vineri, 24 ianuarie 2014

PETRU GAFTON (1862-1921) - In memoriam

 Doina Dobreanu de vorbă cu nepoții Ana și Aurel Dobrean

PETRU GAFTON

 Ana: Am observat că niște străzi ale comunei noastre poartă numele unor personalități despre care noi, cei tineri, un știm prea multe, precum Protopop Elie Câmpeanu, Protopop Vasile Urzică, Învățător Andrei Cotfas, Învățător Petru Gafton, Preot Petru Dobreanu, Erou Cotfas Marinel, alături de personalități foarte cunoscute ale neamului nostru: Mihai Eminescu, Patriarhul Miron Cristea.
Doina Dobreanu: În urmă cu câțiva ani, Consiliul Local al Comunei Subcetate a luat hotărârea să omagieze în acest fel personalități ale neamului nostru, între care și reprezentanți ai comunității, atribuind numele lor unor artere rutiere din localitate.
Cu mare drag, pot să vă vorbesc despre fiecare personalitate menționată. Cu cine vreți să începem?
Aurel: Cu învățătorul Petru Gafton... Are un nume pe care azi nu l-am mai auzit pe la noi
DD: Este adevărat ce ai remarcat tu, cu toate că învățătorul Petru Gafton era
descendentul unei vechi familii din Subcetate. În inventarul sau conscripţia contelui Lazar din 26 noiembrie 1742, privind localitatea Subcetate, este înscris numele lui Gafton Gheorghe, de 40 de ani. Ultimii din această veche familie, nepoți ai învățătorului Petru Gafton, frații Luca și av. Gavril Gafton, au murit în urmă cu câțiva ani...
Este impresionant că în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, frații Gafton din Subcetate, Petru și Dumitru, absolvenți ai Școlii din Blaj, să fie numiți învățători la școli din zona noastră: Petru Gafton la Subcetate, iar Dumitru Gafton la Gălăuțaș.
Petru Gafton a fost numit „docente definitivu” la 13 septembrie 1887. S-a păstrat în arhiva familiei documentul care atestă numirea sa:
Om cu suflet ales şi mărinimos, Petru Gafton a fost devotat profesiei sale de dascăl. Pentru elevii săi a fost învăţător şi model de viaţă; pentru săteni a fost exemplu de hărnicie, chibzuinţă, cumpătare şi echilibru.
A fost învăţător la Subcetate (Varviz, numele vechi) foarte mulţi ani şi a desfăşurat o prestigioasă activitate didactică. O succintă referinţă la activitatea sa, relevantă pentru Despărţământul Giurgeu, găsim în “Raportul general despre activitatea Reuniunei învăţătorilor din arhidieceza greco-catolică de Alba-Iulia şi Făgăraş pe anul 1904-1905: “Adunarea de primăvară s-a ţinut la 4 iunie 1905 la Varviz, unde a dizertat Petru Gafton, despre: Educaţiunea pruncilor în casa părinţească. Lecţie practică nu s-a ţinut fiindcă examenul cu elevii şcolari de acolo se făcuse deja în 30 maiu a.c.”[1]
Luca Gafton, nepotul său, rămânând orfan de tată, a trăit nouă ani în casa învăţătorului. El își amintea în 1995 că Petru Gafton se ocupa singur de toţi elevii care frecventau şcoala în două schimburi, dar și că „era şi primul gospodar din sat”, iar soţia sa Ana, născută Mureşan (1872-1959), era o femeie vrednică, harnică şi bună gospodină.
Pe soția învățătorului am cunoscut-o și eu; îi zicem „dăscălița”, deși ea era o femeie simplă, fără școală și nu fusese decât soția dascălului. Ei şi-au construit în 1901 cea mai frumoasă casă din sat pentru vremea aceea: casă mare, cu ziduri groase din piatră, cu încăperi spaţioase şi cu ferestre luminoase. Casa, situată peste drum de casa parohială, este locuită în prezent de familia profesorului Horia Dobrean-Urzică.

ANA GAFTON

Școala era frecventată la 1900 de 80 de şcolari. Adevărul este că după 1910, au fost câte doi învățători în comună: Ioan-Emil Butnariu (1910 – 1912), Alexandru Lascu (1912 -1916), Alexandru Mândru (1916 – 1940).
Ana: Învățătorul acesta, care s-a ocupat de educația școlară a copiilor din toată comuna, n-a avut și proprii copii?
DD: Petru și Ana Gafton au avut un singur fiu, pe Ionel. A urmat între 1904-1908 cursul inferior al gimnaziului de limbă maghiară din Gheorgheni (Polgari), a continuat cursul superior al gimnaziului greco-catolic din Blaj, între 1908-1912, apoi a urmat Facultatea de medicină.

 IONEL GAFTON

Ionel Gafton a plecat ca voluntar medicinist în primul război mondial şi nu s-a mai întors. Cu emoţie am recitit scrisoarea originală adresată „iubiţilor părinţi” - de câte ori, oare, o fi recitit-o mama îndurerată care nu-şi pierduse speranţa de a-şi revedea fiul până în clipa morţii ei? -, scrisoare păstrată cu sfinţenie de „dăscăliţa” printre lucrurile dragi inimii sale.
Scrisoarea era trimisă din Târgu-Mureş, unde Ionel Gafton participa la pregătirile militare pentru front. Cerea părinţilor să caute şi să-i trimită urgent actele de voluntar, în special cel de la Universitate prin care să ateste că este „voluntar medicinist”, deoarece nu-i fuseseră trimise de la Ciuc.
Aurel: Emoționantă poveste !
Ana: Și foarte tristă!
DD: Războiul a adus multe suferințe oamenilor. Locuitorii comunei au luat calea pribegiei, fiind obligați să părăsească această zonă de război. Au trecut în Moldova sau au plecat pe Mureș la vale... până a luat sfârșit războiul.
Petru Gafton s-a întors bolnav din lagărul din Ungaria și a murit în anul 1921.
Un alt document original este cel eliberat de Ordinariatul Arhiepiscopesc gr.cat. de Alba -Iulia şi Făgăraş nr. 3849 din 1919 prin care d-l Petru Gafton învăţător în Varviz este numit şi întărit “învăţător ajutător la şcoala Noastră primară gr.cat. din comuna Varviz, judeţul Ciuc”, semnat de Vicar Vasile Suciu.
Bunicul meu, Vasile Dobrean (1897-1982), îl cunoscuse pe învățătorul Petru Gafton și își amintea cum, în așteptarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, învățătorul i-a învățat pe tinerii din sat, la cererea acestora, cântecul „Deşteaptă-te, române”.
Ana: Vestea Unirii a ajuns pînă în satele acestea răzlețe de munte?
DD: O, da, desigur. Din comuna noastră a plecat la Alba Iulia o delegație formată din gospodari fruntaşi şi destoinici: Muscă D. Dumitru, Cotfas Ioan (a Cionculesei), Urzică V. Ioan, Cotfas Nicolae (Măşcălan) şi Iacob Pop, în frunte cu preotul din Subcetate, Dr. Augustin Tatar, din partea protopopiatului greco-catolic.
În ziua Marii Uniri, locuitorii comunei Subcetate s-au adunat la biserică. Aici s-a sfinţit primul steag românesc, confecţionat de Lucreția Pop, născută Urzică, s-a depus jurământul de credinţă către neamul românesc şi s-a cântat “Deşteaptă-te, române”.
Ideea de a învăţa cântecul acesta patriotic a avut-o notarul Iacob Pop, știind că învăţătorul Petru Gafton îl cunoaşte. Abia întors acasă din deportarea în Ungaria, învăţătorul era bolnav, dar a răspuns cu bunăvoinţă elanului patriotic din sufletele tinerilor entuziaşti şi i-a învăţat textul şi melodia cântecului.
Aurel: Eu știu că școala din Gălăuțaș, comuna învecinată, se numește „Dumitru Gafton”. Este vorba despre fratele învățătorului Petru Gafton?
DD: Da. Mai tânăr cu aproape zece ani decât fratele său, Petru Gafton, Dumitru urmează clasele Seminarului Greco-catolic din Blaj, la îndemnul și cu ajutorul material al fratelui mai mare. Dumitru Gafton a fost iniţial învăţător, în Gălăuţaş și nu numai, apoi preot militar în timpul Primului Război Mondial şi deputat parlamentar regal, senator de drept, între 1931-1945, din partea judeţului Mureş, după ce urmase și studii de drept. Știm despre acesta tot din mărturiile celor care l-au cunoscut.

Dumitru Gafton
și nepotul său, Gavril Gafton, avocat
Ana: Mă bucur că astăzi am aflat atâtea lucruri interesante legate de trecutul localității noastre, plecând de la simpla curiozitate de a ști cine a fost Petru Gafton... Și pentru aceasta, vă mulțumim.
DD: Cu mare drag! Vă mai aștept, să vorbim și despre alți oameni de seamă ai aceastei vechi așezări rurale purtând un nume cu rezonanțe istorice: Subcetate... satul de sub Cetate. 

AUREL ȘI ANA DOBREAN

N.B. Interviu publicat Ion N. Oprea, Astea-mi rămân. Referințe, referințe..., Editura PIM, Iași, 2014, p,179-185





[1] Foaia şcolastică, organ al Reuniunii învăţătorilor din Arhidieceza greco-catolică de Alba-Iulia şi Făgăraş, Redactor responsabil: Ioan F. Negruţiu, Blaj, anul VIII, 15 ian., 1906, p. 29.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu