La mulți ani, CRISTINA VODĂ!

Text publicat în cartea

LA OBÂRȘIE, LA IZVOR... CONVORBIRI LA SUBCETATE,

vol. 5, 2018, Editura Cezara-Codruța Marica, Târgu-Mureș,

Autori: DOINA DOBREANU, VASILE DOBREANU

Secretară la Tara Imobiliare, Cluj-Napoca

(N. 1982, la Toplița; domiciliul Cluj-Napoca)

Doina Dobreanu: Ne întânim cel mai des pe facebook... Pozele dumitale postate exprimă o anumită stare de spirit: atașamentul de familie și locul natal, relația deosebită cu sora și familia ei, iubire cât cuprinde pentru nepoțele, bucuria de a trăi și a profesa în orașul de pe Someș, Cluj-Napoca...

Vă invit să discutăm despre toate acestea, pe rând.
Cine sunt părinții dvs. și ce le datorați?

Cristina Vodă: Părinții mei, Victoria-Rodica și Victor Vodă, sunt și vor fi modelul meu în viață.

De la mama am primit spiritul afacerist, perseverența, ambiția și tot ce înseamnă concurență și realizări profesionale.

Tata a fost pedagogul nostru acasă, m-a înățat să citesc, să fac desene tehnice, când eram la ingineri bio-chimică. M-a învățat să iau viața și cu mult umor, fiindcă nu totul depinde de mine.

Lor le datorez ceea ce sunt azi. Nu sunt o vedetă, dar sunt omul pe care mă bazez.

Doina Dobreanu: V-ați petrecut copilăria în casa părintească din Hodoșa- Sărmaș, unde se stabiliseră bunicii, originari din Subcetate –Filpea. Ce mai știți despre rădăcinile dvs. din satul Filpea? Se spune că, păstrându-ți rădăcinile adânci, nu contează cât de tare bate vântul. Cât de adânci le mențineți?

Cristina Vodă: Sora bunicului meu Gavril a locuit pe Filpea. Păstrez legătura cu familia verișorului mamei mele, Țutu, cu fetele lui, Andreea și Monica. Vorbim la telefon și ne vedem de sărbători acasă.

Sunt apropiată de verișorii primari: Ioana, Bogdan și Ana Vodă, de Andrea Varga, de unchii și mătușile mele. Sunt minunate ocaziile în care familia mare se reunește.

Doina Dobreanu: Copilăria înseamnă a trăi într-o poveste. Ce rol au avut bunicii în această poveste? Ce amintiri legate de ei păstrați? Ce alte ființe v-au fascinat copilăria, adolescența, anii de școală?

Cristina Vodă: Mama Ileana este bunica mea maternă.

1954 : Bunicii Ileana și Gavril Urzică

1965

Bunicii, la nuntă (1967)

Este o femeie extraordinar de puternică și cea mai minunată bunică. Practic, ea m-a crescut și de aceea înseamnă mult pentru mine. Vorbim în fiecare seară la telefon și am ce învăța zilnic de la ea. Când merg acasă, stăm la povești până târziu și dorm la ea în casă. Acolo, am un sentiment de liniște și fericire totală.

Mama Ileana mi-a vegheat copilăria, care a fost minunată! De aceea, cele mai multe amintiri sunt legate de ea. În fiecare vacanță, venea la noi Andrea de la Târgu Mureș, fiica fratelui mamei. Eram trei fete cucuiete care ne jucam prin curte, mergeam la săniat pe uliță și patinam pe gheața de pe râul Mureș.

Mi-amintesc cum, vara, mergeam pe Filpea la greblat fânul și cum mama Catrina, străbunica, urca mai repede ca noi. Abia ajungeam că ne și odihneam puțin la umbra celor trei tei.

La sărbătorile de iarnă mergeam la colindat cu Geta, Andrea și Larisa, prietenele mele din cătun. Organizam împreună tot felul de concursuri, cu sania sau de înnot.

Am fost un copil vesel, lipsit de griji. Oricând m-aș întoarce în copilarie!

Catrina Istrate cu copiii: Gavril (n. 1938), Victoria (n.1939), și Ileana (n. 1935), la trecerea în România (Brașov), în 1941.

Doina Dobreanu: Ați amintit de mama Catrina, străbunica.

Cristina Vodă: Mama Catrina a fost un alt model de femeie pentru mine. Poveștile ei despre război mă fascinau mereu.

Oameni care au însemnat mult pentru mine au fost și bunicii paterni: bunica Anuța și bunicul Vodă. Ei m-au făcut să înțeleg că fără muncă nu se poate în viață.

Așadar, toată familia mea a contribuit la formarea mea ca om.

Cumnatul Cosmin Baciu, bunicul Petru Vodă, părinții Victor și Rodica, sora mea Tatiana și bunica Ileana

Doina Dobreanu: Casa părintească este situată pe o limbă de pământ creată de meandrele Mureșului, în curgerea lui domoală înainte de intrarea în defileul Toplița-Deda. Fiecare loc are frumusețea lui unică. Care sunt frumusețile peisagistice care vă bucură sufletul privind de jur-împrejur?

Cristina Vodă: Pe malul Mureșului, mă simt mereu foarte bine. Când trec puntea peste Mureș, stau minute în șir privind cursul râului, și, ca în copilărie, mă simt voioasă și lipsită de griji.

Doina Dobreanu: V-ați lăsat amintirile într-un timp care se tot întoarce, al copilăriei, și care vă cheamă mereu...Cum e în oaza de liniște de acasă?

Cristina Vodă: Hodoșa e locul unde eu mă simt foarte bine, fără nicio grijă. Pot să pierd ore în șir plimbându-mă pe malul Mureșului, povestind cu mama Ileana, bând cafea cu mămica și tăticu. Dar, nu pot merge foarte des, din cauza programului de la serviciu.

E plăcut să mă întorc în trecut și să îmi dau seama ce copil norocos am fost, cu așa părinți și bunici minunați, care mi-au fost mereu aproape și m-au susținut și încurajat.

Doina Dobreanu: Care a fost drumul dvs. din satul Hodoșa până la Cluj și ce v-a determinat să rămâneți acolo?

Cristina Vodă: Nu a fost ușor să vin la Cluj, eu, fata răsfățată de bunica și mămica, și să stau la cămin, în cameră cu alte patru fete. Se întâmpla după absolvirea liceului, în 2001. În anul următor, s-a transferat la Cluj și Tatiana, sora mea, și am locuit în continuare amândouă într-o locuință închiriată. Mi-a plăcut Clujul de la început, iar cu timpul mi-am dat seama ca e locul pe care îl pot numi „acasă”.

În anul al doilea, am renunțat la inginerie biochimică și m-am înscris la Facultatea de Sociologie. În 2008, am urmat masteratul de Comunicare socială și relații publice, avându-l profesor pe domnul Vasile Dâncu. În tot acest timp am participat ca operator de cercetare sociologică la unele cercetari la Metro Media Transilvania.

Am încercat joburi în acest domeniu. Am lucrat puțin și la o firmă de catering, ca secretară. Apoi, din 2011, mi-am dat seama că Imobiliarele sunt ceea ce mă reprezintă cel mai bine, ca profesie, și m-am angajat la Tara Imobiliare. Vara trecută, aș fi putut să lucrez din nou în domeniul sociologiei, ca asistent social la o primărie de lângă orașul Cluj sau la un cabinet notarial, dar Tara Imobiliare mi-a facut o contraofertă și am ales să rămân aici. Tara nu e doar un loc de muncă pentru mine, e ca și a doua mea familie! Sunt mulțumită de alegerea făcută.

Deci, Clujul acum e „acasă” și nu mă văd trăind altundeva.

Doina Dobreanu: „Am stat de vorbă cu viața mea, mai demult, și am căzut la o înțelegere... să ne bucurăm una de alta. Simplu!” (Oana Pellea). Cum vă bucurați de timpul liber în orașul de pe Someș?

Cristina Vodă: Cea mai bună prietenă îmi e sora mea Tatiana. Ea s-a căsătorit și a adus pe lume două prințese minunate, Tania și Catinca, fără de care nu îmi imaginez viața.

Timp liber la mine înseamnă doar sâmbăta, pe care o petrec cu nepoatele, prin parc și la desene animate, și duminica, când ies la o cafenea, mă plimb foarte mult sau/și fac sport: înot și alergare.

Îmi place Clujul pentru că e un oraș plin de viață, cu oameni veseli. Nu am niște activități sofisticate, nu mai ies nici prin cluburi de doi ani, dar nu mă plictisesc.

E mereu ceva de făcut în acest loc minunat!

Doina Dobreanu: Una din tainele unei vieți lungi este să nădăjduiești mereu altceva, ca și când ai fi nemuritor, să ai sete de viață, spunea Neagu Djuvara.

La vârsta dumitale, nu-ți lipsește nici una, nici alta. Momentan, care sunt nădejdile dvs.?

Cristina Vodă: Aș vrea să spun că sunt împlinită pe toate planurile și nu-mi lipsește nimic, dar aș minți.

Sunt mulțumită de ceea ce am devenit profesional: fac ce îmi place și mă încântă să știu tot ce mișcă pe piața imobiliară din Cluj!

Personal, nu e așa: încă nu sunt căsătorită, dar mi-ar plăcea să cred că totuși voi cunoaște bărbatul cu care voi clădi o familie.

Ies cu cineva din 2013, dar nu e o relație serioasă. E mai mult prietenul care mă scoate din rutina cotidiană, care mereu mă face să râd și să mai uit de probleme.

Dar aș vrea ca părinții mei să știe că e bine și să nu îsi mai facă griji, pentru că știu că își fac, fiindcă orice părinte vrea să își vadă copilul lângă un om de nădejde. Dacă nu mi-am găsit jumătatea, nu înseaamnă că nu sunt „întreagă”; deocamdată, mă descurc așa cum sunt.

Doina Dobreanu: Un gând bun este ca o biserică în care sufletul își găsește odihna, spunea Regina Maria.

Gândul meu, care se îndreaptă acum spre familia dvs., este să aveți parte de sănătate, armonie, liniște sufletească și cât mai dese reuniuni de familie plăcute.

Cristina Vodă: Mulțumim foarte mult, la fel !

Aștept mereu cu drag sărbătorile pentru că atunci pot sta mai mult acasă, la Hodoșa, cu mama Ileana, mămica, tăticul, în curte, la iarbă verde, fără griji, ca în copilărie !

Mulțumesc pentru onoarea de a fi provocată la această convorbire !