1. DOMNUL ÎNVĂŢĂTOR IOAN HURUBEANU (1875-1941),
de prof. Maria-Otilia Bârsan și prof. Gheorghe Bârsan
Text publicat in volumul Asociației Învățătorilor Harghiteni,
CTITORI DE NEAM. Dascăli de ieri și de azi,
vol. III, 2017, pp. 133-135.
Ioan Hurubeanu s-a născut la 23 martie 1875 în
Varvizu (SUBCETATE), comitatul Ciucului, de religie greco-catolică, date
aflate din documentul Testimoniu preparandialu, din 1894. Presupun că tatăl său
a fost Michailu Hurubeanu care în perioada 1869- 1878 era primul dascăl cu
diplomă la Subcetate.
Din documentele şcolare aflate la Muzeul
Sătesc Tulgheş aflăm că în 1888 este şcolar în clasa a III-a la Gimnaziul
Greco- Catolic din Blasiu (Blaj) având director pe Alesandru Micu şi profesor
de clase pe Aronu Deacu.
În anul şcolar 1889-1890, Ioan Hurubeanu
este în clasa a IV-a gimnazială din
Braşov, având Atenţiunea: Tenace şi
Diligenţa: Puţină, date aflate din documentul şcolar CONDUITA şi Sporulu în
studii, iar Michailu Hurubeanu semnează
în calitate de părinte. În 1891 este
elev în clasa a V-a la Gimnaziul Mare Publicu Român din Braşov cu purtare morală corespondetore,
având profesor de latină şi ordinea clasei pe Nicolau Pilţia.
Testimoniu preparandialu din 16 iunie 1894
ne arată că Ioan Hurubeanu este elev în
cursulu a III-lea la Institutulu Preparandialu Român greco-catolic din Blasiu
şi în anul scolasticu 1893- 1894 a meritatu clas’ a general Eminenţia.
Îşi începe activitatea didactică la
Bicazul Ardelean de unde demisionează după trei ani de muncă şi se întoarce la
Varviz. Se căsătoreşte cu fiica Lucreţia a preotului Simion Cotta din Bicazul
Ardelean şi au trei copii: Florentina născută în 1899, devine profesoară de
muzică , Emil despre care aflăm că moare foarte tânăr dintr-o scrisoare de
condoleanţe trimisă de Simion Reteşan familiei Hurubeanu Ioan şi Lucreţia
şi Liviu 1903-1979, care devine medic.
Din anul
1900 Ioan Hurubeanu lucrează ca învăţător la Tulgheş, fără întrerupere
până la pensionare. Totuşi, în perioada refugiului a fost învăţător supleant în
anul şcolar 1916- 1917 în comuna Socol şi, în anul şcolar 1917-1918, în comuna
Hodac. Aceste date le aflăm din documentul Atestat de serviciu din 5 mai 1921
semnat de Toader Branea, paroh- director. (NB. Tulgheșul fiind in zonă de frontieră în vremea Primului Război Mondial, locuitorii au fost forțați de autorități să părăsească această zonă de conflict. Unii s-au refugiat în Moldova, alții au plecat pe Valea Mureșului spre zona de câmpie a Transilvaniei.)
Din documentul Bilet de legitimare din
1922 aflăm că Ioan Hurubeanu este membru activ al Asociaţiunii pentru
literatura română şi cultura poporului român de la Sibiu şi este semnat de
Andreiu Bârseanu.
În 1926 un Atestat comunal ne arată
că încă mai lucrează ca învăţător, dar din Libretul de pensiune reiese că a
primit pensie pe anul 1929, suma de 8402 lei lunar şi pe anul 1930, suma de
8352 lei lunar. Se stinge din viaţă în 1941 la vârsta de
66 de ani. Soţia sa Lucreţia (1880- 1970) rămâne cu sora sa Aurelia Cotta
(1879- 1949), apoi cu fiul Liviu (1903- 1979) şi trăieşte 90 de ani.
Date culese din
documente aflate la Muzeul Sătesc Tulgheș de Bârsan Maria-Otilia și prof. Bârsan Gheorghe, actualii
proprietari ai casei domnului învăţător
Ioan Hurubeanu. 😍
2. Ioan
Hurubeanu și Octavian-Codru Tăslăuanu
Ceasul din Turn
Prof. Doina Dobreanu
Citind
„Spovedaniile” lui Octavian-Codru
Tăslăuanu (1876-1942, originar din Bilbor), am găsit niște fragmente, în vol. I – SATUL MEU, în care autorul își
amintește cu drag momente petrecute în compania lui Ioan Hurubeanu, fiul învățătorului Mihail Hurubeanu din Subcetate.
În primul an de școală la Liceul românesc din Brașov (1890-1891), au locuit împreună la o familie de sași.
Aveau pasiuni diferite: el cititul, iar Hurubeanu „meșterea toată ziua și cânta la vioară. Se apucase să facă un ceas de perete din
lemn. Toate roțile erau din lemn. A reușit să-l pună în mișcare, spre mirarea
întregii clase. Avea un talent tehnic înnăscut. Eu cu romanele și camaradul cu
ceasul, nu ne prea rămânea vreme să ne vedem de carte. Am rămas amândoi
repetenți.” (Spovedanii, I-V, 2020, p. 195)
După absolvirea liceului (din Blaj, în 1895), Octavian. C Tăslăuanu a lucrat un an ca practicant în cancelaria notarului Ion Urziceanu din Bicaz. „În Bicaz am întâlnit pe fostul meu coleg din Brașov, pe Ion Hurubeanu, care se făcuse învățător. Acum, pe lângă dăscălie, ajunsese să fie un ceteraș și un ceasornicar de frunte. Cât ținea școala, cu el îmi petreceam lungile seri de iarnă, ba , ne-am apucat și am jucat și o piesă de teatru de Alecsandri, la care au participat intelectualii din comună. În atmosfera monotonă și patriarhală a Bicazului, reprezentația a fost un eveniment.” (Spovedanii, I-V, 2020, p. 202)
Ca elev la Liceul românesc din Brașov, Ioan Hurubeanu a fost fascinat, printre altele de ceasul din turnul din Piața Sfatului. Dotat cu imaginație și spirit inventiv, și-a făcut un ideal din a crea un ceas, ceea ce a și reușit, după cum mărturisește colegul său de clasă Octavian Codru Tăslăuanu.
După mulți ani, când a avut posibilitate să-și construiască o casă, în Tulgheș, aceasta avea să fie un unicat, fiind prevăzută cu un turn cu ceas, cu mecanismele confecționate de el însuși din lemn, dovedindu-și adevărata măiestrie.
😍
3. Familia Hurubeanu, în aduceri-aminte
Floarea Lăcătuș (Urziceanu)
Mama s-a născut la Corbu, pe Barasău. Era cea
mai mare, în vârstă de 9 ani, din cei cinci copii rămași orfani de mama. Nu știu
împrejurările prin care a ajuns în casa învățătorului Hurubeanu din Tulgheș, cred
că aveau nevoie de ajutor și, totodată, simțeau nevoia să facă bine unui suflet
nevinovat. Povestea mama că a învățat multe lucruri folositoare pentru viață, că
s-a bucurat de dragoste și afecțiune. Bunicul a luat-o acasă la un moment dat…
Mama spunea că a regretat mult plecarea din familia Hurubeanu și că nu a uitat
acea perioadă a copilăriei ei despre care vorbea cu mult drag.
D-zeu sa-i ierte pe toti, pe mama mea dragă și
pe soții Hurubeanu pentru ceea ce au însemnat îin viața mamei mele!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu