DUMITRU HURUBĂ, Iubind-o pe Amalasunda, Limes 2020

I.           AUTORUL, despre carte :

1. În loc de prefață

Dacă dau la o parte acest pseudonim pentru o femeie care nu a însemnat pentru mine foarte mult, cum se spune, ci totul, povestea poate deveni complicată, cu ramificaţii complexe, fără să fie, poate, interesantă. Aşa că, nu, nu e cazul! Spre binele… tuturor. După ce am cunoscut-o, după ce buzele noastre s-au atins într-un sărut inocent, pentru mine însăşi viaţa mea s-a numit Amalasunda. Ea este şi va rămâne  regina sufletului meu. Dacă nu ar fi apărut ea, respectând dorinţa mea şi vrerea lui Dumnezeu, viaţa mea ar fi fost o cenuşie înşiruire de situaţii, întâmplări şi momente scurgându-se într-un abstract la rândul lui neverosimil.

Da, se întâmplă să cred că sunt victima unei himere, a unor trăiri construite de mine pentru a nu mă rostogoli într-un haos din care nu mai există întoarcere, însă Amalasunda există! Amalasunda este o fiinţă reală cu nume fictiv, pentru că rostirea sau scrierea numelui ei adevărat a distruge totul, viaţa ei, a mea, a noastră, a puţinului, dar minunatului adăpost sentimental pentru a ne apăra de lume, poate chiar de noi înşine, noi ceilalţi înainte de a ne întâlni, de a ne cunoaşte, de a ni se întâlni buzele în acel sărut ca o pecete şi garanţie… Aşa a fost şi aşa va rămâne transferând toată dragostea mea pentru Amalasunda în poeziile acestui volum…

Nu contează tonul din texte, contează doar că, de n-ar fi apărut Amalasunda în viaţa mea, aceste poezii nu s-ar fi născut, nu le-aş fi scris…

Cu tot dragul, Dumitru Hurubă

2. Pe coperta 4:

Poeziilor din prezentul volum m-am străduit să le dau tenta de… topîrcenism, unde şi cât am putut. Nu a fost uşor, pentru că autorul baladelor vesele şi triste este unic, la fel cum unică este interpretarea lumii în creaţia lui. De-aceea, pentru mine, ca autor şi chiar ca mare iubitor de Topîrceanu, a fost un mare şi permanent risc… În acelaşi timp trebuie să recunosc şi să spun că m-am simţit ocrotit şi îndrumat de spiritul său pentru a mă învrednici eu însumi prin poeziile acestui volum… (d.h.)

II.         MIRCEA PETEAN:

„Noul Hurubă (Iubind-o pe Amalasunda, Limes 2020) joacă rolul îndrăgostitului înșelat, sedus și abandonat, căzut carevasăzică în transă meditativă - poza (cea de coperta I inclusiv) de filosof care schimbă măștile, cu lejeritate, când neocinic, când sceptic nemântuit, când stoic resemnat, îl prinde de minune - care își caută salvarea, ca tot romanul bine orientat, făcând curte muzei poeziei lirice, iar nu fugind la mănăstire, ori lăsându-se prada depresiei cronice, prin urmare iată-l alegând parșiv pastișa ca modalitate estetică, dar nu vă lăsați înșelați, stimati concetățeni, topârcenismul invocat ostentativ e asezonat cu nițel eminescianism, dar și ceva coșbucianism, cunoscută fiind optiunea lui pentru tradiționalism (teoretizată intr-o carte - (Im)posibila ruptură, apărută tot la LIMES în 2018), dar, surpriză!, nici Marquez nu e prea departe, cel din Dragoste în vremea holerei, desigur, idila poetului cu Amalasunda sa luând proportii mitice (ea fu, se știe, în alte vremi, regina ostrogoților, al cărei tragic destin fu evocat și de Coșbuc al nostru într-una din baladele sale), căci e logic ca acolo,în jurul Parcului dendrologic simerian, unde își duce Poetul veacul, să se învârtă totul, și anotimpuri și astre, și mode artistice și curente de gândire, și vedete și zeități, și particule nano și megastructuri inginerești, căci, da, stimați cititori, așa stand lucrurile, eu zic că merită cu prisosință să investiți 15 (cincisprezece) leuți în noua producție hurubărească...”

III.    DIN CUPRINS:

Sunt robul zâmbetelor tale

Amalasunda, fără tine,

Viaţa mea-i ca o Sahară,

Ca un Destin ce-a dat-o-n bară

Şi nu dă semne că-şi revine!

Mai hoinăresc prin Parc adese,

Prin peisaj-caricatură,

Şi toate-mi par neînţelese:

Precum în minte, şi-n natură!

Dar, optimist ca totdeauna,

Eu sper că timpul se va toarce,

Iar dragostea, când iese luna,

La noi, la Bancă, se va-ntoarce!

Şi vom cădea în recidiva

Ştiutelor iubiri fatale!

Tu,-Amalasunda, vei fi Diva –

Eu? Robul zâmbetelor tale…

                 Simeria, 8 Dec.2019

Romanţă de sezon

Te salut, Amalasunda –

Nu te-am mai văzut, de-o lume!

Dar, zău, nu trecea secunda

Fără să te strig pe nume…

Veneau amintiri – cohorte –

Toate cu prioritate,

Toate, parcă din retorte,

Toate cu celeritate…

Dar, ca tu să poţi pricepe,

Cum cereau, pe rând, regenţă:

Păreau, toate, a concepe

Ordonanţe de urgenţă…

              Simeria, 9 Ian.2020

La Cabană…

Ce bine e într-o Cabană

Înconjurată de zăpezi…

S-auzi un glas de lighioană

Cu care să… socializezi.

Trosnind pădurea, să dea semne

De Iarnă-iarnă!, şi de ger,

Şi, în miros de foc de lemne

Să-ţi fii şi slugă şi boier;

Să-ţi vină ursul la fereastră

Şi mormăind prietenos,

Să-ţi facă inima… albastră,

Iar creierul neputincios!

Ce bine e într-o Cabană

Pe undeva, prin Retezat,

Când lupii-n haită suverană

Sosesc flămânzi la colindat;

Să-ţi pară lumea o visare,

Să te dezbari de tot ce-i fals…

Dar să auzi, de prin ninsoare,

Nemuritorul Second Vals…

               Simeria, 22 Dec.2019

Seară în Parc…

-sonet-

Am fost aseară-n Parcul Dendrologic

Şi chiar am stat pe Banca de sub Boltă

Lătrat de-o javră plină de revoltă,

Cu glas de om politic demagogic…

O cioară cumpătată, dezinvoltă –

Probabil din serviciul ecologic –

Ţipa un croncănit ornitologic

Spre-un corb pasiv aflat în voltă…

Cu glasul său, prevestitor de rele,

Se repezea spre noapte o ciuvică

În minte-mi răscolind idei rebele;

…Şi-n lumea asta, tot mai inamică,

Te-am rechemat cu dorurile mele.

Să fii cu mine, că-mi era cam frică…

                        Simeria, 27 Oct.2019

Spre primăvară…

-după Topîrceanu-

Cântă mierla în prelucă

Îngânată de-o cinteză

Ajustată de o cucă

Suferind de anamneză…

Mai în jos, în răritură,

Între frunze ca de aur,

Ţipă-o ţarcă rea de gură

Enervată de un graur…

Atmosfera-i încărcată,

Sturzul, stârcul şi o cioară

Se uniră într-o ceată

Şi spre ceilalţi clamară:

Nu mai vrem cântat de ţarcă,

Nici tril de privighetoare;

Nu mai vrem nicio lisarcă

Pe post de cuvântătoare!...

Nu-l mai vrem de şef pe grangur,

Nici bâtlanul gât-lungilă,

Parcă-ar fi nepot de cangur

Şi cu minte cam debilă…

Şi-atunci, în ţinută sobră,

Zise-un corb cu voce dură:

Parcă-aţi fi din neam de cobră

Sau, de unde-atâta ură?

Uite, facem înţelegeri,

Şi-o fi pentru toţi dreptate…

Şi-au votat: facem alegeri,

Da, să fie-anticipate!

         Simeria, 5 Mar.2020

Un fel de colind…

Închinat Cătunului Şăştina,

din Comuna Subcetate,

Judeţul Harghita, în care m-am născut

şi am locuit o vreme…

Ar trebui să fie Iarnă

Şi-omătul până la genunchi.

Să-omoare ţuica din povarnă

Orice durere de rărunchi!

Şi să continue să ningă,

Ca-n iernile de altădat,

Să-atârne şuncile de grindă,

Şi să pornim la colindat…

Pe vremuri ne-adunam în ceată

În preajma Sfântului Crăciun,

Şi „O, ce veste minunată!”

Umplea văzduhul în Cătun;

Apoi, plutea cumva agale,

Mirosul sfânt de cozonac,

Şi-al prea-distinselor sarmale

Cu-asalt direct către stomac…

Şi nu eram decât vreo şapte –

Colindătorii-năpârstoci,

Şi colindam din seară-n noapte –

Noi şapte pe vreo… nouă voci!

Dar era iarnă şi nămeţii

Ne îngropau până la brâu

Iar noi, făcând-o pe isteţii,

Sorbeam vreo duşcă de rachiu…

Ei, doar atât!, cât să ne-ndemne

La voie bună de Crăciun!

Şi mirosea a foc de lemne

De-aveai permis să fii… nebun!

O, ce minune de viaţă!,

Ne bucuram exuberanţi,

Doar la vreo casă, câte-o ţaţă,

Ţipa că suntem aberanţi…

Avea şi dumneaei dreptate

Şi toată lumea cam avea!

Şi nu era pustiu prin sate,

Şi nimeni nu se supăra,

Erau troiene şi zăpadă,

Şi despre ele-abia mai ştim!

Era omătul în ogradă

Ca în poveşti de… Fraţii Grimm!

Şi-umblam aşa, din casă-n casă,

De pe-nserate până-n zori,

Că, în Cătun eram Acasă,

Şi-ai Sfintei Naşteri Vestitori!

Ar trebui… A fost odată

Omături până la genunchi,

Şi noi, colindătorii – ceată

Din fraţi, mătuşi, părinţi şi unchi…

Pluteau miresmele pe vale,

A pâine caldă,-a… nu mai ştiu

Acum, nu sunt nici case goale!...

Că, Şăştina-i Cătun pustiu…

            Simeria, 18 Dec. 2019

IV.      DESPRE DUMITRU HURUBĂ:

https://asociatiaculturaladobreanu.blogspot.com/2011/12/dumitru-huruba.html
https://asociatiaculturaladobreanu.blogspot.com/2019/03/dumitru-huruba-mai-altfel-despre.html
https://revistalyceum.blogspot.com/2016/07/george-cosbuc-20-septembrie-1866-9-mai.html
https://revistalyceum.blogspot.com/2016/02/d-huruba-george-topirceanu-130-de-ani.html
https://viatalasubcetate.blogspot.com/2016/08/falos-ca-sunt-varvigean-dumitru-huruba.html