miercuri, 6 august 2014

MARIA STOICA ȘI MAGIA CUVÂNTULUI






Am recitit cu multă bucurie și încântare cartea colegei mele Maria Stoica, profesoară la Colegiul Național „Mihai Viteazul” din Sfântu Gheorghe, Cronici în vitralii, apărută la Editura Eurocarpatica, în anul 2012.
Trăiești o bogăție de stări de spirit parcurgându-i paginile și de aceea nu-i de mirare să răspunzi impulsului interior de a o reciti și de a transmite bucuria lecturii, deși nu este ușor să vorbești sau să scrii despre o asemenea carte atât de densă în conținut, în trăire, scrisă „onest și cu har”, cum aprecia însuși scriitorul Doru Munteanu în prefața inspirat intitulată Modus lecturandi[1]. Nimic nu este de prisos, nimic exagerat, emfatic și formal sau venit dintr-o dorință de infatuare. Cartea, deși atât de diversă în conținut, este scrisă într-un stil concis, limpede, elegant, reverberant, cu sinceritate, bun simț și acuratețe, cu profesionalismul dascălului de limba și literatura română și limba latină, dotat cu calitățile creatorului și exegetului literar. „Este o carte necesară… este o carte de vizită a unui intelectual rafinat, care a făcut din cultură profesiune de credință, slujind cu dăruire literaturii și bunului simț”. Aprecierea aparține scriitorului Doru Munteanu.[2]
Nu este simplu să scrii o „cronică” a „cronicilor” unor cărți sau activități culturale privite deja de autoare ca printr-un „vitraliu ce îngăduie comunicarea cu sacralitatea cuvântului”.[3]
Maria Stoica se ocupă de câțiva scriitori care sunt deja voci distincte ale liricii actuale dintr-un areal geografic al României, zona de centru a Transilvaniei, surprinși în ipostaze diferite: prin comentariul operei lor, în primul capitol, „Rotonda de la Araci”, în dialog cu elevii Colegiului Național „Mihai Viteazul” din Sfântu Gheorghe, membri ai cenaclului literar, și cu profesorii lor, în capitolul al doilea „După-amiezele poeziei”, dar și prin confesiunea literară a acestora din interviuri, în capitolul al treilea „Interviu cu un poet”.
Ca un permanent omagiu adus cuvântului pe care l-a slujit cu devotament și scriitorul covăsnean Romulus Cioflec[4], la Casa Memorială a acestuia din Araci se organizează în fiecare vară, de Zilele „Andrei Șaguna”, o întâlnire a scriitorilor din centrul Transilvaniei, cu precădere din județele Covasna, Brașov, Harghita și Mureș. La reuniunile literare de la Araci, care poartă numele „La umbra nucului bătrân”, și-au prezentat cărțile lor scriitorii Doru Munteanu, Ion Topolog, Daniel Drăgan, Nicolae Băciuț, Valentin Marica, poeții Ionel Simota, Anthonia Amatti, Ioan Suciu, Nadia Cella Pop, Ion Ciurea, profesorii Doina Dobreanu și Stelian Răducanu, jurnaliștii Angela Bârsan, Ion Negulici și Petre Străchinaru și mulți alți reprezentanți ai vieții culturale din zonă.
Profesoara Maria Stoica, prezentă la fiecare întâlnire de la Araci, a prezentat, pe rând, recenziile câtorva din cărțile lansate cu această ocazie: Al cincilea anotimp[5] și Hoinar pe portativ [6], de Anthonia Amatti, Senioria cuvântului [7], de Nadia Cella Pop, Veșnicia trecerii [8], de Ion Ciurea, Cutreierând Spania [9], de Romulus Cioflec, Țesături românești din zona Mureșului Superior (Secolul XX)[10] de Doina Dobreanu și Styleme[11], de Ioan Suciu.
Întâlnirile cu poetii în cadrul cenaclului literar După-amiezele poeziei au fost pentru profesoara Maria Stoica, spiritus rector al acestor elevate activități literare, tot atâtea ocazii de a recenza, analiza și interpreta noi apariții editoriale: Aripi de cenușă [12], de Ionel Simota, Lungul drum al vieții către viață [13], de Anthonia Amatti, Estimp sau tabloul periodic al sentimentelor [14], de Ioan Suciu, Naufragii amânate[15], de Nadia Cella Pop, Ipostaze lirice – pledoarie pentru o carte[16], volum antologic cuprinzând creații poetice ale elevilor de la CNMV.
Citindu-le atent scrierile, Maria Stoica urmărește să descifreze portretul sau autoportretul fiecăruia poet, crezul său artistic, mesajul transmis cititorilor, dar și să observe ineditul, unicitatea limbajului poetic.
Cărțile prezentate sunt analizate din unghiul idealurilor umane de bine, adevăr și frumos, chintesență a artei clasice. Sunt deopotrivă privite, cu ochi atent și pătrunzător, ca un tot unitar, cronicarul având în atenție nu doar textul, ci și relația dintre acesta și ilustrațiile grafice sau copertă. Spre exemplu, referitor la cartea poetului Ioan Suciu, Styleme, Maria Stoica menționează: „Nici ilustrația grafică a copertei, care redă imaginea unei catedrale gotice, nu este aleasă întâmplător. Fleșa din vârf sfidează cerul, iar construcția masivă așezată temeinic pe pământ simbolizează statornicia, tăria, durabilitatea.
Imaginea impunătoare a catedralei de pe copertă, dar și cealaltă «catedrală», conținută între coperte, legitimează convingerea că opera artistică a poetului, alcătuire de gânduri și trăiri puse în slujba frumosului și adevărului, va dăinui, deoarece ea este hrană privilegiată pentru minte, inimă și spirit deopotrivă.” [17]
Pe Ionel Simota îl situează în descendența poeților Nichita Stănescu și Nicolae Labiș, descoperind în poeziile sale „revelația frumuseții, a întâlnirii cu poezia adevărată, care valorifică lirismul inefabil, în poeme cu valențe etice și estetice specifice artei autentice, originale și durabile.”
Despre poezia Aripi de cenușă, al cărei titlu devine reprezentativ pentru întreg volumul, Maria Stoica conchide că ne oferă „cheia de lectură descriind un portret al artistlui care încearcă perpetuu zborul spre înălțimile celeste – un zbor simbolic” (…) ce „îi dă poetului forța de a transforma în cântec luminos teme ale meditației lirice”.[18]
În poezia Stările mele, Maria Stoica descifrează autoportretul poetului Ionel Simota care descrie „pendularea între cei doi poli ai existenței – Cerul și Pământul, spații care permit întruparea în pasăre sau piatră, semnificând eliberarea purificatoare sau înrobirea: «Între piatră și pasăre/ Sunt eu cu aceste cuvinte./ Greu îmi apasă mersul/ Ploaia ochilor tăi/ Și mult dor mă cuprinde/ De zboruri înalte/ pe lângă fruntea cerului»” [19]
Volumul Veșnicia trecerii al poetului Ion Ciurea, având ca temă centrală trecerea, exprimă frământările eului „într-o lume care și-a pierdut reperele seninătății”, într-un context în care „trăirea destinului uman devine, ineluctabil, foc purificator ce sublimează dorul de veșnicie al materiei: «În semenii ce-au fost și iar vor fi/ Se zbat ardente doruri hărăzite/ Materia-și croiește veșnic drum/ În focul existenței sorocite» (Mă regăsesc)”[20]
Poet reflexiv, Ion Ciurea „exprimă constant dorința de înălțare a omului, visul de a strânge «sclipiri de stele/ Și jerbe de iubire»aduse ofrandă prețioasă vieții («Dorința»)”
Bucuria întâlnirii profesoarei cu textul poetic al fiecărui artist reverberează în cronicile sale, o simțim în patosul, acribia și măiestria cu care descifrează bogăția de sensuri și nuanțe ale limbajului poetic, în felul în care o transmite cititorilor, incitându-le curiozitatea contactului direct cu respectivele opere literare. Doar două exemple:
„În fapt, «al cincilea anotimp» este o sinteză a vârstelor omului, o chintesență a înțelepciunii care vede în modelul de simplitate și frumusețe a naturii manifestarea plenară a Divinului, ce se relevă cunoașterii noastre, eliminând ancestrala spaimă de maorte.
Într-un limbaj poetic nuanțat, căpătând forma plastică a metaforei, ingeniozitatea jocului lexical, magia epitelului evocator, volumul Anthoniei Amatti încorporeză un vast univers ideatic în care transpare manifest o mare iubire de viață.”[21]
Sau: „Titlul volumului (Aripi de cenușă, de Ionel Simota) este un oximoron cu valoare metaforică întruchipând imaginea poetului care, în aspirația spre absolut, trăiește intens arderea și mistuirea, făcând posibilă renașterea, asemenea legendarei păsări Phoenix.”[22]
Citind comentariile critice ale Mariei Stoica, gândul m-a dus la „Istoria literaturii române de la origini până în prezent” și la autorul acesteia, George Călinescu, personalitate complexă a culturii române: profesor și gazetar, poet, prozator și dramaturg, critic, istoric și teoreticean literar. Istoria sa literară a fost văzută și ca un imens roman în care scriitorii devin personaje literare, iar operele acestora sunt prezentate cu mijloacele stilului artistic.
De-a dreptul încântător ne este prezentat și volumul de poezii al Nadiei Cella Pop Senioria cuvântului de către Maria Stoica, într-o revărsare de elogii imnice, ca o odă a bucuriei de-a întâlni un asemenea text poetic. Astfel, darul pe care poeta îl face cititorilor este „un potir de apă vie, în care cuvintele capătă valențe tămăduitoare, dezvăluindu-ne o taină a frumuseții lumii, întruchipată-n forma poeziei.
Figurând un portret al artistului încastrat de-a pururi în tinerețe, Nadia Cella Pop vine spre lume cu brațele încărcate de iubire, înțelepciune și frumusețe. Aceasta este bogăția cuvântului pe care poeta îl depune într-un templu al timpului unde clipa, se pare, a încremenit, vorbind veșnic lumii despre o taină a vieții care este însăși dragostea de viață (…)
Parcurgându-le, descoperim versuri care creează o fascinantă punte de legătură între lumea reală, material-senzorială, a trăirilor umane concrete și lumea din Înalt, spațiul frumuseții depline. Cu aceasta, sufletul autoarei intră în rezonanță, traducând o muzică a sferelor căreia îi dă forma poeziei pure, încărcată de vibrația metaforei și plenitudinea logosului primordial.
Poeta a găsit calea de a mântui lumea de suferință, ori de uitare, dăruindu-le oamenilor cheia fermecată a poeziei care ne induce în spațiul Dumnezeirii, unde Cuvântul este suveran (…)
Senioria cuvântului, cea care dă expresie dorului spre absolut al omului dintotdeauna, este calea de împăcare a contrariilor, zădărnicind antinomia dintre etern și efemer, dintre speranță și neîmplinire, dintre un idealizat ieri și un inacceptabil azi.”[23]
Dacă primele trei capitole ale cărții oferă cititorilor, în primul rând tinerilor creatori, repere literare, vii, concrete, prin întâlnirile cu scriitorii și cu operele lor, în ultima parte, „Intinera carminis”, profesoara ne prezintă minunate și entuziaste activități literare organizate cu elevii, cu un generic sugestiv fiecare: „Poezia și emulii ei”, „Acorduri de toamnă”, „Seară românească”, „Premiu pentru poezie”, „Sărbătoarea poeziei la Colegiul Național «Mihai Viteazul», „Parteneriat regional”, „Omagiu lui Grigore Vieru”, „Toamna policrom – Programul aniversar al Cenaclului literar «După-amiezele poeziei» de la CNMV, „Întâlnire de suflet la Bălan, „Eterna poezie”.
Profesoara Maria Stoica ne propune în volumele de autor un periplu de la atmosfera vârstei de aur a literaturii latine, ocupându-se de poeții Catul și Lucrețiu, în Carmina Latina[24], apoi de Horațiu și Ovidiu, în Aetas aurea[25], la atmosfera culturală efervescentă a orașului Sfântu Gheorghe și a împrejurimilor sale, creată prin Rotonda de la Araci, prin După-amiezele poeziei și prin atâtea alte activități pregătite cu minuțiozitate, ca niște sărbători ale minții și sufletului, de profesori inimoși și vrednici ai Colegiului Național Mihai Vitezul. Cinste lor!

Prof. Doina Dobreanu


 
Casa Memorială ROMULUS CIOFLEC de la Araci, jud. Covasna

[1] Munteanu, Doru, Op. cit, p. 5
[2] Idem, p.5
[3] Stoica, Maria, op. cit., p. 6
[4] Idem, p 10
[5] Anthonia Amatti, Al cincilea anotimp, Editura Eurocarpatica, Sfântu Gheorghe, 2004
[6] Anthonia Amatti, Hoinar pe portativ, Editura Ex libris, Brăila, 2007
[7] Nadia Cella Pop, Senioria cuvântului, Editura Eurocarpatica, Sfântu Gheorghe, 2007
[8] Ion Ciurea, Veșnicia trecerii, Editura Eurocarpatica, Sfântu Gheorghe, 2006
[9] Romulus Ciofelc, Cutreierând Spania, Editura Sport-turism, 1988
[10] Doina Dobreanu, Țesături românești din zona Mureșului Superior (Secolul XX), Editura F&F International S.R.L., Gheorgheni, 2010
[11] Ioan Suciu, Styleme, Editura Aldus, Brașov, 2009
[12] Ionel Simota, Aripi de cenușă, Editura Eurocarpatica, Sfântu Gheorghe, 2008
[13] Anthonia Amatti, Lungul drum al vieții către viață, Editura Ex libris, Brăila, 2009
[14] Ioan Suciu, Estimp sau tabloul periodic al sentimentelor, Editura Limes, Cluj-Napoca,
[15] Nadia Cella Pop, Naufragii amânate, Editura Eurocarpatica, 2010
[16] Ipostaze lirice, Editura Eurocarpatica, 2009
[17] Stoica, Maria, op. cit., p. 44
[18] Idem, p. 58-59
[19] Idem, p. 59
[20] Idem, p. 14-15
[21] Idem, p.15
[22] Idem, p. 58-59
[23] Idem, p. 20-21
[24] Maria Stoica, Carmina Latina, Sfântu Gheorghe, 2003
[25] Maria Stoica, Aetas aurea – Fețele unui veac, Editura Eurocarpatica, 2008