E o zi de octombrie mohorâtă... tristă, la fel ca vestea primită în zori: doamna profesor ANA FILIP s-a retras în tăcere... Ne va zâmbi dintr-o stea, cu bunătate, blândețe și iubire, spre a ne insufla optimism, curaj, demnitate, speranță... Cine a cunoscut-o pe Ana Filip - un Om cu suflet frumos, chip luminos și inimă de aur - nu o poate uita. Mi s-a lipit de suflet în ziua în care am cunoscut-o și acolo a rămas!
Când îmi va fi dor de ea, voi deschide
cartea-omagiu primită în dar, cu o frumoasă dedicatie: ISTORIA CA MOD DE VIAȚĂ
- ÎN HONOREM, PROFESOR ANA FILIP...
Ai fost și vei rămâne, Doamnă, un model de Om
integru, înțelept, modest și prietenos, cu o personalitate puternică.
Fie-ți amintirea și recunoștința nemuritoare,
prieten drag!
Dumnezeu să - ți odihnească în pace sufletul
neostenit, mereu dornic de cunoaștere și desăvârșire!
Condoleanțe sincere familiei!
„Ca să poţi povesti sau cânta copiilor, trebuie să-i iubeşti, să cauţi să pricepi firea şi lumea aparte în care trăiesc,să ştii să cobori până la nivelul personalităţii lor. Trebuie să iei parte împreună cu dânşii la toate manifestările sufleteşti; într-un cuvânt, rămânând om mare, să fii cât se poate de copil.” (George Coşbuc).
Am mers cu mare drag
la sărbătoarea de la Salva. Motivul e simplu: întotdeauna am admirat-o pe
profesoara Ana Filip pentru devotamentul faţă de meleagurile natale. În
studiile domniei sale se oglindeşte istoria încă vie a satelor de pe Valea
Someşului, dar şi de pe Valea Sălăuţei. Absolventă a Facultăţii de Litere şi a
Facultăţii de Istorie şi Filosofie, Ana Filip a fost vreme de peste patru
decenii profesor de istorie, mai întâi la Ilva Mare şi apoi la Salva. Dragostea
pentru meleagurile natale s-a reflectat în peste 200 de conferinţe şi
simpozioane în care a prezentat istoria ţăranilor din acest colţ de ţară, în
care Cătanele Negre au avut un rol important pentru înflorirea ţinutului
grănicereşti năsăudean. Cărţile domniei sale surprind repere ale acestor locuri
binecuvântate de Dumnezeu, amintind aici „Mănăstirea Izvorul Tămăduirii Salva”,
„Monografia Salvei” etc. Colaborarea cu tânărul teolog Iuliu Marius Morariu, la
rândul lui apreciat deja în mediile literare şi teologice, a dus şi la apariţia
unei reviste unice în planul literar editată de Despărţământul Astra Salva. De
altfel doamna Filip a fost cea care mi-a făcut cunoştinţă cu tânărul elev
Marius Morariu, căruia i-am publicat câteva poezii în ziar. Anii au trecut şi
de atunci am o admiraţie sinceră şi pentru teologul care a făcut atât de multe
lucruri frumoase pentru cultura şi spiritualitatea acestui neam. Oarecum am
pornit împreună pe drumul scrisului. El este şi unul dintre oamenii care au
făcut posibilă această întâlnire, alături de prof. drd. Mihai Octavian Groza și
Prof. Romana Fetti (directorul şcolii şi fiica doamnei Filip, pe care o admir
de asemenea foarte mult) prin lansarea unui volum deosebit, intitulat „Istoria ca mod de viață – In honorem Prof.
Ana Filip”.
Activitatea de la
Școala Gimnazială „Tiberiu Morariu” Salva organizată de Primăria și Consiliul
Local din Salva, Biblioteca Județeană „George Coșbuc”, Școala Gimnazială
„Tiberiu Morariu” Salva și Cercul ASTRA a fost una deosebită. La fel şi
moderatorii: pr. Maxim Morariu, alături de tânăra interpretă dragă nouă, Amalia
Ţuţuruga.
Câte cuvinte frumoase
nu s-au rostit şi ar mai fi fost şi altele, dacă timpul nu fugea aşa de repede.
Parcă a fost o clipă de nemurire. Protopopul Ioan Dâmbu din Năsăud, protopopul
Ioan Moraru din Gherla, Ioan Pintea-directorul Bibliotecii Judeţene, stareţul
Chiril de la Mănăstirea Parva-Rebra, inspectorii şcolari Dinu Oniţa şi Speranţa
Unciu, astriştii năsăudeni în frunte cu Floarea Pleş şi Ioan Seni, dar şi din
ţară Areta Moşu de la Iaşi, Silvia Pop-Blaj, Mihai Groza-Sebeş ( care a
conferit şi o plachetă cu membru de onoare), Luminiţa Cornea-Harghita şi
Covasna ( cu care m-am reîntâlnit cu drag), Mircea Dragoş-Codlea, preoţi,
scriitori, profesori, artişti, lume multă şi bună au venit să fie alături de
doamna profesor.
Am cunoscut-o mai îndeaproape pe Ana Filip în
cercetările pe care le-am întreprins pe Valea Sălăuţei, fiind alături de mine.
Am rămas impresionat de modul în care ne-a vorbit despre tradiţiile de aici,
spunându-ne sute de strigături, dar şi de modul în care găsea în fiecare loc
unde poposeam o plantă pe care ne-o descria şi ne spunea la ce boli este bună.
Un dascăl care pare să fi asimilat toată înţelepciunea ţăranului nostru. În
societatea actuală, în care avem nevoie de modele, care s-au remarcat prin
sclipirea minţii, Ana Filip este dascălul care este liantul între trecut şi
viitor, între identitatea strămoşilor noştri şi tânăra generaţie. Iubirea
pedagogică, credinţa în valorile sociale şi culturale, conştiinţa
responsabilităţii au însoţit-o în carieră, fiind apreciată de generaţii de
elevi şi confirmându-ne încă o dată ceea ce spunea pedagogul Comenius „Nu
există o altă misiune mai nobilă sub soare decât cea de educator”. Ana Filip
este un dascăl model şi un om integru, cu o bună pregătire de specialitate, ce
a emanat mereu în jurul său căldură sufletească, a iubit sincer şi profund
copiii, având darul de a răspândi lumină în mintea celor ce o înconjoară. Din
momentul întâlnirii cu domnia sa, mi-am dat seama că am de-a face cu o
personalitate marcantă a acestor ţinuturi, dar care este în acelaşi timp şi o
persoană cinstită, modestă, exigentă faţă de propria persoană, fermă,
consecventă, creativă, cu spirit de anticipare, intuiţie, răbdare, toleranţă,
muncă din belşug, ambiţie, perseverenţă. Ana Filip confirmă faptul că a fi
dascăl este o adevărată ştiinţă şi artă. Un dascăl cu zâmbetul mereu la el
acasă, o adevărată enciclopedie, aşa este doamna Filip. Este, dacă vreţi,
varianta feminină a eroului povestirii sadoveniene „Domnul Trandafir”, făcând
ca orele de istorie să vibreze o lumină a dragostei pentru patrie, arzând mereu
şi dăruindu-se sufleteşte la altarul înţelepciunii. În viziunea lui Octavian
Goga, dascălul este cel care ţine nestins, în timp „focul dragostei de ţară”.
Aşa este şi Ana Filip, un dascăl etalon, având, la fel ca-n versurile marelui
poet, chipul unei icoane, oglinda sufletului sălăuan.
Pentru toate acestea
am conferit în numele ziarului Răsunetul, singura publicaţie care consemnează
activitatea doamnei Ana Filip încă de la început, o diplomă de excelenţă,
arătându-ne astfel respectul nostru pentru domnia sa.
Cu acest prilej primarul Gheorghe Onul a conferit titlul de „Cetățean de onoare
al comunei Salva” doamnei Filip Ana Victoria. De asemenea a fost conferit
titlul şi părintelui Morar Dumitru din localitate care a pus bazele mănăstirii
şi a luptat pentru canonizarea martirilor năsăudeni.
O altă distincţie cu
titul „Tiberiu Morariu” a primit din partea Şcolii Salva, apoi din partea ASTRA
Năsăud şi lista poate continua, de-a lungul activităţii având zeci de
distincţii.
Recitalul lui Florin Săsărman cu cântece patriotice, al copiilor de la şcoală
cu tradiţiile locului, un tort din cărţi, cu tricolor simbolizând şi anul
centenarului, alte surprize pregătite la Căminul Cultural ne-au făcut o zi de
neuitat !
Îi dorim, în ceas aniversar, ani mulţi cu sănătate, iar viaţa hărăzită de bunul
Dumnezeu să-i fie un izvor inepuizabil de lumină şi bucurie.
LIVE
- Profesorul de lângă noi, cu prof. Ana Filip, Salva
Alba Carolina TV - Pașaport cultural cu Mihai Octavian Groza
ASTRA SALVENSIS
În excursie cu elevii - august 2021
GETRA CALCIC, 12 octombrie la 21:07 ·
RăspundețiȘtergereDrum lin printre îngeri, Ana Filip !😢🙏
Grea pierdere pentru comunitate, pentru familie și pentru noi toți, cei care te-am iubit și prețuit pentru sufletul tău mare și pentru tot ce acum lași în urmă, o carieră de prestigiu... Știu că ai mai fi avut multe de spus și scris dacă, din păcate, acest virus păcătos, ce-a bulversat o lume întreagă, nu ți-ar fi scurtat zilele... Păcat! Mare păcat!
Te vom păstra în suflet mereu!💖
Dumnezeu să te odihnească în pace!
Odihnă și lumină veșnică!🙏😢😢😢
FELICIA SZUCS, 12 octombrie la 19:49 ·
RăspundețiȘtergereA plecat Doamna! O adevărată enciclopedie, care mie și multor generații ne-a marcat parcursul în viață. De azi dimineață, de când am aflat vestea trecerii ei din această lume, fredonez balada Truții. Pentru că eu așa îmi voi aminti mereu de doamna profesoară de istorie, Ana Filip. Povestind și cântând!
DIANA ELENA FILIP, 12 octombrie la 12:05 ·
RăspundețiȘtergereBunica mea draga, iti multumesc din suflet pentru copilaria minunata pe care am petrecut-o cu tine. Iti multumesc pentru ca imi spuneai povesti si ma incantai cu harul povestirii dumnitale. Dumnezeu sa te ia in bratele Lui si sa aiba grija de tine in drumul pe care il parcurgi spre lumina. Fii binecuvantata.
Fie ca toata Fericirea si iubirea pe care ne-ai oferit-o tuturor sa se întoarcă la tine si sa iti mangaie sufletul
Te iubesc bunicuta si iti multumesc pentru Clipele petrecute împreună care au facut ca sa am o copilarie magica si fericita.