Liceul Tehnologic ,,Avram Iancu” Sibiu
Școala Gimnazială ,,Radu Selejan” Sibiu
CRIFST, Brașov
(Comunicarea D-lui Prof. drd Dragoș Curelea urmează să apară în ACTA CARPATICA, nr. 5/ 2018, Sfântu Gheorghe - Covasna)
Pr. protopop Vasile Urzică (1872-1970)
Preot auxiliar în Varviz/Subcetate (1900-1905)
Paroh la Varviz/Subcetare (1905-1916).
Ctitorul Bisericii „Sf. Dumitru” din Subcetate
Ctitorul Bisericii „Sf. Dumitru” din Subcetate
Protopop greco-catolic de Alba Iulia (1916-1942) și paroh în cartierul albaiulian Lipoveni I (1916-1942)
Vicepreședinte al Consiliului Național Român local din Alba Iulia (1918-1919)
Participant la Marea Adunare de la Alba Iulia la 1 decembrie 1918
Senator PNȚ de Alba (1931-1935)
Membru de seamă (pe viață) în toate comitetele locale de conducere ale Despărțământului Alba Iulia al Astrei (1916-1942).
A participat la reactivarea acestei structuri a Asociațiunii Transilvane în Alba (1919-1920) și a fost fondator al Despărțământului central județean Alba al Astrei (21 decembrie 1926)
Membru al Asociației Generale a Românilor Uniți (1916-1948
Rezumat
Vasile Urzică (1872-1970) a fost un important preot român
de confesiune greco-catolică, care a servit comunitatea în plan religios,
cultural-național, dar și social, economic și politic comunitățile românilor
din Varviz/Subcetate și Alba Iulia. Semnatar al actelor Unirii din anul 1918 în
calitate de protopop unit de Alba Iulia, vicepreședinte al Consiliului Național
Român local din Cetatea Unirii și membru de drept al Marii Adunări de la 1
decembrie 1918. Originar din Varviz, odinioară vreme în perioada Imperiului
Dunărean Austro-Ungar în comitatul Miercurea/Csicsereda, (astăzi comuna
Subcetate, județul Harghita), unde a slujit ca preot între anii 1900-1917, după
Primul Război Mondial s-a afirmat în serviciu comunității românilor albaiulieni
greco-catolici din cartierul Lipoveni, acolo unde preotul paroh V. Urzică și-a
desfășurat între 1918-1942 activitatea sa de pastor de suflete, dar și aceea de
protopop greco-catolic de Alba Iulia și de administrator principal al situației
patrimoniului și evoluției acestei comunități albaiuliene.
În decadele interbelice, V. Urzică s-a făcut remarcat în
plan cultural-social, în acest sens a făcut parte din toate birourile de
conducere ale Despărțământului Alba Iulia al Astrei, respectiv, a fost implicat
în toate demersurile culturale, sociale, economice și educative ale Asociației
Generale a Românilor Uniți. De asemenea, s-a manifestat public fiind implicat
în viața publică a Cetății Unirii și a județului Alba, activând mai mulți ani
în rândurile Partidului Național Țărănesc. De altfel, pe listele acestui partid, protopopul nostru, a candidat și a fost ales senator de Alba în Parlamentul
României. După anul 1942, în urma unei veritabile, constante și susținute
activități în serviciul comunității românești, a Bisericii Greco-Catolice din
țara noastră, V. Urzică s-a retras din funcția pe care a ocupat-o și a onorat-o
în Cetatea Unirii vreme de mai bine de 24 ani, mutându-se în ultima perioadă a
vieții sale la una dintre fetele sale, care domicilia și activa ca medic la
Dumbrăveni, în apropierea Mediașului.
Abstract
Vasile
Urzică (1872-1970) was an important Romanian priest of the Greek-Catholic
confession, who served on the religious, cultural-national and social level the
communities of the Romanians in Varviz / Subcetate and Alba Iulia town and
County. Priest V. Urzică was an important participant of the Unification Act of
1918 as the Dean of Alba Iulia, Deputy President of the Romanian National
Council of the Alba Iulia and important member of the Great Assembly of the
Alba Iulia since 1 December 1918. Originally from
Varviz, once in the Austro-Hungarian Empire in the county of Miercurea / (in
the our actuallity the commune of Subcetate, Harghita County, România), where
he served as a local young priest between 1900-1917, after the First World War
he affirmed himself in service to the Romanian albaiuliuan’s community the
quartier of Lipoveni, where the priest V. Urzica developped he’s religious,
cultural, social and national activity between 1918 1942 years as a pastor of community
souls, as well as that of the greek-catholic important dean of Alba Iulia in
Transsylvania, province in the Romania.
In the
interrwar decades, Dean V. Urzica was noted in the cultural and social plan, in
this sense he was part of all the local leading offices of Alba Iulia Divide of
Astra, respectivelly, and he was involved in all activities of the General
Association of the United Romanians. He also appeared publicly involved with
the P.N.Ț., whose lists were he elected
Senator of Alba. After 1942, he withdraw from the position he held and honored
in the Alba Iulia for more than 24 years, moving in the last period of his life
to one of his daughters who lived in Dumbrăveni near town of Mediaş, residence
of Târnava county, Romania.
Preoții Ioan Teculescu și Vasile Urzică, protopopi de
Alba Iulia, au fost membri de drept ai Marii Adunări de la Alba Iulia de la 1
decembrie 1918[1]. Cei doi protopopi, unul ortodox (I. Teculescu) și
celălalt greco-catolic (Vasile Urzică) au fost ambii originari, primul din zona
Covasna (Poiana Sărată) și al doilea din zona Harghitei (Varviz, astăzi
Subcetate). Cel dintâi a ajuns protopop în Cetatea Unirii în anul 1902[2], iar al doilea a fost numit de Arhiepiscopia de Alba
Iulia și Făgăraș, în anul 1916, în aceeași demnitate, dar pentru confesiunea românilor
uniți cu Roma. În perioada premergătoare Unirii din anul 1918, cei doi au
îndeplinit funcțiile de președinte, respectiv, de vicepreședinte în Consilul
Național Român local din Alba Iulia, calitate în care au fost preocupați de
organizarea și buna desfășurare a Marii Adunări de la Alba Iulia, printre alte
sarcini, protopopului Urzică i-a revenit sarcina asigurării bunei primiri a
oficialilor români, dar și problema rezolvării cazării acestora[3]
Cu privire la viața și faptele
protopopului albaiulian I. Teculescu, istoriografia românească a oferit
informații pertinente și nu puține[4], despre cel de-al doilea protopop, greco-catolicul
Vasile Urzică (1872-1970) informațiile sunt cu mult mai puține, nu sunt
coerente și destul de disparate. În aceste condiții vom încerca să pornim
într-o succintă reconstituire și recuperare istoriografică a vieții sale și
faptelor acestui protopop unit, cu precădere în perioada în care acesta s-a
aflat în Alba Iulia la conducerea acestui important protopopiat greco-catolic
din Transilvania. De remarcat și
implicațiile protopopului V. Urzică în problemele agorei albaiuliene. Acesta s-a
manifestat, atât în plan pastoral[5], cât și social și cultural și chiar comunitar și politic[6], informațiile noastre fiind văzute ca o
contribuție la o potențială viitoare monografie în vederea cunoașterii în
amănunțime a membrilor elitei confesionale din Alba Iulia, atât ortodocși, cât
și uniți și a rolului pozitiv pe care aceștia l-au avut în construcția națiunii
române din acest spațiu.
Menționăm că preotul Vasile Urzică și-a
început activitatea pastorală în așezarea Varviz (astăzi Subcetate, Județul
Harghita)[7] după ce a urmat și absolvit studii în
domeniul Teologiei în Blaj. A fost absolvent de teologie specifică confesiunii
greco-catolice pe care a urmat-o între 1897-1900. După anul 1900, a revenit în
așezarea natală, acolo unde Vasile Urzică a fost preot la Subcetate[8] (așezare care odinoară era numită
Varviz, dar și în filiile acesteia) între 1900-1916[9]. Apoi a exercitat funcția de protopop
al Albei Iulia între 1916-1942. La Subcetate, în cadrul comunității unite pe
care Vasile Urzică a pastorat-o religios, împreună cu enoriașii săi a fost
implicat în proiecte prin care a urmărit și realizat ctitorirea între 1906-1909
unei biserici din piatră, cu acoperiș din țiglă pe locul celei mai vechi care
era edificată din lemn, așezământ religios care a avut hramul „Sfântul Dumitru”,
așa cum este menționat în sursele editate ale Bisericii Române Unite cu Roma:
șematismele[10].
Tot în anul 1909, îl aflăm pe parohul
Urzică semnalat ca membru ordinar[11] în rândurile romnilor care
sprijineau Asociațiunea Transilvană și care proveneau din spațiul gestionat de
Despărțământu Trei Scaune[12]. În aceeași calitate de membru al
Asociațiunii Transilvane îl aflăm și în anul 1911. De altfel, viitorul protopop
Urzică, a activat în Alba Iulia în cadrul mandatelor de conducere ale acestui
despărțământ exercitate de Ioan Teculescu, Zaharia Muntean, Ioan Sandu și Romul
Boca și în primul mandat de conducere al Despărțământului central județean Alba
al Astrei deținut de profesorul de istorie Eugen Hulea[13]
În anul 1916, în condițiile în care
așezarea Subcetate a devenit teatru de operațiuni militare pe fondul înaintării
coloanelor românești în zona Toplița, Vasile Urzică împreună cu soția Maria și fetele
sale au urmat calea către Alba Iulia, unde mitropolitul Victor Mihaly de Apșa
l-a investit protopop al Albei Iulia, ocupând în același timp și parohia greco-catolică
din cartierul Lipoveni - Alba[14]. Funcția de protopop al Albei Iulia a
ocupat-o efectiv începând din 17 martie 1918[15], după o perioadă de mai bine de un an
de așteptare, în care s-a aflat în continuare paroh în Varviz, dar și slujitor
în Biserica unită din cartierul albaiulian Lipoveni[16].
La doi ani după Unirea din 1918, Alba Iulia avea o
populație de 9.645 locuitori, dintre care români erau doar 5228. Dintre aceștia
majoritatea de 51 % era din punct de vedere confesional greco-catolică, iar doar
49 % au fost de confesiune ortodoxă. Alături de români mai locuiau în Cetatea
Unirii și maghiari (2042), evrei (1770), sași (536), dar și alte naționalități
în procente mai mici[17]. În anul 1925, dintr-un total de 9.746 locuitori ai
Albei Iulia, numai 2.347 dintre aceștia erau de confesiune greco-catolică,
pentru ca în cursul anului 1930, dintr-un total de 12.282 de locuitori, atâția
câți au fost recenzați, greco-catolicii erau 3.449 enoriași; așadar într-o
continua creștere față de perioada anterioară, dar într-o scădere în termeni
reali în raport comparativ cu o majoritate relativă ortodoxă de 4.267 enoriași,
restul albaiulienilor la acea data fiind de alte naționalități[18].
În această populație românească și în acest mediu
confesional, preotul Vasile Urzică din Varviz/Subcetate era investit protopop
greco-catolic al protopopiatului unit de Alba în anul 1916[19]. Consiliul Național Român local din Alba Iulia
a fost constituit în 4 noiembrie 1918, în fruntea acestuia a fost ales
protopopul ortodox de Alba Iulia, Ioan Teculescu[20]. Alături de acesta s-au aflat în același organism
menționat anteror, ca vicepreședinte, celălalt protopop greco-catolicul, Vasile
Urzică[21], dar și avocații: dr. Camil Velican, dr. Ioan Marciac, dr.
Zaharia Muntean, Rubin Patiția jr., Ion Colbazi, dar și mediculul Alexandru
Fodor și primul farmacist român din Alba Iulia, Virgil Vlad[22].
V. Urzică a fost implicat în
calitatea pe care a avut-o în organizarea Marii Adunări de la Alba Iulia, fiind
în același timp și semnatar al manifestului intitulat „Frați români” care
invita locuitorii comitatului Alba de Jos la menținerea ordinii și a liniștii
în spațiul pe care l-a avut în arondare și control. De asemenea, a fost implicat activ ca vicepreședinte al
Consiliului în rezolvarea situației orașului a problemelor administrative, a
preluării magazinelor sub autoritatea proprie pentru a se preveni speculele,
înlăturarea mitralierelor și desființarea serviciului de jandarmerie maghiară.
A fost luată hotârârea arendării pământului arabil, realizarea unui recensământ
al locuitorilor din Alba Iulia și comitatul Alba Inferioară, suprimarea
acțiunilor anarhice și înapoierea bunurilor care au fost prădate[23]. O atenție deosebită a fost acordată combaterii
propagandei antiunioniste și organizării consiliilor și gărzilor naționale
române din acest comitat[24].
În calitate de vicepreședinte al
Consiliului Național Român din Alba Iulia, Vasile Urzică a fost împreună cu
Ovidiu Grittia în fruntea unei gărzi de onoare, care s-a preocupat în mod
oficial cu onorul și primirea în gara din Alba Iulia și apoi în saloanele
Hotelului Hungaria (devenit mai tâziu Dacia) din Cetatea Unirii în 28 noiembrie
1918, pe Iuliu Maniu, Vasile Godiș, Ioan Suciu, Ștefan Cicio Pop, cei care
veneau din Arad. În sala patrată din hotelul mai sus menționat, Vasile Urzică a
adresat cuvântul de bun venit înalților oaspeți[25]. Totodată, în numele lui I. Teculescu, protopopul unit
de Alba Iulia a dat asigurări că se poate desfășura în bune condiții Marea Adunare
la Alba Iulia[26].
A participat la Marea Adunare de la 1 decembrie 1918 în
calitate oficială ca reprezentant al Protopopiatului Greco-catolic din Alba
Iulia, alături de alți protopopi ortodocși și greco-catolici din Transilvania[27]. Deținem
și informația că Maria Urzică, soția sa, a participat la Adunarea Națională din
Alba Iulia, în calitate oficială ca reprezentantă a Reuniunii femeilor române
pentru înfrumusețarea Bisericii din Lipoveni-Alba[28]. La 2
decembrie 1918, vicepreședintele Consiliului Național Român din Alba Iulia, V.
Urzică, parohul Bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din cartierul
Lipoveni Alba, l-a invitat pe Iuliu Maniu la sluba pe care a slujit-o în acea
zi, urmând mai apoi ca președintele ales al Consiliului Dirigent al
Transilvaniei să fie invitat în după amiaza acelei zile la masă în casa
familiei Urzică din Alba Iulia Același periodic albaiulian menționează și
faptul că protopopului i-a revenit meritul de a înzesta această biserică în
perioada 1924-1925 cu patru clopote mari din bronz[29].
Ca vicepreședinte al Consiliului Național Român local din
Alba Iulia, a primit în gara din Alba Iulia, împreună cu căpitanul Florian
Medrea în fruntea unei companii de onoare adresând cuvântul de bun venit,
corpul ofițeresc și trupa care formau Regimentul 5 Vânători (originar din Dolj),
care a fost comandat de locotenent-colonelul Vasile Gagiu. În discursul său, din
18 decembrie 1918, Vasile Urzică remarca, atât starea de spirit a momentului, respectiv a pus în
evidență într-un expozeu cu caracter istoric intrarea triumfală a lui Mihai Viteazul
în Cetatea Alba Iulia, care era urmată la mai bine de 300 de ani, de Marea
Adunare Naţională, eveniment care, în accepțiunea protopopului a decis unirea
Transilvaniei cu România şi, la numai câteva zile, armata trimisă de regele
Ferdinand venea să desăvârşească România Mare[30].
În perioada care a urmat, protopopul V. Urzică a fost
implicat în activitatea pastorală, respectiv a participat în sobor, ca protopop
al districtului Alba Iulia la sfințirea unor biserici unite, de exemplu cele
care au fost ridicate sau modernizate în comunele Galda și Galtiu[31]. În
cursul anului 1918, Vasile Urzică, împreună cu parohii greco-catolici din
comunele Benic și Micești, Amos Frâncu și Ioachim Totoian, au participat din
partea districtului protopopial Alba
(Arhidieceza Blajului) la alegerea mitropolitului unit de Alba Iulia și
Făgăraș în persoana lui Vasile Suciu[32].
În baza Legii de reformare administrativă a României din
anul 1925, a avut loc o nouă rearondare teritorială a despărțămintelor din
Transilvania ale Asociațiunii[33]. În
aceste condiții, încă din cursul anului 1925 s-a trecut la reorganizarea
desprțământului albaiulian în fruntea căruia a fost ales în mod statutar de
membrii acestei structuri importante structuri asociaționiste, urmare a
alegerilor care au fost organizate în comuna Cricău (23 aprilie 1925) profesorul
de liceu, Ioan Sandu ca director[34].
În acest fel, apreciază cercetătorul albaiulian Valer
Moga, s-a consolidat statutul și autoritatea intelectualității laice în raport
cu autoritatea celor doi protopopi de Alba Iulia, (Florian Rusan[35] și
Vasile Urzică). În biroul de conducere locală a acestui despărțământ, alături
de Ioan Sandu, în adunarea generală desfășurată în Cricău-Alba, au mai fost
aleși: Horia Teculescu, (profesor în Liceul Mihai Viteazul din Alba Iulia) Elie
Magda, (paroh greo-catolic în cartierul albaiulian Maieri) și ec. Ilarie
Cacoveanu, (șeful administrației financiare a județului Alba). Comitetul extins
mai cuprindea pe: Vasile Urzică și Florian Rusan (protopopi), Francisc Boțian,
Gheorghe Muncușiu, Iosif Pop, Ioan Popa, Ioan Stroia (preoți-parohi), Virgil
Cucuiu, Ioan Medrea, Leonte Opriș (cadre didactice), Cornel Dărămuș și Dominic
Medrea (medici), Rubin Patiția jr (judecător Curte de Apel)[36].
În 21 decembrie 1926, Vasile Urzică participa la ședința
constitutivă a Despărțământului central județean Alba al Astrei, el făcând
parte, ca reprezentant al notabilităților locale din comitetul extins al
Astrei albaiuliene[37]. Șematismul Bisericii Române unite cu Roma pe
anul 1929 ne oferă informația că, la acea dată, Vasile Urzică era paroh în
cartierul Lipoveni din Orașul Unirii, fiind secondat în problemele
administrative ale protopopiatului Alba de parohul Iosif Pop din Galtiu, cel
care îndeplinea și atribuțiile de notar districtual (secretar protopopial)[38].
În cursul anului 1930, la inițiativa unui grup de acțiune
din așezarea natală Subcetate, protopopul de Alba Iulia, V. Urzică a contribuit
alături de Vasile I. Dobrean și Nicolae Cotfas cu o sumă de bani la edificarea
Monumentului eroilor din acea localitate care s-au jertfit pe câmpurile de
luptă ale Marelui Război[39]. În 2
noiembrie 1930, în condițiile în care se desfășurau din nou alegeri pentru
conducere în cadrul Despărțământului central județean Alba al Astrei, V. Urzică
a fost din nou ales pentru a face parte din comitetul extins al acestei
structuri locale a Astrei, în principal alături de celălat protopop. Alexandru
Baba (ortodox), dar și de alte notabilități locale educaționale,
financiar-bancare, politice etc.[40]
De asemenea, protopopul V. Urzică a fost implicat și în
activitatea politică care s-a desfășurat în județul Alba, candidând în mai
multe rânduri și fiind ales în Parlamentul României de fiecare dată. Astfel la
alegerile electorale pentru Parlament, din 4 iunie 1931, Vasile Urzică a candidat
pe Lista Partidului Național Țărănesc, fiind ales senator al județului Alba cu
9.197 voturi [41].
Șematismul pe anul 1932, face remarca existenței celor dpuă parohii importante
din Alba Iulia (Lipoveni și Mairi). Protopopul de Alba Iulia este amintit Vasile
Urzică, care se află implicat și în activitatea cultural-organizatorică a Asociațiunii Transilvane prin intermediul despărțământului său
albaiulian, prezidat la acea dată de notarul Romul Boca[42].
După anul 1931, Vasile Urzică, a fost implicat și în
activitățile organizate de Liga Antirevizionistă Română, Filiala Alba. În acest
sens, protopopul greco-catolic din Alba Iulia a participat, în 28 mai 1933, la
Alba Iulia, la o mare adunare care a adoptat un program antirevizionist.
Protopopul Urzică a semnat un document, alături de prefectul de Alba,
reprezentanții Uniunii Voluntarilor Români, Filiala Alba, Inspectoratul Școlar
Județean Alba și Despărțământul central județean Alba al Astrei[43].
Documentul menționat a fost emis de secretariatul despărțământului
albaiulian și sub sintagma „Frați români” invita albaiulienii și locuitorii
din zona limitrofă la o mare adunare la
Alba Iulia, Duminecă, 28 Maiu a.c. orele 11 a.m. Semnat în 21 mai 1933,
documentul avea următoarele 3 ample prevederi. În prima, semnatarii se angajau
să nu cedeze și să nu înstrăineze niciun petec de pământ românesc, indiferent
de contextul internațional care putea apărea. De asemenea, semnatarii se
angajau să apere cu propria viață elementele românității în Transilvania, precum,
pământul, limba, legea și religia românească, dar și stăpânirea neamului
românesc și a Casei Regale a României asupra tuturor spațiilor și ținuturilor
românești. La al treilea punct, se făcea referire la activitatea voluntarilor
români, insuflați de faptele de arme din Marele Război, cât și din amintirea
faptelor Viteazului de la 1600, vor ști ce au de făcut, dacă situația o va impune
în perspectivă.
Semnatarii documentului au fost: dr. Romulus Boca, notar
public în Alba Iulia, președinte al Despărțământului central Județean al Astrei
din acest județ, avocat, dr. Ioan Baltariu, notar public în Aiud, președintele
Uniunii Foștilor Voluntari Români, av. dr. Camil Velican, senator liberal în
Parlamentul României, avocat dr. Zaharia Muntean din Alba Iulia, protopopii
Alexandru Baba (ortodox) și Vasile Urzică (greco-catolic) și cadrele didactice
Eugen Hulea, vicepreședinte al Ligii Antirevizioniste Române, Filiala Alba și
director al Liceului ,,Mihai Viteazul” din Alba Iulia, prof. Eugenia Breazu,
Leonte Opriș și Virgil Cucuiu[44]. În
ziua hotărâtă (28 mai 1933) au cuvântat din balconul primăriei din Alba Iulia
în fața unui mare grup de români veniți în Alba Iulia din comunele din jur, dar
și din Țara Moților, printre cei mai sus amintiți și Vasile Urzică, prezentând
mesajul ferm al Bisericii unite și al protopopiatului pe care l-a condus prin
care aduca la cunoștința publicului că greco-catolicii din România și cei din
Alba sunt pe mai departe loiali statului român și printre primii susținători ai
integrității teritoriale a României și în particular ai Transilvaniei,
Banatului și Bucovinei, părți ale statului român[45].
În planul manifestărilor culturale și
administrativ-confesionale, îl vedem implicat după alți câțiva ani, în 1935, în
Asociația Generală a Românilor Uniți, prezentând cuvântări pastorale și
participând la slujbele desfășurate în Alba Iulia (cartierele Lipoveni și
Maieri). De asemenea, a făcut parte și din adunările de studii canonice care au
avut loc în Alba Iulia (1935), acestea fiind conduse de reverendissimul
Gheorghe Dănilă, canonicul Blajului și de protopopul V. Urzică. O asemenea
adunare de studii s-a desfășurat în 19 mai 1935 pe lângă Biserica
greco-catolică din cartierul Maieri-Alba Iulia[46]. În anul 1934, era semnalată
participarea celor doi protopopi de Alba la activitățile publice și la
ședințele spătămânale ale comitetului de conducere al despărțământului Astrei
de la Alba Iulia[47]
La 28 noiembrie 1935, a participat din partea
protopopiatului din Alba Iulia în cadrul lucrărilor Congresului economic al
Ardealului și Banatului, fiind invitat special, atât în calitatea de fost
senator de Alba, cât și ca protopop al Albei Iulia, la Cluj, unde a cuvântat pe
marginea problemelor de credit și fananțare, văzute ca modalitate de relansare
economică a României care în acea perioadă încă se resimțea după anii Marii
Crize[48].
În ziua de 1 martie 1936, în urma
desfășurării adunării generale anuale a membrilor Despărțământului central
județean Alba Iulia al Astrei, care a fost prezidată de medicul sibian Gheorghe
Preda, unul dintre cei doi vicepreședinți ai Asociațiunii, a fost ales un nou
birou local de conducere, prezidat de profesorul albaiulian Eugen Hulea și un
nou comitet al acestui despărțământ. Din rândurile comitetului extins au făcut
parte, printre alte oficialități ale orașului Alba Iulia și județeului Alba și
cei doi protopopi de Alba, Alexandru Baba și Vasile Urzică[49].
În perioada 1936-1941, protopopul
Urzică a activat în plan cultural, dar și administrativ în despărțământul Alba
Iulia. De asemenea, menționăm faptul semnificativ că protopopul Urzică împreună
cu protopopul Alexandru Baba și profesorul Eugen Hulea a fost implicat în
gestionarea situației refugiațiilor veniți în Alba Iulia din Ardealul de
Nord-Est și din Basarabia și Bucovina între 1940-1941. Anul 1937 ni-l relevă
pe protopopul albaiulian V. Urzică ca finalizând lucrările pentru modernizarea
și extinderea Bisericii greco-catolice din parohia Lipoveni I, care este
situate în str. Regina Maria, nr. 15, cartierul albaiulian Lipoveni. Șematismul pe anul 1937, menționează
existența în Alba Iulia, 1.591 enoriași uniți în cartierul Lipoveni, 1.133 în
cartierul Maieri, a doua parohie, care a fost condusă de parohul Elie Magda (din str. Iașilor nr. 59) și numai 159 enoriași în Partoș)[50]. Pentru același an, Vasile Urzică
înainta un document la cancelaria Arhiepiscopiei Majore din Blaj, din care
desprindem date semnificative, care reliefau munca administrativă a
protopopului Urzică și nu numai confesional-pastorală, social-culturală sau
implicativ-politică.
Așadar, documentul menționat evidenția
că în protopopiatul albaiulian pe care îl conducea au existat: 25 parohii
unite, 3 filii administrative ale acestora, 23 preoți greco-catolici în
parohiile amintite în arealul protopopial, 31 de asociațiații religioase ale
uniților la care erau membri 1.955 de enoriași din cartierele alabiuliene
Lipoveni, Maieri și Partoș, dar și din spațiul imediat limitrof Albei. Evidența făcută de același protopop în anul 1932 menționa existena a 19.277 enoriași în
protopopiatul pe care îl pastora, anul 1937, conform aceluiași document, remarca
existența a 20.177 enoriași[51].
Protopopul a participat la
festivitățile naționale care au avut loc în Alba Iulia cu ocazia inaugurării
grupului statuar Horia, Cloșca și Crișan în noiembrie 1937, respectiv, la
începutul anului 1938 a făcut parte din șirul notabilităților albaiuliene
invitate să ia parte la investirea generalului Dănilă Papp în calitate de
rezident regal al Ținutului Mureș[52]. Ca urmare a alegerilor desfășurate în
Alba Iulia în 5 aprilie 1941, protopopul greco-catolic V. Urzică a fost din nou
reales în comitetul extins al Despărțământului central județean Alba prezidat
de profesorul albaiulian Eugen Hulea. V. Urzică a activat în cadrul
despărțământului albaiulian până în cursul anului 1942, el fiind implicat
împreună cu celălalt protopop Alexandru Baba în gestionarea situației românilor
aflați în refugiu în Alba Iulia și în împrejurimi[53].
În acel an, după o activitate pastorală plină,
dar și de implicare și activare social-culturală și național-politică în
viața orașului Alba Iulia și a județului Alba, în diferite structuri
cultural-asociative, laice și religioase, protopopul Urzică a intrat în pensie și
a părăsit Orașul Unirii, după un sfert de veac, stabilindu-se la una dintre fiicele
sale care locuia și activa în Dumbrăveni[54].
Bibliografie
Arhivele Naționale Istorice Centrale,
Fond Consiliul Național Român Central Arad, doc. nr. 4/7277/1918.
Serviciul Județean Alba al Arhivelor Naționale,
Fond Consiliul
Naţional Român Alba-Iulia.
Serviciul Județean Sibiu al Arhivelor Naționale,
Fond ,,Astra”, nr. 1107/1925.
Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia,
Fond ,,Astra” Alba Iulia, dosar 3096, nr.
121.
Fond ,,Astra” Alba Iulia, Registru de procese verbal 1925-1936
Fond ,,Astra” Alba Iulia, Registru de procese verbale 1936-1941
Documente editate
Groza, Mihai-Octavian, Documente privind activitatea
Consiliului Naţional Român din Alba-Iulia, Sebeş, Editura Emma Books, 2012.
Lascu, Viorica; Știrban, Marcel (editori), Consiliul Naţional Român din Blaj, vol.
I, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1987.
Statutele Asociațiunii pentru literatura română și
cultura poporului român ,,Astra”, Sibiu, 1925,
Șematismul veneratului cler al Arhidiecezei Mitropolitane Greco-catolice de
Alba Iulia și Făgăraș, Pe anul Domnului 1900, de la Sânta Unire 200, jubiliar, Vol. II,
1900, p. 344-345;
Șematismul veneralului cler al Arhidiecezei Mitropolitane de Alba Iulia și
Făgăraș pe anul 1923, Blaj, Tipografia Seminarului Greco-catolic, 1923.
Șematismul veneralului cler al Arhidiecezei Mitropolitane de Alba Iulia și
Făgăraș pe anul 1929 Blaj, Tipografia
Seminarului Greco-catolic, 1929.
Șematismul veneralului cler al Arhidiecezei Mitropolitane de Alba Iulia și
Făgăraș pe anul 1932. Blaj, Tipografia
Seminarului Greco-catolic, 1932.
Șematismul veneralului cler al Arhidiecezei Mitropolitane de Alba Iulia și
Făgăraș pe anul 1937. Blaj, Tipografia
Seminarului Greco-catolic, 1937.
Șematismul veneralului cler al Arhidiecezei Mitropolitane de Alba Iulia și
Făgăraș pe anul 1942. Blaj, Tipografia Seminarului Greco-catolic, 1942.
Periodice
Alba Iulia, anul VII, nr. 23
din 7 iunie 1925, din Alba Iulia
Alba Iulia,
anul X, nr.24, din 3 iunie 1928, din Alba Iulia
Biserica și Școala, anul XLII, nr. 48, 8
decembrie 1918, din Arad
Dimineața, anul II,
nr.169 din 9 mai 1928, din Cluj
Gazeta Oficială, anul I, nr. 14-15, 1919, din Sibiu
Magazin Istoric, septembrie, 1978, din București
Unirea, anul XXVIII, nr.
29, 7 mai 1918, din Blaj
Unirea Poporului, anul V, nr. 45
din 18 noiembrie 1923 din Blaj
Unirea Poporului, anul XVII, nr. 21,
26 mai 1935, din Blaj
Revista Economică, anul XXXVII, nr. 47, 23 noiembrie 1935, din Cluj
Românul, anul VII, nr. 4, din 31 octombrie/13 noiembrie 1918, din Arad
Transilvania, anul XL, nr. IV, 1909, din Sibiu
Transilvania, anul 56, nr. 11-12, 1925, din Sibiu
Vieața creștină, anul IV, nr. 20, 28 august 1938, din Cluj
Dicționare, sinteze
Șerban, I.
Ioan; Josan, Nicolae; Giurgiu, Dorin, Mircea, Ionela, (Coord.:), Dicționarul
Personalităților Unirii, Alba Iulia, Editura Altip, 2010.
Lucrări generale și
speciale
Curelea, Dragoș Lucian, Despărțământul Alba Iulia al Astrei (1870-1948), teză de doctorat,
Alba Iulia, Universitatea 1 Decembrie 1918, Facultatea de Istorie și Filologie.
Școala
Doctorală de Istorie, 2018, conducător științific. Prof. univ. dr. Eva Mârza.
Dobreanu, Doina, Dobreanu Vasile, La obârșie, la izvor. Convorbiri la Subcetate, Tîrgu Mureș, Editura
Cezara Claudia Marica, 2013.
Fehérvári, Matei, Călăuza orașului
Alba Iulia și a Județului Alba, Alba Iulia, 1934.
Martinovici, Constantin, Istrati, Nicolae, Dicționarul Transilvaniei, Banatului și
celorlalte ținuturi alipite, Cluj, 1922.
Indicatorul alfabetic al persoanelor aparținătoare Clerului în Șematismul veneratului cler al
Arhidiecezei Mitropolitane Greco-catolice de Alba Iulia și Făgăraș 1937,
Blaj, Tipografia Seminarului Greco-catolic, 1937.
Manuilă, Sabin, Recensământul
general al populației României din decembrie 1930, București, 1938,
Matei, Pamfil, Asociațiunea
transilvană pentru literature română și cultura poporului român (Astra) și
rolul ei în cultura națională (1861- 1950), Cluj Napoca, Editura Dacia,
1986.
Matei, Pamfil, Asociațiunea
în lumina documentelor. Noi contribuții, Sibiu, Editura Universității
Lucian Blaga, Sibiu, 2008.
Moga, Valer, Astra și Societatea
(1918-1930), Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2003.
Neamțu, Gelu, Vaida-Voevod, Mircea, ,,1 Decembrie 1918”. Mărturii ale
participanților,
vol. II, București, Editura Academiei, 2005.
Opriș, Leonte, 10 ani de activitate
culturală în județul Alba, Alba Iulia, f.e., [1930].
Păcurariu, Mircea, Cărturari sibieni
de altădată, Sibiu, Editura Andreiană, 2015.
Petru Pinca, Istoricul
Episcopiei Armatei (cu Sediul la Alba Iulia) între anii 1921-1948, Alba Iulia,
Editura Reîntregirea, 2013.
Preda, Gheorghe, Activitatea
Astrei în 25 ani de la Unire (1918-1943), Sibiu, Editura Astrei, 1944.
Volume
colective
Curelea, Daniela, Contribuție
la cunoașterea femeilor participante ca delegate oficiale la Marea Adunare de
la Alba Iulia. Oglindire în sursele arhivistice și în Gazeta oficială a
Consiliului Dirigent, în vol. Centenar
România. Gânduri și simțiri prin fapte. Studii și articole de istorie,
(Coord.: Daniela Curelea), Sibiu, Editura Armanis, 2018, p. 128, 131-132.
Groza, Mihai-Octavian, Consiliul
Național Român din Blaj versurs Consiliul Național Român din Alba Iulia, în
Administrație românească arădeană. Studii și comunicări
din Banat-Crișana, (Coord.: Doru Sinaci, Emil
Arbonie), Vol. IX,
Arad, Vasile Godiș University Press, 2014.
Studii și articole de istorie
Arhire,
Sorin, Alegerile parlamentare din anul
1931 din județul Alba, în Apulum,
anul XXXVIII/II, 2001, p. 226-227.
Curelea, Dragoș Lucian, Contribuții succinte privind activitatea directorilor Despărțământului
Alba Iulia al Astrei între anii 1870-1948, în Lohanul. Magazin cultural-științific, anul X, nr. 3 (39) octombrie
2016, p. 27, 30.
Curelea, Dragoș
Lucian, Evoluții funcționale și dinamici
culturale pentru al treilea deceniu al secolului al XX-lea în cadrul Astrei la
Alba Iulia, în Calea Regală. Revista
Simpozionului național ,,Marea Unire de la 1 Decembrie 1918”, (Coord.: Lucian Săndoi, Cristinel Prodescu, Traian Dorobanțu), Craiova, Ediția
a IV-a, 2016, p. 12, 26-27.
Curelea, Dragoș et alii, Ioan Teculescu-director al
Astrei albaiuliene între exigențele funcției protopopiale și eparhial-militare
de Alba Iulia între anii 1902-1924, p. 193-239, în Acta Carpatica III.
Anuarul
românilor din sud-estul Transilvaniei, Sfântu
Gheorghe, Editura Eurocarpatica, 2016, p. 199-200.
Josan,
Nicolae, Ziarul ,,Alba Iulia” organ al
proclamării unității naționale, în vol. Almanah
,,Tribuna”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1978, p. 120-121.
Lăcătuşu, Ioan, Episcopul
Justinian Teculescu, militant pentru unitatea naţională a românilor, în Apulum, XXXI, 1994, p. 408.
Moga, Valer, Despărțământul
Alba Iulia al Astrei (1918-1948), în Apulum, XXXI, 1994, p. 450-452, 464.
Popa, Traian, Amintiri din Revoluția
din 1918, în Alba Iulia, anul 11,
nr. 24, 1929, p. 7-8.
Webgrafie
Dobreanu, Doina,
Dobreanu, Vasile, Ideal, speranță, jertfe
și împlinire, în http://asociatiaculturaladobreanu.blogspot.ro/ accesat la data de 27.04.2018.
V[aler] M[oga], Consiliul
Național Român din Alba Iulia, în http://memoriaurbis.apulum.ro/ro/story/71.
Străjan, Ioan, Membrii
de drept ai Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918;
Protopopii români, în Dacoromania,
nr 67, 2013, în http://www.dacoromania-alba.ro/nr67/gazeta.htm.
Străjan,
Ioan, Adevărul istoric despre
Biserica ,,Adormirea Maicii Domnului”-monument istoric al oraşului Alba Iulia, în Dacoromania, nr. 28 2006, în http://www.dacoromania-alba.ro/nr28/adevarul_istoric_despre.htm.
M[oga], V[aler], Intrarea
Armatei Române în Alba Iulia la 18 decembrie 1918, în http://memoriaurbis.apulum.ro/ro/story/77; Memoria Urbis.
)
[1] Arhivele Naționale Istorice
Centrale, (în continuare se va cita: A.N.I.C.), Fond CNRC Arad, doc. 4/7277/1918, Românul, nr.
10 din 8/21 noiembrie 1918; Gazeta oficială, anul I, nr. 12, 1919; Ioan Străjan,
Membrii de drept ai Marii Adunării Naționale de la Alba-Iulia din 1
Decembrie 1918, în http://www.dacoromania-alba.ro/nr67/gazeta.htm. Vezi mai recent în acest sens
în: Ioan I. Șerban, Nicolae Josan (coord.),
Dorin Giurgiu, Ionela Mircea, Dicționarul personalităților Unirii, Alba
Iulia: Editura Altip, 2010.
[2]
Ioan Lăcătuşu, Episcopul Justinian
Teculescu, militant pentru unitatea naţională a românilor, în Apulum, XXXI, 1994, p. 408.
[3] Românul, anul VII, nr. 4, din 31 octombrie/13 noiembrie 1918; Mihai-Octavian
Groza, Documente privind activitatea Consiliului Naţional Român din
Alba-Iulia, Sebeş-Alba, Editura Emma Books, 2012, p. 204-205; Idem, Consiliul Național Român din Blaj versurs
Consiliul Național Român din Alba Iulia, în Administrație românească arădeană. Studii și comunicări din
Banat-Crișana, (Coord.: Doru Sinaci, Emil Arbonie), Vol. IX, Arad, ,,Vasile
Godiș” University Press, 2014, p. 131-132.
[4] Ioan
Lăcătușu, Episcopul Justinian Teculescu,
militant pentru unitatea naţională a românilor, p. 408.
[5]
Vasile Urzică a fost preot în Varviz până în martie 1918, iar după această data
a fost protopop în Alba Iulia, oraș în care s-a manifestat în mai multe domenii
de activitate între 1918-1942.
[8] Șematismul veneratului cler al
Arhidiecezei Mitropolitane Greco-catolice de Alba Iulia și Făgăraș, Pe anul Domnului 1900, de la
Sânta Unire 200, jubiliar, Vol. II, 1900, p. 344-345; Doina Dobreanu,
Vasile Dobreanu, La obârșie, la izvor.
Convorbiri la Subcetate, Târgu-Mureș, Editura Cezara Claudia Marica, 2013,
p. 285-288; Idem, Subcetate-Mureș, Prezentare
monografică, Târgu-Mureș, Editura Cezara Codruța Marica, 2017, p. 36-37,
61, 310. Vasile Urzică a fost între anii 1900-1905, preot cooperator (ajutor)
al parohului greco-catolic din localitate Petru Moldovan. Între 1905-1916 a
fost parohul comunității greco-catolice din așezarea Subcetate., În anul 1916,
în condițiile în care România a intrat în Primul Război Mondial de partea
Antantei, a fost silit ca împreună cu soția Maria și fiicele lor să părăsească
comunitatea locală din Subcetate. În anul 1917 revine la Varviz/Subcetate,
pentru ca la începutul lunii martie 1918, a fost îndemnat de superiorii săi din
partea Arhiepisopiei Majore unite de Alba Iulia și Făgăraș să se îndrepte către
Alba Iulia, acolo unde un alt membru al comunității românești originar din
Covasna, Ioan Teculescu era protopop ortodox din anul 1901. Între 1918-1942,
Vasile Urzică a fost protopop unit de Alba Iulia, data după care ieșind la
pensie s-a retras și a părăsit orașul Unirii stabilindu-se în orașul Dumbrăveni
unde a trăit până în anul 1970.
[9] Vasile
Urzică a fost hirotonit preot greco-catolic la Varviz în anul 1900, (Indicatorul alfabetic al persoanelor
aparținătoare Clerului în Șematismul
veneratului cler al Arhidiecezei Mitropolitane Greco-catolice de Alba Iulia și
Făgăraș 1937, p. 77).
[10] Ibidem, p 287.
[11]
Conform Statutelor Asociațiunii
Transilvane membrii erau clasificați după cum urmează: fondatorii, membri
pe viață și membrii ordinari. După
modificarea Statutelor Asociațiunii din anul 1920 a apărut o clasificare a
membrilor ușor modificată. Astfel au existat: membri fondatori ai Casei Naționale
Centrale, membri fondatori, pe viață, activi și ajutători. Vezi în acest sens
în: Gheorghe Preda, Activitatea Astrei în
25 ani de la Unire (1918-1943), Sibiu, Editura Astrei, 1944, p. 74-76;
Valer Moga, Astra și Societatea
(1918-1930), Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2003, p. 164.
[12] Transilvania, anul XL, nr. IV, 1909, p. 248. Redacția oficiosului
Asociațiunii Transilvane îl remarca în rândurile membrilor ordinari pe Vasile
Urzică din Varviz, în anul 1911, sitauție care era semnalată ca fiind la fel și
în anul 1913. În perioada de început a secolului al XX-lea, la care facem
referire aici, Despărțământul Trei Scaune era cu mult mai extins territorial în
comparație cu reorganizarea sa din 1925, astfel încât, acesta se întinde și pe
spații care astăzi aparțin județului Hraghita.
[13] Dragoș Curelea, Ștefan
Firu, Ioan Teculescu-director al Astrei albaiuliene între exigențele
funcției protopopiale și eparhial-militare de Alba Iulia între anii 1902-1924,
p. 193-239, în Acta Carpatica III. Anuarul românilor din sud-estul Transilvaniei, Sfântu Gheorghe, Editura
Eurocarpatica, 216, p. 199-200. Protopop
Ioan Teculescu (1902-1923), Eposcop militar de Alba Iulia (1924) Av. dr.
Zaharia Muntean, (1924-1925), Prof. și directorul Liceului ,,Mihai Viteazul”
din Alba Iulia, Ioan Sandu (1925-1930), dr. Romul Boca (1930-1935), notar
public în Alba Iulia și prof. Eugen Hulea, director de liceu, iar apoi
inspector școlar general al județului Alba între 1936-1947.
[14] Valer Moga, Despărțământul Alba Iulia al Astrei (1918 - 1948), în Apulum, XXXI, 1994, p. 448, 477.
[15] Gelu Neamțu, Mircea Vaida
Voevod, ,,1 Decembrie 1918”. Mărturii ale
participanților, vol. II, București, Editura Academiei, 2005, p. 375-376.
[16] O
viitoare cercetare efectivă va clarifica și problema numirii sale la conducerea
protopopiatului de Alba Iulia în toamna anului 1916 și intrarea efectiv în
acest servciu în martie 1918.
[17]
Constantin Martinovici, Nicolae Istrati, Dicționarul
Transilvaniei, Banatului și celorlalte ținuturi alipite, Cluj, 1922, p. 6,
38, 232; Sabin Manuilă, Recensământul
general al populației României din decembrie 1930, București, 1938, Vol.
II, p. XCI-XCIII.
[18] Alba Iulia, anul VII, nr. 23 din 7 iunie 1925; Sabin Manuilă, Recensământul general al populației României
din decembrie 1930, p. XCIII. O extindere a informațiilor în acest sens se
poate face prelucrând date din arhiva Protopopiatului greco-catolic al Albei
Iulia, cu precădere fiind urmărită perioada 1916-1942, în care protopopul
acestei structure confesionale a fost preotul Vasile Urzică.
[19]
Deși a fost investit încă din toamna anului 1916, a intrat efectiv în
exercitarea funcției din 17 martie 1918.
[20] Traian Popa, Amintiri din
Revoluția din 1918, în Alba Iulia,
anul 11, nr. 24, 1929, p. 7-8; Petru Pinca, Istoricul
Episcopiei Armatei (cu Sediul la Alba Iulia) între anii 1921-1948, Alba Iulia,
Editura Reîntregirea, 2013, p. 173-174; Mihai-Octavian Groza, Documente
privind activitatea Consiliului Naţional Român din Alba-Iulia, Sebeş, Editura
Emma Books, 2012, p. 204-205; Idem, Consiliul
Național Român din Blaj versurs Consiliul Național Român din Alba Iulia, în
Administrație românească arădeană. Studii și comunicări din Banat-Crișana,
(Coord.: Doru Sinaci, Emil Arbonie), p. 131-132. Iustinian Teculescu
(1865-1932) a fost paroh în Râșnov (1888-1901), protopop ortodox al oraşului
Alba-Iulia (1901-1922), iar apoi de la 1 aprilie 1923 episcop al armatei (1923-1924)
şi episcop la Cetatea Albă-Ismail (1924-1932).
[21] Dragoș Lucian Curelea, Despărțământul
Alba Iulia al Astrei (1870-1948), teză de doctorat, Alba Iulia,
Universitatea 1 Decmbrie 1918, Facultatea de Istorie și Filologie. Școala Doctorală de Istorie,
2018, conducător științific. Prof. univ. dr. Eva Mârza. Vasile Urzică: paroh şi
protopop greco-catolic al oraşului Alba-Iulia, vicepreşedinte al Consiliului
Naţional Român din Alba-Iulia, participant activ la organizarea Marii Adunări
Naţionale de la 1 decembrie 1918, după unire vicepreşedinte al Consiliului
național Român din Alba. A ocupat și demnități publice ca senator și deputat
reprezentând județul Alba în Parlamentul României. A fost membru în perioada în
care s-a aflat în Alba Iulia din toate birourile de conducere ale
Despărțământului Alba Iulia al Astrei între 1918-1942. De remarcat și aspectul
potrivit căruia ambii protopopi din Alba Iulia anului 1918 erau originari din
zona Carpaților de Subcurbură, unul din Covasna, iar celălalt din Subcetate.
[22] Mihai-Octavian Groza, Consiliul Național Român din Blaj versurs Consiliul
Național Român din Alba Iulia, p. 133; Magazin Istoric, septembrie, 1978, p. 8; V[aler] M[oga], Consiliul Național Român din Alba Iulia,
în http://memoriaurbis.apulum.ro/ro/story/71. Consiliul Național Român local
din Alba Iulia și-a finalizat activitatea la mijlocul lunii februarie 1919,
dată de la care a încetat și calitatea de vicepreședinte al acestui organism
român din Alba Iulia pe care a deținut-o și exercitat-o protopopul greco-catolic
Vasile Urzică.
[23]
S.J.A.A.N., Fond Consiliul Naţional Român Alba-Iulia, inventar nr. 72, dosar
6, f. 1-2; Ibidem, dosar 8, f. 1-2;
dosar 16, f. 1; dosar 18, f. 1.
[24] Ibidem, dosar 15, f. 1-2; Viorica Lascu, Marcel Ştirban (editori), Consiliul Naţional Român din Blaj, vol.
I, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1987, p. 46-47.
[26]
Nicolae Josan, Ziarul ,,Alba Iulia” organ
al proclamării unității naționale, în Almanah
,,Tribuna”, 1979, Cluj-Napoca, 1978, p. 120-121.
[27] Gazeta Oficială, I, nr. 14-15, p. 4. Vezi: Ioan
Străjan, Membrii de drept ai Marii
Adunări Naționale de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918; Protopopii români,
în Dacoromania, nr 67, 2013, www.dacoromania-alba.ro/nr67/gazeta.htm.
[28]
Daniela Curelea, Contribuție la
cunoașterea femeilor participante ca delegate oficiale la Marea Adunare de la
Alba Iulia. Oglindire în sursele arhivistice și în Gazeta oficială a
Consiliului Dirigent, în Centenar
România. Gânduri și simțiri prin fapte. Studii și articole de istorie,
(Coord.: Daniela Curelea), Sibiu, Editura Armanis, 2018, p. 128, 131-132..
[29] Ioan Străjan, Adevărul istoric despre Biserica ,,Adormirea Maicii
Domnului” - monument istoric al oraşului Alba Iulia, în Dacoromania, nr. 28 2006. Vezi: http://www.dacoromania-alba.ro/nr28/adevarul_istoric_despre.htm.
[30]
V[aler] M[oga], Intrarea Armatei Române
în Alba Iulia la 18 decembrie 1918, în http://memoriaurbis.apulum.ro/ro/story/77;
Memoria Urbis MEMORIA URBIS este un proiect finanțat de Consiliul Local şi
Primăria Municipiului Alba Iulia (Alba
Iulia - o istorie în imagini a oraşului prin străzile şi monumentele sale), în
perioada 2014-2019. Proiectul este desfăşurat de Universitatea „1 Decembrie
1918" din Alba Iulia (prin Departamentul de Istorie, Arheologie și
Muzeologie) în parteneriat cu Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia. Miile de localnici şi de săteni din
împrejurimi Albei Iulia au ovaţionat la acea data România Mare, armata română
şi pe regele Ferdinand I cel Loial.
[31] Șematismul
veneralului cler al Arhidiecezei Mitropolitane de Alba Iulia și Făgăraș pe anul
1923, Blaj, Tipografia Seminarului Greco-catolic, 1923, p. 19; Unirea Poporului, anul V, nr. 45 din 18
noiembrie 1923.
[33] Transilvania, 56, nr. 11-12, 1925, p. 611; Pamfil Matei, Asociațiunea transilvană pentru literature română și cultura poporului
român (Astra) și rolul ei în cultura națională (1861- 1950), Cluj Napoca,
Editura Dacia, 1986, p. 65; Idem, Asociațiunea
în lumina documentelor. Noi contribuții, Sibiu, Editura Universității ,,Lucian
Blaga”, p. 129-130; Valer Moga, Astra și
Societatea (1918-1930), Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2003, p.
109-112.
[34]
Valer Moga, Despărțământul Alba Iulia,
p. 452; Dragoș Lucian Curelea, Contribuții
succinte privind activitatea directorilor Despărțământului Alba Iulia al Astrei
între anii 1870-1948, în Lohanul.
Magazin cultural-științific, anul X, nr. 3 (39) octombrie 2016, p. 27, 30;
Idem, Evoluții funcționale și dinamici
culturale pentru al treilea deceniu al secolului al XX-lea în cadrul Astrei la
Alba Iulia, în Calea Regală. Revista
Simpozionului național ,,Marea Unire de la 1 Decembrie 1918”, (Coord.: Lucian Săndoi, Cristinel Prodescu, Traian
Dorobanțu), Craiova, ediția a IV-a, Sitech, 2016, p. 12,
26-27.
[35] Dragoș
Lucian Curelea, Contribuții succinte
privind activitatea directorilor Despărțământului Alba Iulia al Astrei între
anii 1870-1948, p. 22. Preotul Florian Rusan, a fost protopop onorar
interimar al Albei Iulia, anterior alegerii și numirii în această funcție a lui
Alexandru Baba, originar din Giurgești-Bistrița. Alegrerea lui Alexandru Baba,
s-a produs tot în anul 1925, dar la câteva luni după adunarea generală a
membrilor acestui despărțământ din 23 aprilie 1925.
[36]
Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia, (în continuare se va cita:
M.N.U.A.I.), Fond ,,Astra” Alba Iulia,
Registru de procese-verbale 1925-1936,
p. 5; Serviciul Județean Sibiu al Arhivelor Naționale (în continuare, se va
cita: S.J.S.A.N.), Fond ,,Astra”, nr. 1107/1925; Statutele Asociațiunii pentru literatura română și cultura poporului
român ,,Astra”,
Sibiu, 1925, 14.
[38] Șematismul veneralului cler al
Arhidiecezei Mitropolitane de Alba Iulia și Făgăraș pe anul 1929, p. 18. În perioada 1916-1942 a fost parohul Bisericii greco-catolice din
cartierul albaiulian Lipoveni. Îndeplinea în același timp și funcția de
protopop greco-catolic al protopopiatului de Alba Iulia. Începând din anul 1942 s-a
mensionat și a plecat din Alba Iulia. Ultimele decenii din viață le-a petrecut
în Dumbrăveni în apropierea Mediaș-ului, acolo unde una dintre fetele sale a
fost căsătorită.
[39]
Doina Dobreanu, Vasile Dobreanu, Ideal,
speranță, jertfe și împlinire, în http://asociatiaculturaladobreanu.blogspot.ro/
accesat la data de 27.04.2018.
[40]
M.N.U.A.I., Fond ,,Astra” Alba Iulia,
Registru de procese verbal 1925-1936,
p. 74-75; Leonte Opriș, 10 ani de
activitate culturală în județul Alba, Alba Iulia, f.e., [1930], p. 30
[41]
Sorin Arhire, Alegerile parlamentare din
anul 1931 din județul Alba, în Apulum,
anul XXXVIII/II, 2001, p. 226-227.
[42] Șematismul veneralului cler al
Arhidiecezei Mitropolitane de Alba Iulia și Făgăraș pe anul 1932, p. 55, 268. Pe lângă cele două parohii tradiționale ale
greco-catolicilor din Alba Iulia, este amintită și o a treia în așezarea
limitrofă Albei Iulia, în Partoș, astăzi cartier al municipiului Alba Iulia; Dragoș
L. Curelea, Contribuții succinte privind
activitatea directorilor Despărțământului Alba Iulia al Astrei între 1870-1948,
în Lohanul. Magazin cultural-științific,
anul X, nr. 3 (39), octombrie 2016, p. 30-31.
[43] M.N.U.A.I., Fond ,,Astra”
Alba Iulia, dosar 3103, nr. 126, 128; Ibidem, dosar 3104, nr. 92.
[44] Ibidem., Fond ,,Astra” Alba Iulia, dosar
3104, nr. 92, dosar 3109, nr. 1; Valer Moga, Despărțământul Alba Iulia, p. 463-464.
[47]
Matei, Fehérvári, Călăuza orașului Alba
Iulia și a Județului Alba, Alba Iulia, 1934, p. 14-34.
[49]
M.N.U.A.I., Fond ,,Astra” Alba Iulia,
inventar 448, Registru de procese verbale
1936-1941, p. 16.
[50] Șematismul veneralului cler al
Arhidiecezei Mitropolitane de Alba Iulia și Făgăraș pe anul 1937, p. 25.
[52] Vieața creștină, anul IV, nr. 20, 28 august 1938, p. 2; Cristina Rișcuța,
[53]
M.N.U.A.I., Fond ,,Astra” Alba Iulia,
dosar 3119, nr. 53; Valer Moga, Despărțământul
Alba Iulia, p. 478.
[54] M.N.U.A.I., dosar 3120, nr. 115; Gelu Neamțu, Mircea Vaida Voevod, ,,1 Decembrie 1918”. Mărturii ale
participanților, p. 375-376. În orașul Dumbrăveni din apropierea
Mediaș-ului, fiica sa mai mica a îndeplinit atribuțiile de medic al comunității
din acest oraș în cadrul Dispensarului medical.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu