AUGUSTIN MOCANU, Între sat și oraș – Vreme de război, vreme de pace – Roman memorialistic, Ediția a treia revăzută, 2019

Primesc cu bucurie și reverență vechea și noua, totodată, carte a domnului profesor Augustin Mocanu, romanul memorialistic Între sat și oraș, aflat la ediția a treia.

Despre carte am mai scris…

https://asociatiaculturaladobreanu.blogspot.com/2014/12/augustin-mocanu-intre-sat-si-oras.html

https://asociatiaculturaladobreanu.blogspot.com/2016/10/augustin-mocanu-portret-de-dascal.html

https://asociatiaculturaladobreanu.blogspot.com/2017/08/augustin-mocanu-60-de-ani-in-slujba.html

Voi vorbi despre elementele de noutate din carte:

-         Poezia DOINA, așezată pe coperta II,

-         Poezia DESTIN, așezată pe coperta III,

-         Dedicațiile adresate părinților Ana și Toader: „Tatăl meu” și „Mama”.

Le găsesc ca patru puncte cardinale existențiale simbolice în devenirea și ne vorbește definirea ca Om a lui Augustin Mocanu:

Doina este chintesența sufletului românesc, a „tainicului rost” al nostru, matricea noastră sufletească. Doina ne trimite cu gândul la Răsăritul nostru ca neam și ne vorbește despre trăsături pe care le păstrăm în codul nostru genetic.

Părinții sunt primele repere de moralitate, esențiale pentru orice copil, necesare pentru a se înscrie pe traiectoria „unei vieți firești, așezate după voia și rânduiala Celui de Sus”. Tatăl autorului, Toader, a fost „un om lucrativ, răbduriu, stăruitor, liber”, cu „dorința nestrămutată de a se ține strâns de rădăcinile sale țărănești”. Mama Ana a fost cea care i-a dăruit „lumina din priviri”, vioiciunea minții și a trupului, și limba, prin care să dobândească „aripi pentru cuget și suflet, de zburat” spre Zenit.

În incantații de doină, cu tonalitate ușor elegiacă, poezia „Destin” vorbește despre îndepărtare, trecere, neputințe, dar cu o subînțeleasă bucurie a întoarcerii la obârșie … printr-o carte.

„Dusu-m-am și m-am tot dus

De la Răsărit spre-Apus,

Bătut de vânturi și ploi,

Nu m-am întors înapoi.

Când trupul nu mai putu,

Trimisu-mi-am sufletu'

Singurel și fără glas

Să vie la voi de mas.

A plecat, dar nu s-a-ntors.

Am rămas pe căi pustiu,

Și-acasă nu poci să viu;

Am rămas pe căi, departe,

Și-azi mă-ntorc la voi – o carte.”

CARTEA aceasta completează „valorile creștine de suflet și cuget românesc” ale localității natale BOJU, pe care Domnul Augustin Mocanu le evidențează în albumul fotografic de la sfârșitul romanului:

-         CRUCEA CELTICĂ de pe Dealul lui Corlănoi, sec. III-I î. Hr.

-         BISERICA Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, sfințită în 1835

-         MONUMENTUL FUNERAR, din țintirim, al familiei de preoți Duca de Odesa, ridicat în epoca interbelică

-         MONUMENTUL EROILOR din cele două războaie mondiale, sfințit la 19 septembrie 2009

-         OBELISC – „Boju – 800 de ani (1214-2014), sfințit la 6 septembrie 2014

„Cu o măiestrie de netăgăduit, domnul Mocanu conservă în acest volum o lume dispărută sau cu substanța diluată până la dispariție. Datorită autorului, lumea asta va rămâne vie pentru totdeauna în paginile tipărite…” (Dan Simionescu)

FELICITĂRI, DOMNULE PROFESOR AUGUSTIN MOCANU!