Spectacolul vizual şi emoţional în atenţia privitorului
Am intrat în al şaptelea an când în luna
februarie se organizează la Miercurea-Ciuc Salonul
Internaţional de Artă Fotografică „Best 100”. Recenta ediţie poartă semnătura a 59 de autori, jurizaţi din cei 77 artişti fotografi care au trimis 765 lucrări din 39
localităţi ale ţărilor: România, Ungaria, Franţa.
Artistul fotograf, atât de legat de lumea în care trăieşte, dovedeşte, şi
cu această ocazie, că „atelierul” său este însăşi această nouă lume. Libertatea de creaţie de care
dispune o vedem valorificată în cele 100 de imagini evocatoare, atât de
expresive, emanând solemnitate şi armonie meditativă. Confidenţionalitatea lucrărilor
fotografice constă în tehnicile clasice, dar şi cele speciale, în studiul
inteligent al selecţiei subiectelor, abordate într-o manieră personală,
nelipsind experimentele. Stărilor de spirit al autorilor adăugăm şi acea „pendulare” între obiectiv şi subiectiv, ilustrativ şi
abstract. Privitorul în faţa imaginilor se transpune în spectatorul „filmului” în care scenariul devine o călătorie, o poveste
magică, ce oferă emoţie, atmosferă prin jocul culorilor, al formelor şi al
texturilor.
Când cuvintele devin neclare, spunea cineva, ar trebui să ne concentrăm pe
fotografie. Vom încerca un comentariu pe marginea materialului expus în Salonul
de Artă. De la bun început facem remarca, că Omul, aşa cum îşi face apariţia, este într-o permanentă căutare, în
adâncul lui însuşi şi în sânul tuturor acelor lucruri care îi mai puteau, încă,
oglindi chipul, a unei istoricităţi de care să se simtă intim legat. Expoziţia
abundă de sugestive portrete, forme
artistice cu o funcţie imediată de reprezentare, care nu sunt simple reproduceri
mecanice ale trăsăturilor cuiva. Pentru a transmite starea şi detalii despre
personalitatea subiectului, multe portrete devin imagini compuse, creând o
legătură specială cu privitorul. Fotografia
portret înseamnă interacţiune între
fotograf şi model, comunicare şi „poveste”. Remarcăm fundalul subtil folosit la compoziţiile-portret,
inclusiv coloristica discretă. Genul de fotografie
de natură ni se dezvăluie în plinătatea sa – de la fotografie piesaj, până
la macrofotografie, astrofotografie.
Subiectele sunt medii sau fiinţe nealterate. Avem imagini admirabile, de la
piscuri de munte, dealuri, câmpii verzi- închise, livezi, până la nori
albi-cenuşii, umflaţi, ceaţă amorţită, anotimpuri în delicatele şi specificele
lor „vestimentaţii”, apoi animale surprinse
în diferite ipostaze, până la fotografii macro/abstracte cu plante, vietăţi de
tot feluri, păsări, insecte ş.a. Prin fotografia
socială, cea documentară, descoperim locuri, persoane, unele subiecte care
merită expuse datorită unicităţii lor. Spre a exemplifica aduc în discuţie
solemnitatea/ intimitatea subiectului printr-o gestică: 83 ani este titlul unei imagini în care patru palme ale mâinilor se
unesc: cele două ale copilaşului sunt prinse de cea/cel în vârstă de 83 de ani;
precum şi simbolul porţii, unde
lemnul şi fierul – clanţa, zăvorul – devin bijuterii. Te cuceresc titluri ca: Portret african, Pusta iarna, Căpiţe,
Înaintea furtunii, Zbor spre albastru, Apusul cailor, Negru şi alb, Sub umbră,
Strigătul, Prezent- Trecut- Viitor, Mi-am scris scrisoarea (un reuşit
abstract!), dar şi portretul dublu Elválasztva (Despărţit) de Szalai Attila,
sau Suspiciosul (Péli László), şi cel al fetiţei pusă pe
gânduri de Călin Rucsandra So Sad (Aşa trist) etc. Lucrările de pe simeze atât de proaspete, alături de fragmentele
de amintiri ale trecutului, te bucură, te liniştesc, dar te pot şi întrista.
Vizionând şi aprofundând fotografiile mi-am pus întrebarea: Oare nu se ascunde
în spatele acestor portrete/imagini ideea că omul nu se oferă cunoaşterii
pozitive decât în măsura în care vorbeşte, munceşte şi trăieşte?
La încheierea „ghidajului” să mai poposim în faţa fotografiilor de călătorie, la fotografia gen ştiinţific
cu animale sau plante deosebite, fotografia eveniment: dansuri, pelerinaj, surprinderea unor evenimente. Fine art, realizată gen natură moartă (întâlnită şi în arta
plastică), este axată pe obiecte, singulare sau în grupuri, flori, fructe,
legume ş.a. Nerezonând la multe din lucrările selectate, mai spunem că avem
artişti fotografi diferiţi ca generaţie, dar şi ca experienţă artistică. Dacă
la vizionarea acestei expoziţii alăturăm primatului văzului şi pe cel al
gândirii noastre vom putea percepe ceea ce avem de văzut. Ne alăturăm şi
reflecţiei criticului Visarion Bielinski, care spunea: „Artistului nu-i trebuie concepte, el
gândeşte în imagini.”
Distincţii:
AAFR
GOLD : Ovi D. Pop, Oradea -RO, pentru fotografia Witchy.
AAFR
SILVER: Tóth Imre, Kenderes – HU, Fátyol tánc (Dansul voalului).
AAFER BRONZ: Magdó István, Săcele, Braşov –
RO, Sunrays in the dead of winter ( Raza soarelui în iarna
moartă).
AAFR RIBON: Marian Plaino, Bucureşti – RO , Cappadocia – Tărâmul cailor frumoşi; Péli László,
Dabas – HU, Vihar előtt (Înainte de furtună); Vajaianu Alexandre,
Meximieux – FR, Amira 46.
PS F’10: Szabó Apor. Odorheiu
Secuiesc – RO, Érkezés (Sosire).
Vernisajul expoziţiei
are loc joi, 14 februarie, ora 18:00, la Galeria de Artă a Consiliului
Judeţean Harghita.
