Sărbători ale „Fiilor satului”, la Subcetate

1. SĂRBĂTOAREA FIILOR SATULUI PESTE MUREȘ: 31 iulie 2011


Micul cătun numit Peste Mureș aparținând comunei Subcetate din județul Harghita este situat în partea de sud-est a localității, pe o limbă de pâmânt, asemănătoare unei peninsule, imprejmuită parțial de râul Mureș. Cele vreo 20 de case ale cătunului sunt grupate la poalele dealului numit Plămâna, de o parte și cealaltă a drumului – strada Mureșului - care, venind dinspre centrul comunei Subcetate, trece râul și prin această minusculă așezare, apoi, însoțind firul apei curgătoare vreo 500 de m., cotește spre drumul european ce traversează pe linia N-S județul Harghita.
Parte componentă a satului Subcetate din comuna cu același nume, cătunul Peste Mureș datează din secolul al XIX-lea.
Se spune că în vremurile vechi în pădurea de pe dealul Plămâna trăiau felurite sălbăticiuni, mai ales cerbi și căprioare, care aveau poteci bătute până la Sărătură, în Poiană, unde coborau să se adape.
O veche familie întemeiată și statornicită aici, probabil nu cea dintâi, a fost familia lui Niculae a Marii, venit din Podirei și însurat cu Maria, fiică a lui Gavriluț al lui Ion din Deal. Au avut cinci feciori, dintre care patru - Nicolae, Dumitru, Gavril și Ioan - și-au întemeiat tot aici familiile, iar uramși ai lui Dumitru și Ioan continuă să trăiască pe pământul moștenit din tată în fiu.
Rând pe rând, așezarea a prins contur. Au venit din diferite părți ale comunei și alte familii de tineri care au cumpărat pământ și s-au statornicit aici: Hurubă, Muscă, Urzică, Moldovan, Hanga, Cotfas, Suciu, Obreja, Cinardi, Mureșan.
S-au risipit mulți membrii aparținând celor peste 14 familii puternice existente în 1982, la prima întâlnire a fiilor satului! Bătrânii au murit, copiii au plecat. Totuși, urmașii lui Dumitru lui Neculae a Mariei - văd. Maria și copiii săi, Ioan și Ileana, văd. Valeria și copiii săi, Ioan, Aurelia și Dănuț, ca și Vasile și Iulia – sunt gospodari destoinici, fermieri moderni cu o mulțime de animale. Cireada lor pleacă de două ori pe zi la pășunea de pe Coasta Higi. Cei de Peste Mureș au fost mereu mari iubitori de animale, începând cu Nicolae a Marii, străbunicul celor de astăzi. Badea Traian Hurubă avea singur o turmă de oi cu care pleca la munte, pe Hagota, în Tulgheș, în fiecare vară. Osârdia lui și dragostea pentru animale, pentru oi în special, a fost, se pare, pilduitoare pentru Ioan Urzică, Sebastian și Traian Muscă.
Liliana și Constantin Baroi, domiciliați în Gheorgheni, și-au construit o reședință în cătunul Peste Mureș, în grădina părinților și a bunicilor, spre bucuria copiilor lor, Andreea și Andrei, a părinților Milu și Sabina Urzică și a familiei fratelui Costel și Viorica, Vlad și Adina. Verișorii trebuie să crească împreună și să învețe de mici ce înseamnă acea bucurie pe care o poți trăi numai în sânul familiei. Nucleul familiei lui Ioan a lui Nicolae a Mariei se menține, rădăcinile puternice ale familiei se țin bine încă, neclintite în pământul strămoșesc.
Tânăra familie a lui Petru și Lenuța Mureșan a cumpărat aici o casă și s-a stabilit Peste Mureș. Alte case, triste și închise în timpul iernii, se înveselesc odată cu întoarcerea vremelnică a celor plecați, pentru a-și petrece aici vacanțele: prof. Măriuța și Vasile Urzică, Valer, Livia și Codruța Muscă… Sunt și alte case rămase cu ușa deocamdată închisă, în așteptarea noilor locatari: casa Cinardi, casa Obreja, casa lui Dumitru Cotfas acum proprietate a nepotului Vasile-Lucian Țifrea, casa lui Enache Ion.
În casa bătrânească a lui Ioan Hurubă locuiește acum familia de pensionari Gheorghe și Aurelia Tileagă.
Locuitorii cătunului sunt oameni prietenoși, binevoitori, deschiși și comunicativi. Ei primesc cu dragă inimă, cu o vorbă bună și cu zâmbetul pe buze pe cei care le trec pragul casei. Drumeții însetați primesc o ulcică de apă rece din fântânile lor cu apă minerală.
Întâlnirile fiilor satului, prima fiind în anul 1982, următoarea în 1987 și ultima în 2011, sunt prilej prielnic de aduceri aminte, de bucurie pentru cei care mai sunt în viață și de pomenire a celor morți. Întâlnirea celor trăitori în această parte a comunei Subcetate și a celor plecați, dar cu nostalgia timpului petrecut aici se face la biserica din sat, se participă la liturghia de duminică și la slujba de pomenire, se aprind lumânări și se pun flori pe mormintele celor morți din fiecare familie. Petrecerea organizată în spiritul celor tradiționale are loc Peste Mureș. Una din condițiile care trebuie respectate de către participanții la fiecare reuniune a fiilor satului este îmbrăcarea portului românesc strămoșesc.
Despre esența, despre câștigul unei asemenea reuniuni de familie - căci relația dintre locuitorii cătunului de Peste Mureș a fost și este una de familie! – a vorbit preotul Gheorghe Oană, care a binecuvântat pe toți cei prezenți, cu ochii inlăcrimați de frumusețea și încărcătura emoțională a momentului: „Sărbătoarea fiilor satului este o zi specială, luminată de credință și de tradiție. Un râu de frumusețe s-a revărsat astăzi din cătunul de Peste Mureș spre biserică, la fel ca în anul 1982. Îmbrăcați în minunatele costume populare, participanții la această sărbătoare au venit la Sfânta Biserică spre a aduce mulțumire lui Dumnezeu. Cei dragi ai noștri din Eternitate ne văd și se bucură împreună cu noi, într-o îmbrățișare a rugăciunii. Astăzi este amintirea lui ieri, astăzi este și speranța pentru mâine. Călători și oaspeți suntem pe pământ. Să învățăm regulile călătoriei și ale ospeției în cinste și onoare!”
Ioana Țepeluș, unul dintre tinerii participanți la această reuniune, mărturisește: „Am plecat împreună la biserică, cu mândria de a fi îmbrăcați în portul strămoșesc. Slujba a fost una deosebită. Parcă şi biserica se bucura de prezenţa noastră. Am simțit împreună cu noi pe cei din „biserica nevăzută”, cum spunea părintele Oană, pe cei dragi ai noștri plecați în lumea celor drepți. Cred că le-am adus cel mai frumos omagiu îmbrăcândun-ne în portul strămoșesc, rugându-ne și bucurându-ne împreună.
Binemeritată petrecerea care a urmat ne-a dat prilejul să depănăm amintiri şi să ne cunoaştem mai bine rădăcinile. Muzica şi voia bună au fost nelipsite, ceea ce a făcut ca această zi capricioasă să ne aducă numai soare în sufletele noastre. Nu voi uita niciodată emoţia intensă și bucuria sufletească trăite în această zi! Ne simțim onorați să purtăm numele de „fii ai satului”, să continuăm sărbătoarea pe care părinții și bunicii noștri au inițiat-o în vremuri deloc favorabile și să o transformăm într-o frumoasă tradiție.”
Întâlnirea Fiilor satului din cătunul de Peste Mureș din Subcetate a avut ca scop rugăciunea comună, comemorarea celor morți și o petrecere în spiritul celor tradiționale, organizată de astă dată în livada cu pomi a familiei Ioan, Maria și Ileana Urzică. Îmbrăcămintea de sărbătoare a țăranului român de prin părțile noaste, jocurile noaste – învârtita și ștraierul –, ca și cântecele de petrecere ne-au revărsat și nouă în suflete și ne-au adus pe chipuri bucuria și frumusețea celor care le-au creat și le-au șlefuit veacuri de-a rândul.
Profesor Doina Dobreanu

COMENTARII:
Asa o revarsare de frumusete nu mai vazusem de mult timp ...si-mi salta inima de bucurie ca mai sunt oameni de isprava, capabili sa adune toata suflarea satului si sa reinvie o lume ireal de frumoasa, prin portul ei, prin bunele obiceiuri!
M-am bucurat la vederea magnificei poze de grup...
Prof. MARIA STOICA


2. ÎNTÂLNIREA ABSOLVENȚILOR DE LICEU, PROMOȚIA 1969, de la Subcetate
3 august 2011

Pentru Liceul din Subcetate, anul 2011 reprezintă împlinirea a 50 de ani de activitate școlară neîntreruptă și aproape tot atâtea promoții de absolvenți. Este un an jubiliar pe care îl marcăm printr-o suită de manifestări, începând cu publicarea cărții omagiale „Liceul din Subcetate, la 50 de ani”, publicată sub auspiciile Grupului Școlar „Miron Cristea” din Subcetate și ale Asociației Culturale „Dobreanu”. Coordonatorii proiectului sunt profesorii: Vasile Dobreanu și Doina Dobreanu.

Întâlnirea absolvenților promoției 1969 a liceului a fost un prilej de bucurie, de rememorări, comemorări, de promisiuni, dar și pentru prezentarea cărții „Liceul din Subcetate, la 50 de ani”.

Au fost prezenți la această întâlnire de suflet nouă foști elevi și dirigintele clasei, domnul profesor Valer Vodă. Elevii clasei, proveniți în bună parte din zona Topliței, au devenit în cei patru ani de liceu un colectiv unit și au rămas buni prieteni. Vi-i prezentăm ( în fotografia de sus, de la stânga la dreapta):

Marin Țepeș-Focșa (din Corbu, astăzi trăiește la Vatra Dornei), Alexandru Coșarcă (din Sărmaș,locuiește în prezent la Gheorgheni), Ioana Crăciun/ Țepeș (din Râpa de Jos, jud. Mureș, locuiește acum în Corbu), Aurica Trif/ Fokt (din Bilbor, locuiește în Borsec, Livia Cotfas/ Criț (din Subcetate, locuiește la Hodoșa), Dr. Borbely/Biro Rozalia ( din Remetea locuiește în Sărmaș), Dr. Psih. Pavel Mureșan (din Sărmaș trăiește în Canada), Doina Dobreanu (din Subcetate, trăiește în Subcetate), Livia Hurubă/ Panciuc (din Subcetate, trăiește în Toplița.

„După un stagiu de trei luni la Școala de Ofițeri de Rezervă din Lipova, am ajuns la finele lunii decembrie 1965 în așezarea rurală, Subcetate-Mureș, pe care o compar prin relif și subunități sătești cu strălucita Roma, fără nicio intenție de a cădea în afirmații exagerate.
De la primii pași făcuți în construcția impozantă a liceului, am fost plăcut impresionat de tinerețea și entuziasmul intelectual al viitorilor colegi. Eram plin de entuziasm juvenil și aveam în memoria vie a sufletului imagini-personalități ale învățământului filologic clujean.
Anii de profesorat la liceul din Subcetate-Mureș au fost neașteptat de rodnici datorită calităților multiple ale personalității elevilor, de la rigoarea disciplinei cultivate, în primul rând, de familie, până la exemplarul spirit de formare și devenire a fiecăruia dintre ei. Retrăiesc momentul intrării într-o clasă a IX-a, unde am fost numit diriginte, clasa din care au reușit mulți elevi să tracă examenele de admitere printr-o cncurență inimaginabilă în marile centre universitare ale țării: Cluj, București etc. Prin rezultatele obținute de liceenii din Subcetate, spuneam pe atunci și-mi mențin convingerea că între Brașov și Târgu Mureș, Liceul din Subcetate-Mureș, în acei ani, nu avea niciun competitor de aceeași înălțime valorică. Documentele școlare confirmă peste decenii această constatare.”
Profesor VALER VODĂ, în „Ctitori de neam”, 2011, p. 314

COPERTA 4 A CĂRȚII:
„Oameni care au sfinţit locul! Este sintagma care exprimă, sintetic, o avalanşă de gânduri şi de sentimente de fiecare dată când sufletul meu, de fostă absolventă a Liceului din Subcetate, este invadat de tot atâtea amintiri legate de anii de şcoală, de dascălii de odinioară ce i-au trecut pragul.
Din tot acest noian de amintiri neşterse se conturează, peste ani, în mintea şi sufletul meu, modelul dascălului, aşa cum l-am simţit eu, l-am preluat şi am încercat să-l urmez.” Profesor Georgeta Dobrean
„Port în sufletul meu tot respectul faţă de profesorii mei de la Subcetate pentru felul în care au modelat sensul existenţei mele; ei sunt, cu siguranţă, acolo, în timpurile şi amintirile de la Subcetate”. Prof. Univ. Dr. Psih. Pavel Mureșan, Toronto
„Generaţiei mele i-a fost dat privilegiul de a-şi fi cultivat pasiunea pentru cultură, poezie şi frumos sub îndrumarea unor dascăli de aleasă vocaţie. Căci ce altă definiţie poate fi dată vocaţiei, decât puterea lăuntrică a profesorului de a intui că mintea tânărului nu este un creuzet, ci o torţă. O torţă pe care trebuie s-o aprinzi în aşa fel încât la rândul ei să lumineze singură.
Când eram copii, gândeam ca nişte copii. Devenind adulţi, am gândit cu maturitate, străluminaţi de flacăra copilăriei. Ce viaţă şi-ar putea păstra candoarea, inocenţa şi frumuseţea, dacă nu ar rămâne aproape de izvoarele veşnice ale formării sale spirituale şi umane?
Vă mulţumim, Domnilor Profesori de la Liceul din Subcetate…”
Conf. Univ. Dr. Doina Butiurcă
„Exemplul dascălilor de la Subcetate care, mai înainte de toate, ştiau să fie oameni mă urmăreşte oriunde şi, pentru mine nu există încântare mai mare decât aceea de a-i uimi pe alţii cu povestea acestui simplu mod de a fi al dascălului de la Subcetate… Aleasă preţuire pentru aceia care, generaţie după generaţie, au încheiat un pact cu această instituţie, având curajul să formeze… Oameni!
Stud. Anca-Delia Rizea