Text publicat în cartea
Doina Dobreanu,
Amintiri,
evocări cu Eugenia Lăbonț din Capu Corbului,
jud. Harghita,
Editura
Cezara-Codruța Marica, Târgu-Mureș, 2019
Prin
repartizarea și numirea mea ca profesor de limba română la Capu-Corbului,
destinul mă purta pe urmele pașilor preotului Mihăilă Dobrean, originar din
Subcetate, și a descendenților săi, respectabili intelectuali: preotul Ioan
Dobrean - fiul și Alexandru Niculescu - strănepotul, viitor mitropolit
greco-catolic de Blaj.
Mihailă Dobrean (1814-1901) este fiul preotului
Petru Dobrean (1764-1826) din Subcetate și preot la Subcetate între 1794-1826.
A fost preot la Toplița (1838-1840), la Corbu (1840-1845) și, în continuare, la
Tulgheș, unde a decedat și a fost înmormântat în 1901. Mormântul lui cu piatra
funerară este alături de Biserica din Tulgheș.
La Tulgheș,
preotul Mihăilă Dobrean a construit o nouă biserică în centrul comunei, în
1882, ajutat de comunitatea locală și de obștea negustorilor români din zonă. Biserica
a suferit în Primul Război Mondial și, ca atare, a fost refăcută în anii
1919-1921.[1]
Preotului Elie
Câmpeanu, învățător apoi paroh la Subcetate (1882-1898), consemnează în
lucrarea sa monografică despre comuna Subcetate că octogenarul preot Mihăilă
Dobrean s-a întors în localitatea natală la 20 noiembrie 1894, pentru a se mai
închina o dată în biserica strămoşească şi la mormintele celor dragi. A venit
pentru a sărbători o sută de ani de activitate pastorală a preoţilor din
familia sa: a tatălui său Petru[2], a fratelui Nicolae[3] şi a nepoţilor Petru[4] şi Vasile[5].
Preotul Mihăilă
Dobrean, scrie contemporanul său Elie Câmpeanu, „a împletit din meritele câştigate cununa nevestejită, depusă la
mormintele tuturor celor repausaţi din această familie la locul natal şi înaintea
numeroşilor strănepoţi şi consăteni, care, în semn de recunoştinţă, şi-au
împreunat rugăciunile sincere cu ale acestui octogenar din vechea tulpină a
celei mai distinse familii a acestei comune, depunând vot solemn că, prin
răbdarea creştinească şi activitatea încordată în concordia şi sub acelaşi
stindard sfânt purtat de acei conducători, vor duce la îndeplinire opul început
de acei meritaţi străbuni”.
E vorba de un
secol de apostolat împlinit cu dăruire exemplară, cu dragoste şi devotament, în
folosul comunităţii.
Preotul Ioan Dobrean (1843, 8 oct.-1923, 20
oct.), fiul preotului Mihăilă Dobrean, a fost preot la Corbu între1877-1900. Monumentele
preotului Iohanu Dobreanu, paroh
greco-catolic și al preotesei Ana (n. Tieran / Țăran ,1851-1933) se afla în
cimitirul bisericii din Corbu, alături de mormântul Ioanei Tieran (n.
Ciobotariu în Voșlobeni, în 1829, decedată în 1911 la Corbu), văduva preotului
greco-catolic din Sărmaș, așa cum stă scris pe monumentul acesteia.[6]
Aflăm din monografia localității LIVEZI. O OAZĂ DE CREDINȚEI ȘI DE DOR, a doamnei profesoare Dorina Moraru-Drăghici, publicată la Editura Magic Print, 2010,p. 30, că Biserica din Frumoasa a fost ctitorită în anul 1869, când „Paroh localu în Csicu Szepvizu (Frumoasa) era Ioanu Dobreanu”, conform „Registrului parohial” pentru Parohia Frumoasa, nr. 251/1786-1871 (nașteri, căsătorii, morți), document aflat la Arhivele Naționale ale Statului - Miercurea Ciuc. Se poate presupune că inițial preotul Ioan Dobreanu a păstorit in localitatea Frumoasa, apoi, din 1977, în localitatea Corbu.
În arhiva de familie
a Eugeniei Lăbonț (Capu Corbului) se păstrează anunțul mortuar trimis „D-lui Nicolae Vulcan, crâșmar, din Borsec, Capul Corbului”, privind
decesul și înmormântarea preotului Ioan Dobrean „preot gr. cat și viceprotop. onorar (…) în al 81-lea an al laborioasei
sale vieți și al 59-lea an al fericitei sale căsătorii și preoții în Voșlobeni”
(lipsesc următoarele precizări, documentul fiind uzat).
Semnează familia îndurerată: „văduva Ana Dobrean, n.
Țeran, Dr. Gavrilă Dobrean, ca frate, Ilie Câmpean protopop, cu soția Juliana
n. Țeran, ca cumnați, Dr. Alesandru Nicolescu, episcop, Aurel Nicolescu, Anica
Bodrogi, n. Nicolescu, Dr. Mihăilă Dobrean, Demetriu Dobrean, Eugenia Dr.
Cristea, n. Dobrean, Gavril, Eugenia și Mihăilă Dobrean, ca nepoți și nepoate”.
La Corbu, preotul
Ioan Dobrean s-a preocupat, printre altele, și de păstrarea caracterului
autentic al portului popular, al artei tradiționale românești. Scria în 1890,
în „Gazeta de Transilvania”: „Cu durere trebuie să constat că mândrul și
pitorescul port românesc pe zi ce merge se corcește, încât, dacă va merge tot
așa, mă cuprinde spaima că acuși nu ne vom putea deosebi de acelea popoare care
își strecură zdrențele lor pe la noi și pe cari zdrențe le cumpărăm cu prețuri
mari, purtându-le ca pe cine știe ce odor scump.” Constatând că „ne facem tot mai nepăsători față de portul
nostru național”, propune ca remediu
„îmbrățișarea și perfecționarea industriei de casă, ca astfel cât mai în grabă
să vedem pe româncuțele noastre lepădând terfele străine, îmbrăcând în locul
lor și purtând cu mândrie catrința și cămașa cu altiță, țesută și cusută cu
multă măiestrie de mâna cea meșteră a femeii române.”
În vederea
strângerii fondurilor necesare deschiderii
„unui atelier român de industrie de casă, se organizează, în martie 1890,
la hotelul „Coroana din Tulgheș, „o
producțiune literară cu dans”. Atelierul urma să reunească pe toți cei care
„ar voi a se perfecționa în arta
țesăturilor, a cusăturilor și împletiturilor”.
Ideea a fost
bine primită de corbeni și tulgheșeni, astfel că într-un alt număr al „Gazetei de Transilvania” scria că s-a
împlinit „scopul sânt ce ne-am propus – a
ridica poporul, stârnindu-i interesul pentru îmbrățișarea și perfecționarea
industriei de casă.” [7]
După numai un
deceniu, un călător prin aceste meleaguri, A. Lupeanu, va face o superbă
descriere a portului popular din Corbu, în revista „Cosinzeana”, ce apărea la
Orăştie: „Într-adevăr, acest port (de
Corbu şi Tulgheş) este mai frumos ca cel de la Sălişte, face corpul mai svelt,
mai mlădios. E de-o gingăşie şi poetică sălbăticie. Ceea ce croitorii Parisului
s-au nizuit să ajungă cu toaletele strânse şi strâmte ale damelor de astăzi,
femeia română de la poalele Ceahlăului a avut de sute de ani, cu mai multă
delicateţă şi cu mai discretă şi mai cuviincioasă cochetărie.
Vedem minunate cămăşi „cu lăcrit”, cari ar putea să
împodobească trupuri de împărătese în clipele lor de încoronare. Şi brâneţe şi fote, cari pot face mândria oricărui muzeu
de artă din apus. Comori adevărate.” [8]
Nepotul
preotului Ioan Dobrean, Alexandru
Nicolescu (1882-1941), născut la Tulgheș,
va deveni episcop, apoi mitropolit al Bisericii
Greco-Catolice.
A studiat la Reghin și Blaj, iar în anii 1898 - 1904 a studiat la Roma, la Colegiul de Propaganda Fide, unde
și-a luat doctoratul în teologie și filosofie. A revenit la Blaj, după care a
fost trimis misionar în America de Nord. A fost
profesor de teologie morală la Academia Teologică din Blaj, precum și canonic
în Capitulul arhieparhial.
În timpul Primului Război Mondial, a
refuzat să semneze Declarația de loialitate față de Austro-Ungaria, pentru care a
fost considerat de autorități trădător. A fost trimis ca reprezentant al
cercului Aiud la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.
În 1919, a fost trimis misionar bisericesc și politic la Conferința
de Pace de la Paris, unde a avut contribuții majore la trasarea actualelor
frontiere din vest ale României, cunoscând bine engleza, franceza și italiana.
În 1922 este
ales episcop de Lugoj. Ca senator de drept, a apărat cu curaj drepturile Bisericii Române
Unite și principiile moralei creștine. A dispus, la
indicațiile și pe cheltuiala sa, înfrumusețarea Catedralei Pogorârea Sfântului Spirit din Lugoj, cu o lucrare monumentală a
pictorului Virgil Simionescu.
Ca urmare a
decesului mitropolitului Vasile Suciu,
episcopul Alexandru Nicolescu a fost ales mitropolit al Bisericii Române
Unite, cu sediul la Blaj (1936-1941). A
ctitorit Biserica Buna Vestire din Târgu Mureș și Biserica Buna Vestire din Brașov.
Ca membru în Consiliul de Coroană, începând cu 20 august
1940, a refuzat
să semneze cedarea nordului Transilvaniei către Ungaria
horthystă.
[1] Parohia română din Tulgheș este
înființată în anul 1800, șematismele de la Blaj atestând existența bisericii cu
hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” în 1815. O piatră de mormânt
atestă anul 1778. Vezi Nicu Vrabie, Turnul
de strajă, 2003, p. 13
[2] Petru Dobrean (1764-1826), preot
la Subcetate între 1794-1826
[3] Nicolae Dobrean
(1798-1853), preot la Subcetate între 1826-1853
[4] Petru Dobrean (1831-1882), preot la Subcetate între
1853-1882
[5] Vasile Dobrean (1829-?),
cantor la Subcetate, a furnizat informații preotului Elie Câmpeanu
[6] În comuna Sărmaș au slujit la altarul
Bisericii greco-catolice trei preți din familia Țăran : Grigore (până la
1856), Gavril Țăran (1856-1890) și George Țăran (1886-1890). Vezi Nicu Vrabie, Sub semnul eternității, 2004, p. 42
[7] Cf. Nicu Vrabie, Turnul de strajă, 2003
[8] A. Lupeanu, „Zile de vară. Note de drum. Corbu”, în „Cosinzeana”. Revistă
ilustrată săptămânală, anul III, nr. 27, Orăştie, 13 iulie 1913, p. 386-388
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu