ZILE DE MĂRȚIȘOR. File de jurnal

vineri, 1 martie 2024

ZILE DE MĂRȚIȘOR. File de jurnal

2020

„Salutare ție, sfântă dimineață,
Ce frumoasă-i lumea la venirea ta!
Fumegă pământul la cereasca-ți față,
Soare-ți oferă vesel fața sa.” (Nicole Iorga, Dimineții)

E o zi miraculos de frumoasă! Soare, aer răcoros, cu iz de zăpadă.
Mă bucur azi, de 1 Martie, de mulțimea mesajelor scrise, sonore, florale, trimise via internet de prieteni, între care mulți foști elevi.
De la d-na Carmen M. primesc o inedită urare: „O primăvară însorită, luminoasă, minunată și nesfârșită să fiți pentru cei din jur și dvs. însevă mărțișor, adică purtătoare de bine și frumos!”
Vă mulțumesc tuturor!

Creator: Vasile (Sirică ) HURUBĂ, anii 1960

2021
E prima zi de Mărțișor! Trimit și primesc mărțișoare virtuale… Fugare imagini legate de această zi îmi trec prin gând. Mi-amintesc cum pregăteam mărțișoare cu mama, din fire răsucite de mătase albă și roșie, cu cănăcei la capete, pentru profesoare și pentru prietenele mele. Erau simple, fără amuletă. Șnurul delicat, lung de vreo 50 cm, era înfășurat de mama pe degetele mele arătătoare, așezate la 8-10 cm distanță; devenea petale de floare, după ce cu capetele lega la mijloc cele câteva bucle bicolore. Era prin anii 60...
Primul mărțișor cu amuletă l-am primit de la d-na învățătoare Viorica Stoicescu, din Constanța. Era o albinuță - simbol, care îmi aducea și un mesaj: de a fi harnică și vrednică ca ea. Am păstrat-o mult timp ca pe un dar prețios.

Am cunoscut-o pe această dăscăliță minunată participând la un joc de corespondență, cu copii de vârsta mea de pretutindeni, joc prin care făceam schimb de vederi, cu scopul de a lega prietenii și a ne cunoaște țara. A prins drag de mine doamna Viorica, cu care am corespondat neîntrerupt până acum. E vorba de o adevărată prietenie de 60 de ani, la distanță, timp în care ne-am întâlnit doar de trei ori, cunoscându-i și fiica, pe Camelia. Mi-a fost model și sfetnic, dascăl și prieten. Sper să-i aud și azi, de 1 Martie, vocea la telefon.

„Un simbol al Primăverii, unei Primăveri! A fost cea mai emoționantă și dragă dedicație primită, împreună cu un mărțișor, în primăvara vieții.

2022
Cred că este cea mai tristă zi de 1 Martie din câte am trăit. Este tristă, la fel ca precedentele, din cauza războiului crâncen început în țara vecină, Ucraina. Avioane brăzdează permanent cerul, Kievul, încercuit de armata rusă și bombardat fără milă, rezistă. Mor oameni nevinovați. Războaiele le duc cei mari, bolnavi de putere, cu sacrificiul celor umili. Refugiații, în special mame și copii, se îndreaptă spre țările vecine. Numai în România au intrat peste 70. 000. Trăim cu spectrul morții de o vreme: după doi ani în care ne-am confruntat cu virusul ucigaș, tragedia se amplifică prin războiul care pare fără sfârșit rezonabil.
Ghioceii din grădină, primele semne ale primăverii mult dorite, sunt îngenuncheați din cauza frigului și a pământului înghețat. Om și natură împărtășesc același destin și se unesc, parcă, în rugăciune: Fecioară Maria, regina Păcii, roagă-te pentru noi, pentru pace, pentru încetarea războiului!

Ca să răzbim la lumină, ca să ne învingem temerile de orice fel, ca să fim puternici în fața provocărilor de orice fel, Papa Francisc ne îndeamnă: să ne pierdem timp cu copiii și cu bătrânii, să avem raporturi de comunicare cu familia, cu toți, să tindem spre simfonia dialogului. Când viața noastră este atât de vulnerabilă, doar alianța dintre generații întărește familia, iubirea.

Și dacă Dumnezeu ne-a dat ziua de azi, să ne bucurăm de ea, de tot ceea ce ne va aduce! Să știm să prețuim timpul și viața care ne-au fost dăruite!
O zi binecuvântată să avem, cu bine, cu frumos și sănătate!

2023

„Mă uit la timp și nu-l văd,
Mă uit îndelung și nu-l văd,
Văd doar arborii cum se clatină
Și frunzele cum aleargă prin iarbă.

Mă uit la timp și nu-l văd,
Mă uit îndelung și nu-l văd –
Văd doar copiii cum cresc
Și oamenii cum încărunțesc și se-apleacă.”

A.E. Baconsky, Vântul

A.E. Bakonsky este fratele profesorului meu de literatură română, LEON BACONSKY (1928-2019), din anul IV, la Facultatea de Filologie a UBB din Cluj (1972-1973). Ne preda cursul de literatură română contemporană (publicistica, poezia și proza). Au trecut 50 de ani de atunci, dar mi-l amintesc bine: era blând, tăcut, sobru, cumpătat la vorbă și gestică, distant.

Găsesc pe net necrologul scris de profesorul ION VLAD, „Leon Baconsky la 90 de ani”:
„Leon Baconsky a fost urmărit de o gravă și neiertătoare suferință, timpul a accentuat boala, obligându-l la izolare și la torturantă recluziune. (…)
Istoricul și criticul literar urmează modele prestigioase, așa cum ne-o confirmă discursul critic al studiilor, prefețelor și postfețelor unor cărți dintr-o activitate demnă de prețuit.
La cei 90 de ani, universitarul exemplar ca disciplină, prietenul și colegul de mai multe decenii într-un cabinet cunoscut, trăind în umbră și discretă suferință, refuzând disperarea, având-o pe Rodica Baconsky, soție și „coleg” ( remarcabilă cunoscătoare a literaturii franceze), rămâne intelectualul demn de respect.”
„Oamenii care se aseamănă cu Dumnezeu sunt pace și lumină”, spune preotul Constantin Necula. Un asemenea Om era și profesorul Leon Baconsky! În prejma lui și a distinsului colectiv profesoral de la Filologia clujeană s-au format atâtea promoții iubitoare de logos, știind să dăruiască cu răbdare, cu blândețe și cu smerenie nu doar cunoștințe, ci să-și lărgească inimile! Fie-le amintirea veșnică!

2024

„Dacă poți să-ți începi ziua fără o ceașcă de cafea, să te bucuri de viață și să nu iei în seamă durerile și oboseala, să te abții de la văicăreli și să nu-i obosești pe cei din jur cu problemele tale, să-l înțelegi pe omul drag, chiar și atunci când el nu re timp pentru tine, să nu iei în seamă învinuirile omului așa când lucrurile nu merg așa cum ai fi vrut, să-ți păstrezi calmul atunci când ești criticat, să te porți la fel cu un prieten bogat și cu unul sărac, să te descurci fără minciună sau înșelătorie, să-ți controlezi stresul fără doctorii, să te relaxezi fără băutură, să adormi fără pastile… asta înseamnă că ai atins nivelul de inteligență al câinelui tău.” (preluat de pe net)