Ocupaţiile casnice, acum, o poveste … Cultura și prelucrarea inului și cânepei

Text publicat in cartea ACASĂ, LA SUBCETATE..., autori: Doina Dobrenu și Zorel Suciu, 2012, pp. 49-51

Să ne reamintim povestea drumului parcurs de seminţele de in şi cânepă. Semănate în pământul reavăn primăvara, la margine de mălăişti, ele deveneau plante din care se obţineau firele vegetale folosite mai odinioară în industria casnică. Cultivarea acestor plante şi prelucrarea lor (topitul, meliţatul, separarea fibrelor prin răgelare, torsul, înnălbirea prin fierbere şi spălări repetate, ţesutul pânzeturilor, croitul şi cusutul obiectelor de vestimentaţie şi de uz gospodăresc) erau ocupaţii indispensabile în bunul mers al unei gospodării ţărăneşti proprii satului patriarhal; erau ocupaţii deprinse de tinerele ţărănci încă înainte de căsătorie fiindcă ele, femeile, trebuiau să îşi asume sarcini precise în familia de tip tradiţional.

În urmă cu 50 de ani mai era practicată cultura inului şi a cânepii. Pe costiţă – îşi aminteşte Anuţa Suciu (în 2011)- , semănam la marginea mălăiştei cânepă de vară şi cânepă de toamnă. O căram cu parii la Sărătură. Cânepa de vară se topea în două săptămâni. Ştiam că e gata când se rupea uşor peste deget. O căram acasă şi o meliţam, după ce o uscam bine. Câteodată nu găseam cânepa, că-i dădeau drumul copiii pe apă, ori o lua apa după ploi mari. Mi-aduc aminte că ruşii au trecut pe-aici cu războiul toamna, când noi meliţam cânepa. Eram speriate şi lucram cu ochii în pământ. Numai Voşlobanca râdea, cu mâinile în şold. S-a pus pe treabă când rusul a strigat mânios la ea şi n-a mai râs apoi. Aşa trăgea şi ea, de frică la hâldani!

Inginerul Gavril Urzică îşi aminteşte cum, la început de toamnă, în vremea copilăriei sale, la Sărătură se scotea de la topit cânepa.

Balta de la Sărătură

Imagini de pe internet

     De la Țepeluş până la Muceni se auzeau meliţele, în zilele însorite, aproape la fiecare casă. Toamna, odată terminate muncile la câmp, treieratul şi depănuşatul porumbului, începeau clăcile de tors şi şezătorile. Şezătorile se făceau pe rând la fiecare casă. Se venea şi la noi în şezătoare, deşi casa era plină de copii. Cei mici adormeau pe canapeul de după sobă pănă stăteau femeile la lucru. (Valeria Pop, 2011) Cu vecinele ne-am înţeles tare bine. Iarna umblam cu furca una la cealaltă, lucram şi povesteam. (Aurelia Muscă, 2011)

Prin anii 1970, cultura inului devenise o afacere pentru locuitorii din zonă, care vindeau inul cules şi uscat statului pe bază de contracte încheiate în prealabil. Era mai profitabil să se cultive in în zonă decât cereale. Cultivat pe suprafeţe mari, inul era cules prin clăci de întrajutorare. Pentru elevii şi studenţii din sat, clăcile erau în vremea aceea un bun prilej de a petrece împreună câteva ore la smuls de in, apoi o seară de amuzament. Din clăcile cu joc de altădată rămaseră munca de întrajutorare, plăcintele cu brânză coapte în cuptor şi ideea de joc, ceteraşul şi dobaşul, care ziceau altădată ştraiere şi de învârtit, fiind înlocuiţi cu înregistrări muzicale redate de picup sau magnetofon. 

La smuls de in

    Anii ′70-′80 reprezintă perioada de apus a practicării meşteşugurilor casnice: de transformare a inului şi cânepii, respectiv a lânii, în fire, apoi în diverse ţesături. Aceste ocupaţii au apus lent, încetând a mai fi practicate ca necesitate existenţială; ele s-au perpetuat o vreme accidental, din nevoia creatoarelor de artă de a-şi dovedi iscusinţa şi de a-şi exprima frumuseţea şi bogăţia lor interioară. Torsul, ţesutul şi cusutul au depăşit astfel stadiul de ocupaţii, au devenit manifestări de artă, oferind creatoarelor doar bucurii şi satisfacţii depline pentru pasiunea şi măiestria lor.

1964

În vremurile de odinioară, povestea firului ţesut în pânzeturi pentru îmbrăcăminte şi pentru locuinţa ţărănească, repetată an de an, transmisă de la o generaţie la alta, devenea tot mai frumoasă, mai provocatoare, mai implicantă, mai pasionantă. Era o mândrie pentru fiecare gospodină harnică să-şi etaleze în gerul iernii torturile proaspăt spălate, să-şi scoată la soare, înainte de Paşte, covoarele ţesute iarna şi să-şi întindă valurile de pânză, la înălbit, prin poieni, când da firul ierbii … Dacă poposeşti în Subcetate, nu se mai aud meliţele, nici vătalele, nici fusul sfârâind lângă sobă în nopţile geroase de iarnă, nici poveştile celor adunaţi seara la şezătoare… Dar se mai pot admira încă, aproape în fiecare casă, ţoluri miţoase, covoare şi cuverturi frumoase, fel de fel de cusături ornamentale: draperii, periniţe, feţe de masă, carpete, goblenuri, paturi cu haine, iar, prin dulapuri, frumoase piese ale portului strămoşesc.

Ștergar țesut din fire de in, cu neveditura în 4 ițe, în oblonițe

Detaliu

Față de masă decorativă, cusută pe pânză de casă din in (1942)

Covoare cu textura din cânepă

    De ce-oi fi lucrat, oare, atâta?, se întrebă glasuri aproape stinse, înfiripate doar de nostalgia bucuriei pe care le-au picurat-o în suflet atâtea zile, şi luni, şi ani petrecuţi cu acul, cu fusul, cu suveica în mână, fără astâmpăr… Știm să preţuim frumoasele obiecte, unice, create din in și cânepă, de obicei textile pentru ornamentarea casei rurale?, mă întreb… Câte gânduri, speranţe, bucurii şi nelinişti, poate şi lacrimi, au însoţit facerea lor! Fiecare în parte îşi are propria-i poveste.

-------------------------------------------------------

         MIRACOLUL CÂNEPEI

Canabisul industrial nu este doar o plantă agricolă! Acesta este antidotul împotriva petrolului și al dolarului!

CUM A FOST INTERZISĂ cânepa?

1.  Un singur hectar de cânepă produce la fel de mult oxigen cât 5 ha de pădure.

2.  Un ha de cânepă poate produce aceeași cantitate de hârtie cât 4 hai de pădure.

3.  În timp ce cânepa poate fi transformată în hârtie de 8 ori, lemnul poate fi transformat în hârtie de 3 ori.

4.  Cânepa crește în 4 luni, copacul în 20-50 de ani.

5.  Canabisul este un adevărat captator de radiații.

6.  Canabisul poate fi cultivat oriunde în lume și are nevoie de foarte puțină apă.  În plus, deoarece se poate proteja singur de insecte, nu are nevoie de insecticide.

7.  Dacă textilele din cânepă se răspândesc, industria chimică ar putea dispărea cu totul.

8.  Primii blugi au fost din cânepă;  chiar și cuvântul „KANVAS” este numele dat produselor din cânepă. Cânepa este, de asemenea, o plantă ideală pentru a face frânghii, șnururi, genți, pantofi, pălării.

9.  Reducerea efectelor chimioterapiei și radiațiilor în tratamentul canabisului, SIDA și cancerului;  Este utilizat în cel puțin 250 de boli precum reumatism, inimă, epilepsie, astm, stomac, insomnie, psihologie și boli ale coloanei vertebrale.

10.  Valoarea proteică a semințelor de cânepă este foarte mare, iar cei doi acizi grași din ea nu se găsesc nicăieri în natură.

11.  Cânepa este chiar mai ieftin de produs decât soia.

12.  Animalele hrănite cu canabis nu au nevoie de suplimente hormonale.

13.  Toate produsele din plastic pot fi făcute din cânepă, iar plasticul din cânepă este ușor biodegradabil.

14.  Dacă caroseria mașinii este din cânepă, va fi de 10 ori mai rezistentă decât oțelul.

15.  Poate fi folosit si pentru izolarea cladirilor;  Este durabil, ieftin și flexibil.

16.  Săpunurile și produsele cosmetice din cânepă nu poluează apa;  Deci este complet prietenos cu mediul.  În America, în secolul al XVIII-lea, producția sa era obligatorie, iar fermierii neproducători au fost opriți.  Dar acum situația este inversă.  DE UNDE?

Medicamentele din canabis au fost retrase de pe piață și înlocuite cu medicamente chimice folosite astăzi. Pentru producția de hârtie, pădurile sunt tăiate. Intoxicația și cu pesticide și cancer generat de pesticide este în creștere. Și apoi ne-am umplut lumea cu gunoi de plastic… (Sursa, net)