Primesc de
la autor această carte și răspund invitației de a-l urma, citindu-i confesiunea, pe drumul din România până la
Santiago de Compostela, pe Camino del Norte, dumnealui cu autocarul și
bicicleta, eu cu imaginația.
Domnul Ioan Jianu, care și-a testat în acest fel forțele de
care dispunea la vârsta de 70 de ani, ne oferă o carte cu vădită forță educativă,
deoarece ni se demonstrează că poți „să renunți la confortul tău și să alegi o
viață simplă”, că poți „să mergi
înainte atunci când fiecare părticică din corpul tău obosit îți spune să te
oprești”, că poți „să mergi în
pelerinaj pe un drum lung și greu într-o țară străină (…) pentru că vrei să
crezi în tine….”
Pentru „pelerinul ateu” Ioan Jianu, cum însuși se
definește, drumul spre Santiago de Compostela, parcurs de unul singur, este
prilej de confruntare cu o lume necunoscută, de dialog permanent cu sinele, de
cunoaștere și autocunoaștere, de observație, comparație și reflecție.
Mărturisirile
despre șirul de experiențe trăite pe parcursul pelerinajului sunt făcute cu
sinceritate, dar și cu haz, ironie și autoironie, surse inepuizabile de reîmprospătare a
forțelor interioare, atât de necesare în momentele dificile, de încercare
neașteptată, de istovire maximă.
E nevoie de
mult curaj să pleci la drum de unul singur într-o țară a cărei limbă nu o
stăpânești decât foarte puțin, e nevoie de voință și încredere în forțele proprii
pentru atingerea țelului propus. Trăind această experiență, pelerinul nostru
rămâne impresionat de faptul că oameni necunoscuți stau împreună seara la
albergue și „povestesc cu plăcere despre
viața lor, despre gândurile și planurile lor. Spun lucruri personale pe care,
de cele mai multe ori, nu le-ar spune unui prieten apropiat sau unui membru al
familiei. Își deschid inima și sufletul în fața unui străin (…) care te ascultă
cu atenție. Fără să te întrerupă. Este un om căruia îi pasă de tine.
Interesantă situație!” Se pare că aici, pe camino, oamenilor le pasă unii
de alții.
La
întrebarea pe care și-o pune retoric despre câștigul cel mai mare al acestei
experiențe de viață, pelerinul răspunde: „Am
(re)învățat să apreciez lucrurile simple, să mă mulțumesc cu puțin, să cheltui
și mai puțin, să vorbesc cu oameni necunoscuți și să am o motivație.” Și
pentru că i se face DOR de lucrurile simple, de Camino, se decide să plece din
nou la drum, de astă dată pe Camino Portughez.
Buen Camino,
Ioan Jianu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu