Mulțumesc, Domnule Augustin Mocanu, pentru cărțile recent primite de la Dumneavoastră, două cărți publicate în acest an, 2021, înfruntând provocările vremurilor pe care le trăim, cu demnitate, cu înțelepciunea vârstei, cu speranța și puterea dobândite prin credință. Sunteți pentru mine și pentru toți cei care vă cunosc un exemplu de perseverență și tenacitate, un exemplu de a continua a străbate drumul ales cu încredere, dăruire și pasiune, fie pașii cât de mici. „Nu contează cât de încet mergi atâta timp cât nu te oprești”, spunea Confucius. Când ceea ce crezi, ceea ce spui și ceea ce faci sunt în armonie, după spusele lui Gandhi, te poți considera un om fericit. Vă consider, și din acest punct de vedere, un om fericit, un om împlinit...
Vă felicit din suflet și vă urez la mulți ani!
Pe una din cărți aflu următoarea dedicație:
Despre activitatea didactică și publicistică a Domnului AUGUSTIN MOCANU am mai vorbit și cu alte ocazii:
https://asociatiaculturaladobreanu.blogspot.com/2014/12/augustin-mocanu-intre-sat-si-oras.html
https://asociatiaculturaladobreanu.blogspot.com/2016/10/augustin-mocanu-portret-de-dascal.html
https://asociatiaculturaladobreanu.blogspot.com/2017/08/augustin-mocanu-60-de-ani-in-slujba.html
https://asociatiaculturaladobreanu.blogspot.com/2020/01/augustin-mocanu-intre-sat-si-oras-vreme.html
Cartea CULTURĂ POPULARĂ TRADIȚIONALĂ DIN BOJU, JUDEȚUL CLUJ se deschide cu ETERNUL CÂNTEC AL VIEȚII ȘI MUNCII SATULUI, semnat de însuși autorul, în loc de prefață. Este un adevărat poem în proză despre lumea satului tradițional, cu ocupații specifice fiecărui anotimp, despre naștere, viață și moarte, o lume care, înfrățită cu natura, se înscrie într-o veșnică poveste.
„... o fată smulge cânepă, toarce, țese și coase, plivește grîul, sapă pământul, seceră, adună fân și otavă... și cântă.... un fecior ține coarnele plugului... aruncă sămânța ăn brazdă... fluieră... seara colindă satul horind... dimineața trece peste dealul Păpușel cu coasa-n spinare... leagă snopii și-i așază în picioare să-i sărute soarele... și cântă... el mereu fluieră și cântă...
... o fluieră cântă dulce, mereu mai prelung și mai dulce... tremură frunzele și apele văzduhului tremură... cântecul se împrăștie peste sat ca o ploiță bună, se lovește de dealul Bătăi și se întoarce în falduri line... trece peste șes și se rupe în două... dulce cântă mereu o fluieră undeva pe dealul Păpușel...
... când răsare luna pe dealul Bătăi, coboară mulgarii cu lapte de uăi...
... doi colăcari înfloriți de petele bat în porți și poftesc lumea: „la on scaun de hodină,/ la un păhar de băutură,/ la mai multă voie bună,/ cu tăt satu' dempreună”;...
... clopotele trag dup-on om sărac... clopotele bat dup-on om bogat;...
... trece moașa pe cărare/ c-o ciupă nouă-n stinare...
... unu' mere, unu' vine, unu' naște, unu' moare...
Așa-i lumea de când este,
Ca o veșnică poveste.”
CUPRINSUL
Cititorilor noștri
Argument: Cuvânt către cititorii mei
Gospodăria și locuința
Cercul lucrărilor dintr-un an
Ocazii folclorice speciale
Creația populară orală
Jocuri ale copiilor și tineretului
Texte folclorice în versuri
Colinde
Cântece de stea
Mulțămite
Cântecul turcii
Din poezia muncii
Cununa de grâu
Din poezia nunții
Poezia lirică
Texte aforistice și enigmatice
Din folclorul copiilor
Credințe și superstiții
Proză folclorică (povești)
Sărăcia
Legătura
Muierea Dracului
Șărpele alb
Păcurariu' șî lupu'
Boieriu' șî scluga
Îmbrăcat în pielea goală
Una de-a lui Păcală
Moșu', baba, purcelu' șî musca
Finu' șî nănașu'
Grâu'
Studii tematice
Crăciunul într-un sat din Câmpia Transilvaniei
Paștile copilăriei
Căsătoria în satul Boju din județul Cluj
Înmormântarea sau comândarea în satul Boju din Câmpia Transilvaniei
Creșterea oilor într-un sat din Câmpia Transilvaniei
„Povestea porcului” într-un sat din Câmpia Transilvaniei
Cultivarea și prelucrarea cânepii
Instruirea și educarea copiilor și a tinetetului în comunitățile rurale patriarhale
Bibliografie
Glosar minimal
Augustin Mocanu la 89 de ani
Mic album foto
„Dusu-m-am și m-am tot dus
De la Răsărit spre-Apus,
Bătut de vânturi și ploi,
Nu m-am întors înapoi.
Când trupul nu mai putu,
Trimisu-mi-am sufletu'
Singurel și fără glas
Să vie la voi de mas.
A plecat, dar nu s-a-ntors.
Am rămas pe căi pustiu,
Și-acasă nu poci să viu;
Am rămas pe căi, departe,
Și-azi mă-ntorc la voi – o carte.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu