întotdeauna un moment de totală recreere: fizică, intelectuală şi sufletească. Sărbătoarea Naşterii lui Isus îmi insuflă în fiecare an putere, vigoare, optimism, dragoste de viaţă. Trăiesc sentimente de fericire în acest moment de bilanţ al fiecărui an, la gândul că nu m-am lăsat copleşită de necazurile, de încercările, de obstacolele, mereu altele.
O dată cu trecerea anilor, am înţeles că sărbătorile acestea îşi au rostul lor. Oferă oamenilor ocazii de a deveni mai buni, mai înţelegători, mai iertători, mai deschişi…, de a rămâne oameni. Întreg ritualul acestor sărbători, care implică curăţenia în casă şi în întreaga gospodărie şi purificarea sufletului prin post, mărturisire şi cuminecare, ne învaţă să iertăm, punând capăt duşmăniilor, urii, invidiei, răutăţilor, gâlcevei, şi să ne recâştigăm liniştea şi pacea.
A ne ura unii altora Sărbători fericite! este în firea noastră. Dar oamenii nu pot deveni cu adevărat fericiţi decât în comuniune cu Dumnezeu, decât căutând motive de bucurie prin a-i ajuta pe alţii, decât trăind în iubire.
Minunea Naşterii Domnului a fost percepută doar de cei aleşi, păstori şi magi, dar lumina din această noapte sfântă străluceşte peste veacuri în sufletele celor care îl primesc pe Isus Hristos.
Fragment din cartea „Surâsul amintirilor” de Doina Dobreanu - 2011
CRĂCIUNUL - SĂRBĂTOARE MAGICĂ
(Lyceum, nr. 27, an 2004)
Nu este imagine mai plăcută vederii ca aceea în care, privind pe fereastră, fulgii - steluţe argintii - se joacă prin aer “ca un roi de fluturi dalbi” şi umplu văzduhul. Ninge des şi “Focul tremură-n oglindă/ Şi, de cine ştie unde,/ Pân’ la patul tău pătrunde/ Cântec dulce de colindă…”
Până nu demult, Crăciunul era minunata sărbătoare care se confunda cu Moş Crăciun. Una din întrebările copilăriei mele era dacă moşul se va abate şi pe la mine. Ştiam că un înger ne veghează pe fiecare şi că acesta îi spune moşului că noi îl aşteptăm aşa cum aşteptăm şi vremea colindelor… Doriana Dinu, clasa a X-a
Pentru mine, Crăciunul reprezintă sărbătoarea cea mai frumoasă a anului. Pregătirea mâncărurilor tradiţionale şi tăiatul porcului înainte de Crăciun, mersul la colindat, bradul împodobit şi nu în ultimul rând bucuria sufletească a naşterii Domnului Isus Cristos dau o valoare incontestabilă sărbătorilor de iarnă. În mod special de Crăciun trebuie să-l primim cu dragoste şi căldură pe Domnul Isus Cristos în inimile noastre. Să ne lăsăm învăluiţi de spiritul sărbătorilor de iarnă! Vom fi cu siguranţă mai buni, mai generoşi, mai indulgenţi cu cei din prejma noastră. Andra Popa, clasa a VI-a
Eu aştept cu multă bucurie sărbătoarea Crăciunului pe care o voi petrece în familia mea, ca în fiecare an. Împreună vom împodobi bradul şi vom aştepta colindătorii, cu cozonaci, cu mere, cu prăjituri şi cu nuci. Alexandra Cotfas, clasa a VI-a
Toată familia mea aşteaptă această sărbătoare împărătească cu bucurie şi smerenie, respectând creştineşte Naşterea Domnului; apoi bucuria şi nerăbdarea împodobirii bradului de Crăciun nu are egal. Vom cânta colinde şi vom primi colindătorii. Aş vrea ca acest Crăciun să fie o sărbătoare în toată splendoarea cuvântului. Sorina Roşca, clasa a V-a
A venit şi prima zăpadă! Este primul semn că se apropie Crăciunul. Întâmpinăm Crăciunul cu bradul împodobit, cu oala plină de sarmale aburinde, cu cozonaci şi cu colinde. N-aş vrea ca Moş Crăciun să uite să treacă pe la mine! Doresc ca sărbătoarea aceasta să-i facă fericiţi pe toţi copiii. Ioana Vaidoş, clasa a V-a
A venit iarna. Crăciunul se apropie. Seara de Crăciun este deosebită. Lângă bradul împodobit, cu cei dragi alături, încerc să pătrund în taina Naşterii lui Isus Hristos. Mă uit pe cer căutând steaua strălucitoare care a călăuzit magii la ieslea unde s-a născut Isus. Ne bucurăm şi cântăm colinde. În casă e linişte, lemnele ard în sobă, vântul şuieră prin horn, afară se aud colindătorii… Alexandra Chindea, clasa a V-a
În ajunul Crăciunului, într-o atmosferă caldă, cu miros de sarmale, de cârnaţi prăjiţi, de cozonaci calzi şi de cetină de brad, aşteptăm colindătorii şi pe Moş Crăciun. Nimic nu poate fi mai frumos decât străvechile noastre obiceiuri de iarnă!
Crăciunul este sărbătoarea mea preferată. Eu doresc să nu fie foarte frig ca să putem merge la colindat. Cristina Ciubucă, clasa a VI-a
Cel mai frumos dar pe care ni-l aduce Crăciunul este vacanţa. La Crăciun cântăm colinde pe care le-am învăţat de la mama, de la bunicii mei şi la şcoală: “O, ce veste minunată!”, “Steaua sus răsare”, “Astăzi s-a născut Cristos”, “În noaptea sfântă de Crăciun”, “Sculaţi, sculaţi, boieri mari!”, “Deschide uşa, creştine”. Aştept cu nerăbdare să merg la colindat împreună cu prietenii mei! Sebastian Muscă, clasa a VI-a
Mulţumesc părinţilor şi dascălilor mei, în special domnului profesor Carol Stoica, pentru că ne-au învăţat colindele noastre vechi, care dau un farmec aparte sărbătorii Crăciunului. Iuliana Cherecheş, clasa a VI-a
Acasă, lângă focul ce arde în sobă, ascultând împreună cu cei dragi colindătorii vestind naşterea lui Isus, e cel mai frumos Crăciun! Crăciunul este o sărbătoare magnifică: prilej de bucurie şi de fericire, fericirea pe care o simţi când primeşti şi dăruieşti, când ierţi şi eşti iertat. Bogdan Urzică, clasa a V-a
Aştept cu drag această sărbătoare şi mă bucur că în acest mic colţişor al României s-au păstrat obiceiurile tradiţionale ale Crăciunului. Ioana Ţepeluş, clasa a X-a
Până nu demult, Crăciunul era minunata sărbătoare care se confunda cu Moş Crăciun. Una din întrebările copilăriei mele era dacă moşul se va abate şi pe la mine. Ştiam că un înger ne veghează pe fiecare şi că acesta îi spune moşului că noi îl aşteptăm aşa cum aşteptăm şi vremea colindelor… Doriana Dinu, clasa a X-a
Pentru mine, Crăciunul reprezintă sărbătoarea cea mai frumoasă a anului. Pregătirea mâncărurilor tradiţionale şi tăiatul porcului înainte de Crăciun, mersul la colindat, bradul împodobit şi nu în ultimul rând bucuria sufletească a naşterii Domnului Isus Cristos dau o valoare incontestabilă sărbătorilor de iarnă. În mod special de Crăciun trebuie să-l primim cu dragoste şi căldură pe Domnul Isus Cristos în inimile noastre. Să ne lăsăm învăluiţi de spiritul sărbătorilor de iarnă! Vom fi cu siguranţă mai buni, mai generoşi, mai indulgenţi cu cei din prejma noastră. Andra Popa, clasa a VI-a
Eu aştept cu multă bucurie sărbătoarea Crăciunului pe care o voi petrece în familia mea, ca în fiecare an. Împreună vom împodobi bradul şi vom aştepta colindătorii, cu cozonaci, cu mere, cu prăjituri şi cu nuci. Alexandra Cotfas, clasa a VI-a
Toată familia mea aşteaptă această sărbătoare împărătească cu bucurie şi smerenie, respectând creştineşte Naşterea Domnului; apoi bucuria şi nerăbdarea împodobirii bradului de Crăciun nu are egal. Vom cânta colinde şi vom primi colindătorii. Aş vrea ca acest Crăciun să fie o sărbătoare în toată splendoarea cuvântului. Sorina Roşca, clasa a V-a
A venit şi prima zăpadă! Este primul semn că se apropie Crăciunul. Întâmpinăm Crăciunul cu bradul împodobit, cu oala plină de sarmale aburinde, cu cozonaci şi cu colinde. N-aş vrea ca Moş Crăciun să uite să treacă pe la mine! Doresc ca sărbătoarea aceasta să-i facă fericiţi pe toţi copiii. Ioana Vaidoş, clasa a V-a
A venit iarna. Crăciunul se apropie. Seara de Crăciun este deosebită. Lângă bradul împodobit, cu cei dragi alături, încerc să pătrund în taina Naşterii lui Isus Hristos. Mă uit pe cer căutând steaua strălucitoare care a călăuzit magii la ieslea unde s-a născut Isus. Ne bucurăm şi cântăm colinde. În casă e linişte, lemnele ard în sobă, vântul şuieră prin horn, afară se aud colindătorii… Alexandra Chindea, clasa a V-a
În ajunul Crăciunului, într-o atmosferă caldă, cu miros de sarmale, de cârnaţi prăjiţi, de cozonaci calzi şi de cetină de brad, aşteptăm colindătorii şi pe Moş Crăciun. Nimic nu poate fi mai frumos decât străvechile noastre obiceiuri de iarnă!
Crăciunul este sărbătoarea mea preferată. Eu doresc să nu fie foarte frig ca să putem merge la colindat. Cristina Ciubucă, clasa a VI-a
Cel mai frumos dar pe care ni-l aduce Crăciunul este vacanţa. La Crăciun cântăm colinde pe care le-am învăţat de la mama, de la bunicii mei şi la şcoală: “O, ce veste minunată!”, “Steaua sus răsare”, “Astăzi s-a născut Cristos”, “În noaptea sfântă de Crăciun”, “Sculaţi, sculaţi, boieri mari!”, “Deschide uşa, creştine”. Aştept cu nerăbdare să merg la colindat împreună cu prietenii mei! Sebastian Muscă, clasa a VI-a
Mulţumesc părinţilor şi dascălilor mei, în special domnului profesor Carol Stoica, pentru că ne-au învăţat colindele noastre vechi, care dau un farmec aparte sărbătorii Crăciunului. Iuliana Cherecheş, clasa a VI-a
Acasă, lângă focul ce arde în sobă, ascultând împreună cu cei dragi colindătorii vestind naşterea lui Isus, e cel mai frumos Crăciun! Crăciunul este o sărbătoare magnifică: prilej de bucurie şi de fericire, fericirea pe care o simţi când primeşti şi dăruieşti, când ierţi şi eşti iertat. Bogdan Urzică, clasa a V-a
Aştept cu drag această sărbătoare şi mă bucur că în acest mic colţişor al României s-au păstrat obiceiurile tradiţionale ale Crăciunului. Ioana Ţepeluş, clasa a X-a
Fragmente din cartea „Cântecul obârșiei” de Doina Dobreanu, 2011
ÎN AȘTEPTAREA CRĂCIUNULUI
(Lyceum, nr. 41, an 2008)
Îmi amintesc cu drag de momentul magic al împodobirii bradului de Crăciun…
S-ar crede că spiritul Crăciunului nu ne mai bucură atât de mult o dată cu trecerea anilor, că o dată cu maturitatea apar griji şi necazuri cu adevărat mari, alte feţe ale vieţii în care ne căutăm fericirea sau în care ne refugiem.
Cu toate acestea, vreau să vă mărturisesc că eu am învăţat să apreciez tot mai mult sărbătoarea Crăciunului, frumuseţea momentului, prin starea supremă de exaltare a trăirilor sufleteşti, de rezonanţă spirituală cu o putere iubitoare aflată mai presus de noi…, toate acestea în pofida clipelor efemere, de satisfacţie momentană dată de zborul unei săniuţe pe zăpadă, de gustul vinului, al sărmăluţelor sau al cârnăciorilor de Crăciun.
O bucurie imensă îmi învăluie sufletul în timp ce împodobim bradul, în atmosfera blândă a colindelor şi a mirosului de cetină; realizez tot mai mult de la un an la altul cât de minunată, de magică este această sărbătoare şi cât de puţin sunt în stare să-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru că-mi dăruieşte aceste clipe fericite alături de familia mea. Mihai Cotfas, clasa a XI-a
Bucuriile vacanţei de iarnă sunt aureolate de magia Crăciunului prin mireasma de brad care învăluie toată casa, prin glasul cristalin al colindătorilor, prin împodobirea bradului şi prin mirosul de vanilie şi de cacao al prăjiturilor, căci prăjiturile mamei, mm!..., sunt delicioase.
Naşterea Pruncului Isus Cristos ne aduce în fiecare an în suflete multă bucurie, pace şi putere de iertare. Mirela Buzilă, clasa a XI-a
Pentru mine, bradul împodobit, cu suflul său înmiresmat, cu explozia de lumini şi cu îngeraşul care veghează din vârful său toată casa, întruchipează cel mai bine spiritul Crăciunului, creând atmosfera misterioasă a sărbătorii. Am simţit cum, aprinzând instalaţia, bradul capătă puteri magice, de vrajă, care ne învăluie pe toţi. Vasilica Morar, clasa a XI-a
Sărbătorile Crăciunului reprezintă cea mai frumoasă perioadă din an. Anul acesta am petrecut un Crăciun fericit în familie: am împodobit bradul, am aşteptat colindătorii şi pe Moş Crăciun, ne-am întâlnit cu rudele noastre, dar nu ne gândeam că va fi ultimul Crăciun petrecut cu bunica…
Atmosfera era plăcută, caldă. Noi, nepoţii, am stat în jurul ei, am ascultat copiii colindând, am râs şi am lăcrimat cu ea. Ea îşi amintea şi ne povestea momente fericite şi triste din viaţa ei. Îi părea rău că nu mai poate merge la biserică, dar se simţea aproape de biserică, de Dumnezeu, prin credinţă şi rugăciune, chiar prin această atmosferă de sărbătoare a Crăciunului, care o bucura nespus. Presimţea, probabil, că nu va mai trăi mult. În „Visul Maicii Domnului” se spune că oamenii credincioşi presimt moartea înainte cu trei zile. Bunica a fost o femeie bună, credincioasă, o bunică extraordinară care ne era mai mult decât o bunică, era ca o mamă.
Naşterea Domnului era una din sărbătorile ei de suflet şi poate de aceea Dumnezeu i-a răsplătit credinţa şi bunătatea oferindu-i o moarte uşoară, fără chinuri şi dureri. S-a stins ca o lumânare…
N-o s-o uităm niciodată pe bunica şi-i vom păstra imaginea ei în minte şi în suflet toată viaţa. Teodora Mîndru, clasa a X-a
Fragmente din cartea „Cântecul obârșiei” de Doina Dobreanu, 2011
%2B.JPG)
.JPG)
