PAGINI DE JURNAL
Melancolii de septembrie
Tatălui
meu
La fiecare 20 septembrie ne amintim de
tata, AUREL DOBREAN (1924-1995), cu drag și recunoștință. Câte amintiri
frumoase păstrăm! Dumnezeu să-l odihnească în pace și lumina Lui!
2018,
20 septembrie
„Să
trăiești frumos într-o lume urâtă e o ARTĂ de care puțini au parte.”
E
o zi minunată de toamnă, cu soare energizant. Amintirea tatălui meu, născut în
preajmă de echinocțiu, îmi insuflă puterea de a muta munții din loc. Consacru
ziua curățeniei. Scot afară, pentru aerisire, covoare, cuverturi, așternuturi
și, odată cu ele, aduc soarele în casă.
Ziua
de azi e frumoasă ca sufletul lui. Câtă bucurie de viață găzduia și emana
sufletul lui! Avea un optimism molipsitor. În prezența lui te simțeai în
siguranță, ocrotit. Găsea rezolvare la orice problemă. Era curajos și
încrezător în forța binelui și nu se lamenta niciodată pentru nimic. Părea
neînfricat. Frică, de ce? Doar de Dumnezeu, dar cu El era în relație bună, din
moment ce în tata sălășuia binele. Era puternic, părea sănătos, invulnerabil.
Se hrănea sănătos, cu alimente produse în gospodăria familiei. Medicamentele
lui erau hrana.
Tata
era un om fericit pentru că nu avea pretenții mari și se mulțumea cu ce și cât
aveam. Era fericit cu familia lui, era fericit pentru rodul muncii sale
cinstite, era fericit când putea întinde o mână de ajutor. Totul făcea cu
plăcere, implicare, dăruire. Am învățat de la părinții și bunicii mei să mă
bucur pentru lucruri simple și să exclam că sunt fericită, ceea ce stârnește
stupoare celor ce mă aud, celor care cred că fericirea este o himeră: „Pentru atât?”
Da, pentru atât, dacă sufletul îmi inundă de bucurie plenară!
Uneori
eram nemulțumită din cauza discrepanței dintre munca depusă în gospodăria
noastră, practicând o agricultură de subzistență, și recoltele obținute. Tata, mereu mulțumit și încrezător în anul
următor, îmi replica: „Nu avem ce mânca? Ce nu ne ajunge?” Eu eram la vârsta
„marilor aspirații”, dar tata și oameni ca el, care trăiau simplu, bazându-se
doar pe forțele proprii în a se confrunta cu îndărătnicia naturii atotputernice
și capricioase și cu pământul slab roditor al zonei de munte, îndemnau prin
exemplul lor la cumpătare. „Draga moșului, îmi spunea unchiul Petru, preotul,
fratele bunicului meu Vasile, noi avem prea mult...” Oare ce le prisosește, mă
întrebam eu, știind cât de modest trăiau. Acum, trecând prin viață și privind
în jur, constat cât de multe lucruri îmi prisosesc!
Tata
iubea să-și aniverseze ziua de naștere. Un miel era menit din primăvară a fi
scarificat la această dată, când devenise deja un cârlan cu carne fragedă, care devenea o friptură foarte gustoasă, pregătită cu multă pricepere de
părinți în cuptorul din curte, în care mama cocea 7-8 pâini în fiecare sâmbătă,
pentru o săptămână. Era poftită la masa sărbătorească familia lărgită.
Ultima
aniversare, a șaptezecea, a petrecut-o în Spitalul Județean Mureș... cu
demnitate și speranță...
Dragii
de ei! Câtă bucurie trăiesc amintindu-mi de părinți, bunici, neamuri,
consăteni! Sunt amintiri frumoase și benefice fiindcă îmi insuflă curajul și
puterea de a merge mai departe cu demnitate. Mă hrănesc din seva rădăcinilor
mele – familia în care am crescut și m-am format. Sunt singură, dar nu mă simt
ca o frunză în vânt, fiindcă bunicii , părinții, toți cei plecați trăiesc în
mine.
2019,
20 septembrie
„Iubirea
e făcută pentru cei umili, căci cei mândri nu pot iubi niciodată” (Liviu
Rebreanu)
Azi,
în ziua de naștere a tatălui meu, el îmi zâmbește din lumea de Dincolo, iar eu
retrăiesc amintiri frumoase. Persoanele speciale sunt ca stelele. Tata este una
din ele care continuă să strălucească în inima mea.
Doamne,
îți mulțumesc că m-ai trezit în această dimineață! Dăruiește sănătate și putere
de muncă celor de Jos, iar celor din Slava Ta, odihnă veșnică și iertare de
păcate!
După
o noapte friguroasă, a ieșit din nou soarele, încercând să atenueze din
efectele vântului rece de toamnă, care ia cu el în zbor frunzele îngălbenite
ale pomilor. Ei, dar nimic nu mă împiedică să ies din casă. Toto, cățelul meu,
este mereu dispus să mă acompanieze oriunde. O plimbare este binevenită, măcar
întâlnim pe cineva să-i dăm binețe. O zi reușită însemnă să faci ceva pentru
tine, pentru alții și pentru un om pe care îl întâlnești, să- i vorbești
politicos și să-l încurajezi măcar printr-un zâmbet.
Pe
fratele meu îl găsesc la biblioteca liceului, unde ajustează conexiunea la
internet. E o bună ocazie de a mă informa cu ce noutăți s-a îmbogățit fondul de
carte. Împrumut două cărți din cele recent înregistrate: „Duminica orbului”, de
Cezar Petrescu și „America”, de Franz Kafka, apărute în colecția „Carte pentru
toți”, în același format cu „Biblioteca pentru toți”, de altădată, patronată de
Mihail Șora.
Se
lasă frigul spre seară... Va bruma. Tai câțiva trandafiri și niște cârciumărese
din grădină, să nu le prindă înghețul. Încerc să protejez tufănelele care încă
nu s-au deschis.
Toamna
a venit în grădină și în sufletul meu...
2020,
20 septembrie
„
Treci pe la mine într-o bună zi,
Că
seara nu-s cu sufletul pe-acasă...
Ne-om
așeza pe prispă de-i veni
Sau
dacă vrei ne-om așeza la masă...
Ți-oi da dulceață de gutui cu nuci
Și apă proaspătă de la fântână,
Nu te gândi că n-ai ce să-mi aduci.
Mi-ar fi destul numai o vorbă bună.
Ziua
îmi intră-n voie că-i vicleană
Și
mă dezmiardă cu miresme coapte,
Dar
noaptea, o aud cum mă bestemă
Cu
stropi de ploi în geam și frunze moarte.” (Liliana Burac)
E
Duminică! Urmăresc Liturghiile la televizor. Mă rog pentru pacea lumii și
ocrotirea României...
Pe Tine te lăudăm, pe Tine te binecuvântăm, Ție-ți
mulțumim, Doamne, și ne rugăm Ție, Dumnezeul nostru! Doamne, Dumnezeul nostru,
pomenește-i pe toți cei adormiți în Împărăția Ta! Apără-ne, Doamne, cu harul
tău, auzi-ne și ne miluiește! Dă-ne o inimă curată și o minte luminată!
Azi
tata ar fi împlinit 96 de ani...
Încă
o zi singură. Trec printr-o perioadă de incertitudini, în care îmi construiesc
speranțe. Urmează să fac o călătorie, însoțită de fratele și nepotul meu Dănuț,
la Spitalul CLINICCO Brașov, unde sunt programată pentru a-l întâlni pe domnul
doctor Balint Andor, în vederea unei eventuale operații de artroplastie de șold...
Va începe o nouă etapă în viața mea, cu încercări neimaginate.
Dar,
până atunci, să mă bucur de această zi minunată!
2021,
20 septembrie
„A
face ceea ce îți place înseamnă libertate. A-ți plăcea ceea ce faci înseamnă
fericire. ” (Frank Tyger)
Sunt
zile răcoroase de toamnă, dar norii ne protejează de îngheț în timpul nopții,
când temperatura coboară până aproape de zero grade. Ne obișnuim, încet-încet,
să ne îmbrăcăm mai gros și să ne împrietenim cu focul, indispensabil.
Suntem
înfricoșați din cauza noului val de epidemie sarcov-2, delta, dar nunțile
anunțate au loc, evenimente de care mă bucur de la distanță, apreciind
tinerețea și entuziasmul mirilor, speranța lor în bine.
Gândul
mă duce la tata, la ambianța casei părintești și rememorez amintiri dragi. Îl
văd pe tata în ipostaze diferite, muncind în gospodărie și pe câmp, în timp ce
era și angajat la stat . Salarul lui , deși foarte mic, era un venit sigur
lunar, necesar pentru școlarizarea noastră. Gospodăria cerea multă muncă, la
care era antrenată întreaga familie, dar asigura subzistența noastră de
zi cu zi. Părinții mei nu s-au odihnit niciodată opt ore, cred. Vara se sculau în
zori, iar înserarea ne găsea adesea pe câmp.
Aprind
o lumânare în amintirea bunilor mei părinți, rugându-l pe Dumnezeu să-i
odihnească în pace.
Discuția
avută cu tatăl meu la sfârșitul anului I de facultate, în Grădina Botanică din
Cluj, a fost importantă în formarea mea ca om. Tata, prin atitudinea lui
hotărâtă, mi-a transmis ceva din forța caracterului său, din intransigența în
fața provocărilor vieții. Mulțumesc, Tată!
2022,
20 septembrie
„Bătrânețea
începe cu toamna. Cu melancolii, cu umbre care se lungesc, cu reverii și doruri
vagi.”
( Octavian Paler)
Bătrânețea
începe cu toamna... când vremea este nestatornică, cu schimbări de presiune, de
temperatură, cu soare și nori, cu soare și ploaie într-o permanentă hârjoană,
cu tulburări atmosferice care stârnesc tot felul de dureri și afecțiuni
mocnite. Așteaptă doar un zvâc pentru a o lua razna, pentru a se acutiza, schimbând tonalitatea scâncetului mut în țipete stridente. Neputințele trupului
istovit vin doar să potențeze melancoliile, dorurile și angoasele spiritului.
Printre
norii groși, soarele se furișează din când în când, trimițându-ne fugare raze
de speranță. Din confruntarea aceasta celestă, învingătoare se dovedește a fi,
după-amiaza, ploaia, în averse monotone și agasante.
Nu
rezist tentației de a merge în vizită la fratele și nepotul meu, aflat în
ultimele zile de vacanță. Ce poate fi mai plăcut decât să povestim, să evocăm
nostalgice amintiri cu tata, pe care fiul său și nepotul meu, Dănuț, nu l-a cunoscut! Fie-le
veșnică amintirea dragilor noștri
părinți!
2023,
20 septembrie
„Există
două lucruri cele mai importante în viață: sănătatea și liniștea. Sănătatea
este starea de bine a corpului, liniștea este starea de bine a sufletului.”
Adevăr
spune Andrei Pleșu, vorbind „Despre frumusețea uitată a vieții.” E important să
găsim în fiecare zi argumente să mă bucur. Sunt aspecte, lucruri, fapte,
activități care par simple, banale, firești, dar ele pot fi motiv de bucurie:
dormim bine, ne trezim dimineața, ne putem ridica din pat, vedem, auzim, putem
merge, ne putem îngriji, gospodări, primim în dar încă o zi în care să
comunicăm cu cei dragi, încă o toamnă...
O
emisiune tv, o carte, o frază care cuprinde un crâmpei de gând al unui
înțelept, izvorâte din experiența vieții, o cugetare care mă conduce spre analogii
cu propriile-mi experiențe, trăiri, întâlnirile aproape ritualice cu fratele
meu, plimbările cu Toto prin sat – ocazii de conectare cu natura și comunitatea
- sunt „mirodenii subtile” (Pleșu), „cu efect anesteziant” pentru durerile
fizice și sufletești.
Da,
se poate trăi frumos... și bine!
Aprind
o lumânare pentru tata... pentru toți cei dragi plecați în lumea fără cuvânt,
în amintiri... Dumnezeu să vă odihnească în pace!
2024,
20 septembrie
„Rareori
întâlnim oameni simpli. Le vezi lumina, le simți puritatea sufletului privirea
limpede. E ca și cum o breșă se deschide, în sfârșit, în zidul compact care ne
desparte.” (Le Clézio, „L’inconnu sur la terre”)
Gândul
mă duce la părinții și bunicii mei, la copilul meu... Ei, oameni simpli, purtau
pe chip acea lumină, o puritate în suflet și o limpezime profundă în privirea
lor. Le simt încă prezența prin amintirile care îmi sunt atât de prezente.
E
toamnă iar... și iar... parcă tot mai des! Privesc razele de soare cu speranța
că cineva va coborî pe ele, pentru a-mi aduce vești din Cer...
Notez
frânturi de gând în jurnalul meu. A scrie e o terapie. A scrie înseamnă a-mi
vorbi, a surâde și a suferi în liniște. Am început să scriu în jurnalul personal când nepoții mei își pregăteau aripile de zbor, știind că trebuie să
mă împrietenesc cu însingurarea, cu neputințele, cu tăcerea. Începea, și pentru mine, și pentru ei, o nouă
etapă de viață: pentru ei una de zbor, de ascensiune, pentru mine, cea finală.
Tata
ar fi împlinit azi 100 de ani... Din 1995 ne zâmbește dintr-o stea, dar îl simt
foarte aproape. Dumnezeu să vă odihnească în pace, dragii mei dragi!
Trece
pe la mine fratele meu, în drum spre Cluj, să trimit îmbrățișarea și gândul
meu bun, prin el, nepoților mei.
2025,
20 septembrie
„Dacă urli, te aud
toți. Dacă șoptești, te aude doar cine e aproape de tine. Dacă stai în liniște,
te aude doar cine te iubește. ” (M. Gandhi)
În
singurătatea mea, nu pot decât să tac. Mă aude cel ce mă iubește și acela e Toto,
bichonelul meu alb, pufos, cu ochii ca două măsline. Comunicarea noastră se realizează,
adesea, la nivelul gândurilor și a simțurilor. „Te iubesc, Toto! Mult te
iubesc!” Mă privește fix, fără să clipească, uneori se linge pe bot, parcă ar
vrea să spună și el ceva, și își freamătă codița – palmier. „ Și eu te iubesc”,
pare să-mi spună. Iubirea lui este cea mai sinceră, cea mai liniștitoare. Îți
mulțumesc, dragule, pentru prietenia și aecțiunea ta!
În
singurătate îl omagiez pe tata, de ziua lui de naștere. Mi-e dor de el... și de
mama, de toți care nu mai sunt! Am avut părinți iubitori, responsabili,
jertfelnici. Dumnezeu să-i odihnească în
pace ! Au trecut 30 de ani de la plecarea lui, dar a rămas prezent în amintirile
noastre.
Dimineața e cețoasă, dar imediat ce soarele
blând de toamnă o risipește, pornim în drumeție, cu scopul de a ajunge la
fratele meu, să-i dau, de ziua tatei, o îmbrățișare. Ce bine, reconfortant și
liniștitor este până ne mai avem unul pe celălalt!
E
vreme frumoasă! Caut pretexte de a sta mai mult în curte, să simt adierea
vântului blând al înserării și mângâierea razelor piezișe ale soarelui la apus,
care colorează cerul în nuanțe sângerii,
anunțând zile călduroase.
Concertele
din cadrul Festivalului Internațional „George Enescu”, transmise la TVR mi-au oferit multă bucurie în aceste zile de
toamnă. În seara aceasta, concertul televizat este susținut de Orchestra Națională
a Franței, condusă de Cristian Măcelaru.
2026,
20 septembrie
„Cei
mai frumoși oameni sunt simpli, fiindcă simplitatea nu strigă, ci luminează.”
Dintre
cei mai bogați, liniștiți, înțelepți, curați sufletește liberi și frumoși
oameni au fost și părinții mei, dragii de ei! Simplitatea, bunătatea,
sinceritatea le-au înnobilat caracterul, viața. Au fost primele mele modele de
viață care mi-au marcat devenirea. Iubirea ne-a ținut și ne ține aproape dincolo
de moartea lor prin noianul de amintiri pe care le păstrăm.
Îi
regăsesc pe tata nu doar în amintiri, ci și în prezența fratelui meu; de aceea întâlnirile
cu el îmi sunt atât de necesare. Una din cele două plimbări din programul
zilnic au ca țintă casa părintească, unde îl găsesc pe el. Anul acesta, în
ciuda secetei, merii se înclină până la pământ, împovărați de fructe. Am în
grădina mea rod bogat de mere aurii, dar nu pot învinge tentația de a lua un
măr din cele oferite de mărul cel bătrân plantat de tata, când aveam zece ani,
măr care mă întâmpină imediat ce pătrund în curtea casei părintești. Este
prinosul dăruit în amintirea părinților noștri.
„De fapt, Părinții nici nu mor vreodată,
Trăiesc în noi, sunt râu cu apă lină,
Sunt stele-aprinse peste zarea-naltă,
Sunt curcubeu, pe bolta cea senină”
