luni, 23 iunie 2014

IA - POARTĂ SPRE NEMURIRE

24 IUNIE - ZIUA INTERNAȚIONALĂ A IEI



AdorabilĂ , frumoasĂ, inegalabilĂ, valoroasĂ, plinĂ de istorie și plină de....Românie, un tezaur, o bogație, o feminitate, o filozofie de viata, o senzualitate fara vulgaritate, o bucurie si o eleganță fără vârstă, o poveste, o unicitate, un triunf al răbdarii îmbrățișat de iubire, o impunatoare migală și maestuozitate, o mândrie feminină, o bucurie vrăjită, o dependență de frumos și migălos, aceasta este definiția Ta, Preaminunata IE POPULARĂ!  
Ozana Barabancea
 













Fotografii din cartea
Doina Dobreanu, Cusături artistice din Subcetate-Mureș (Harghita), 2008



Tot mai mult este îndemnată ziua înspre regăsirea spiritualităţii tradiţionale. Constantin Noica prefigura timpul acesta, al căutării şi aflării de sine, ca fiind unul de purgatoriu. Între demersurile ce antrenează acest câmp ideatic, vă semnalăm cartea profesoarei Doina Dobreranu, Cusături artistice din Subcetate-Mureş (Harghita), 2008.

Ab initio, autoarea ne invită să-i fim interlocutori. Citind argumentele şi privind un amplu material expoziţional, cunoscând, astfel, cu precădere, specificitatea patrimoniului tradiţional din zona etnografică a Mureşului Superior, interlocutorul va urma şi împărtăşirea din lumina acestuia. Localităţi ca Sărmaş, Gălăuţaş, Topliţa, sau cele din preajma Călimanilor şi Giurgeului, Bilbor, Corbu, Tulgheş, rânduiesc o topografie spirituală de reverberaţie, în care autoarea detaşează, ca axix, localitatea Subcetate de Mureş.

Se ilustrezi date din destinul cultural al unui sat transilvănean nu pare, la prima vedere, o întreprindere anevoioasă. Felul în care îşi prefigurează profesoara Doina Dobreanu cercetarea este, în schimb, unul anevoios, de durată, circumscriind subiectul într-unul generos panoramic de istorie şi cultură, cu temeinicia profesorului şi pasiunea colecţionarului. Căci, o bogată colecţie personală stă la baza scrierii acestei cărţi. Colecţionarul, lămurit asupra valorii cusăturilor ce înfrumuseţează vestimentaţia şi interiorul ţărănesc, depune mărturie de credinţă, prin pagina de carte, întru neştergerea acestora şi, mai departe, întru instituirea lor în certitudini de supravieţuire identitară. Aceasta fiind miza cărţii, autoarea recurge la acurateţea cuvântului şi limpedele iconografic, ştiind că aşa, cuvântul şi imaginea, pot fi lămuritoare. Sunt prezentate obiecte de vestimentaţie, cămăşi, poale, brâie, prigitori, şurţuri, sumane, cioareci şi obiecte de interior, lipideie, verinci, ştergare, perdele, feţe de masă şi de pernă, din secolul al XX-lea, unele chiar din anul 1900, altele din anii 1920, 1940, 1950 sau 1965, etalând subtilitatea şi frumuseţea cromatică, diversitatea şi fineţea punctelor de cusătură şi a motivelor, unicitatea lor etnoartistică, legătura de sfinţenie dintre universul de viaţă al creatorului şi arta sa. Autoarea ne edifică asupra permanenţei în care veşmântul spiritului trece în  veşmântul trupului, cămaşa sau verinca având nu doar formă şi ornamentică, ci prin acestea, semne ale cumpătării, bunei-cuviinţe, fricii de Dumnezeu ş.a.m.d.

Este o carte convingătoare, scrisă cu temeinicia studiului ştiinţific, cu bucuria descifrării depline a subiectului, dar şi cu litera de rară sensibilitate a jurământului; tocmai pentru că personajul cărţii este satul natal al autoarei şi locul în care Domnia Sa şi-a înrămurat biografia profesională.

Este o carte-muzeu (cu o vădită abilitate a expunerii) şi o pledoarie pentru amenajarea unor case-muzeu în localităţile rurale, cu deschideri vii înspre cunoaştere (şi reflecţie!), menite să pună în dialog generaţii, conştiente de valoarea spiritualităţii arhaice şi de actualizarea ei.

Cartea profesoarei Doina Dobreanu se înscrie în seria restituirilor culturale fundamentate pe o documentare amănunţită, pentru a însemna aport bibliografic, în ceea ce istoricul Camil Mureşan numea „reabilitarea unei istorii, multă vreme marginalizată”.     
                                                    Dl.  VALENTIN MARICA
În emisiunea „Vitralii”, la Radio Târgu-Mureş, sept.2008





Pentru a ne regăsi identitatea , uneori ne întoarcem la creaţia populară, la tradiţii şi la obiceiuri. Doamna profesoară Doiniţa Dobrean o face cu migală, insistent, zi de zi, conştientă că şi aceste valori sunt supuse petrecerii timpului. Şi-a dedicat o parte din munca ei descoperirii, conservării şi expunerii acestor valori. Se prea poate să fie ultimul bastion în faţa năvălirii altor „valori” şi a globalizării.

Tezaurul adunat de doamna profesoară de-a lungul câtorva decenii cuprinde nestemate cristalizate de veacuri şi ieşite la lumină din minţile, sufletele şi mâinile trudite ale româncelor din Subcetate. Martore a câte vise şi speranţe sunt aceste cusături! Câte poveşti şi oftaturi vor fi auzit! Dar câte cântece! Câte lacrimi şi dureri vor fi ascuns! E un mister cum a putut răzbi peste vreme atâta mărturie a unei  consistenţe spirituale exemplare pe cursul Mureşului Superior.

Este în crâmpeiele acestea de spiritualitate românească atâta mărturie de viaţă care şi-a urzit calea prin istorie doar cu acul şi cu firul în infinite împunsături. Nestematele acestea sunt realizate din linii, forme şi culori după veac, după anotimpuri şi dup etatea purtătorului sau a purtătoarei.

Regăsim aici perfecţiunea geometrică a aspiraţiei acestui neam spre ideal, universal şi Dumnezeire, regăsim aici toate florile şi frunzele anotimpului renaşterii, aspiraţia solară şi florală a verii, galbenul şi auriul toamnelor şi albul iernilor lungi şi aspre din Subcetate. În alte cusături întâlnim albastrul din albastrul ochilor sau al cerului, verdele brazilor şi al dealurilor, galbenul holdelor în pârgă şi iar albastrul cristalin al Mureşului.

Cămăşile sunt albe şi înflorate, mai vesele, ca sufletele fetelor şi femeilor care le poartă, iar „prigitorile” sunt ţesute în culori închise pe potriva trupului pământean şi a celeilalte veşnicii a noastre.

Da, e firesc să apărăm aceste valori. Ele stau la temelia neamului ca munţii neclintiţi. 
                                                    Profesor  IOAN CUTLAC 




  



        Astăzi, 24 iunie 2014, de ZIUA INTERNAȚIONALĂ A IEI, varvizence de pretutindeni au îmbrăcat iile duse în lume de „acasă”. 
         Bravo, varvigencelor!! Sunteti la inaltime. Asa va vreau!














Mândre-s varvigencele,
Ca și vara florile!







5 comentarii:

  1. MINERVA ADAM: Am vizitat blogul si am rămas impresionată de multitudinea de modele de cusaturi artistice, una mai frumoasă decât alta, o feerie de culori și multă imaginație, multumim celor care au trudit pentru realizarea costumelor.
    Multumim Doinița pentru initiațiva ta de ziua iei și am rămas impresionată de colecția de costume populare prezentate, unele mai valoroase decât altele.
    Eu cred că toate femeile din sat au cel putin un costum popular acasă.
    Imaginile prezentate sunt un adevarat regal de frumusețe artistică și persoane reprezentative pline de viață și frumusețe.

    LUCREȚIA CHECEC: Ia, haina de lumină a sufletului ". Ce frumos ! Să nu uităm portul, tradiția. Frumusețea portului popular făcut cu atâta trudă și purtat cu mândrie de înaintașii noștri! Așa se păstrează vechile tradiții sătești ! Dragă Doina, tu ne-ai pregătit pentru această frumoasă sărbătoare, să ne trăiești! Felicitări!

    MARIA BRAIC: Suntem emoționate la vederea lucrurilor vechi; ne încarcă cu multe amintiri.

    RăspundețiȘtergere
  2. PAVEL:Toata admiratia mea pentru eforturile tale de a conserva si perpetua valorosul patrimoniu local. Gena locala culturala are o fereastra spre lume prin tine si Web. Felicitari,



    Pavel

    RăspundețiȘtergere
  3. TINA M.:FELICITARI! Apreciez cu reverenta tot ce faci pentru dainuirea celei mai dragi localități,locul de unde am plecat, unde imi regasesc mereu sufletul si unde ma intorc cu dragoste. Mi-a placut mult "Ziua iei" si minunatele poze cu satul nostru drag. Te imbratisez cu toata dragostea!

    RăspundețiȘtergere
  4. L. CORNEA: Din suflet, felicitări pentru tot ceea ce faceți la Subcetate!
    Minunat interviul - dovedește o viață de autentică trăire românească
    întru iubire și credință.
    Fotografiile cu autenticile costume populare sunt emoționante. Să-I
    mulțumim lui Dumnezeu că s-a început la noi „popularizarea” iei, dar
    mare atenție ... ar trebui să venim la Subcetate să ne inspirăm.
    Sănătate și succes în toate frumoasele preocupări,

    RăspundețiȘtergere
  5. FILIP C.C: Privesc la unele dintre aceste fotografii, si ma napadesc amintirile copilariei: mirosul de iarba proaspat cosita, cazuta in roua diminetii, soarele rosiatic ivindu-se falnic de dupa deal, momentul acela de liniste sufleteasca; vacantele de vara in care, copii fiind, hoinaream zi de zi, fara a avea grija zilei de maine; mirosul de fan uscat, care te ademeneste sa te asezi si sa intri in lumea viselor, atatea amintiri frumoase,. Pacat ca acum putem fi acolo, acasa, doar prin amintiri si fotografii, din cauza celor ce isi bat joc de tara asta frumoasa
    Multumesc Da Dobrean pentru initiativele si activitatile sustinute si sa o tineti tot asa in continuare.

    RăspundețiȘtergere