1. NICOLAE BUCUR:
Sufletele care nu-şi spovedesc tainele, ar zice O.Goga, sunt ca odăile cu ferestrele închise, care nu se aerisesc.
Credinţe şi
tradiţii. Sensul simbolului
Sufletul nostru contingent caută relaţii noi, în vreme ce spiritul nostru ca simbol al umanităţii păstrează valorile câştigate.
Ca şi alte semne culturale, simbolul are o valoare trans-personală. Simbolul reuşeşte să ne sugereze
cel mai bine perspectiva ,,inepuizabilului informaţional” al lumii şi al
elementelor sale.
Identificarea omului cu plantele, în speţă cu arborii,
creează premisele unei iradiaţii simbolice de tip antropocentrist (omul
este centrul şi scopul universului) pe multiple planuri: formal, fizic, psihic
sau social. La numeroase populaţii arhaice, strămoşul totemic este o anumită plantă /arbore care a avut un rol mai
însemnat în viaţa oamenilor.
În obiceiurile şi credinţele românilor, organul generator feminin şi
fecunditatea sunt asociate cu Nuca. Aşa se explică prezenţa nucilor în
riturile naşterii, botezului, nunţii sau înmormântării. De pildă, la cununie,
miresele care nu vor să nască iau atâtea nuci fripte câţi ani nu vor să nască,
iar apoi le îngroapă în pământ zicând: ,,când
aceste nuci vor răsări, atunci să nască copii”.
Expresie necesară a unui plin vital nedezminţit, strigăturile, cântecele de joc, se constituie
într-un tablou policrom, înfăţişând structura stenică a gândirii şi simţirii
omului din popor. Constanta
În credinţele populare şi în folclor Mărul este considerat fruct erotic. În lirica populară, sânul
feminin este cel mai adesea asemuit cu mărul
: ,,Ţi-aş muşca măru din sân - / Şi din
gură ţi-aş bea vin…” Acest
simbol a căptat semnificaţii multiple (Axi mundi, Pomul vieţii, simbol solar
etc.), alături de cel al bradului, dar rolul preponderent al mărului este cel erotic. În basm, mărul
devine simbol erotic: fata îşi alege viitorul mire aruncându-i mărul aurit pe care îl ţine în mână. În
credinţa locuitorilor unor regiuni ,,mere
dacă visezi că-ţi dă cineva, e dragoste”. Apropierea dintre măr şi fată
reiese şi din următorul cântec de nuntă, ce se cântă la despărţirea miresei de
druştele ei: ,,C-aşa-i rândul fetelor,/
Ca şi rândul merelor:/ Până-s mere mititele / Stau şiruţ pe crângurele, /
Dac-apucă de se coc / Colo toamna pică jos, / Pică jos şi putrezesc, / Nimănui
nu trebuiesc”. (S. Fl. Marian, Nunta la români … , 1890).
Într-un cântec de leagăn din Livezi – Harghita instinctul matern freamătă prin
acea dăruire totală la capătul puiului, cum este numit aşa de frumos copilul la
vârsta din care nimeni nu va avea vreodată amintiri: ,, Nani, nani, puiul mamii, / Că mama te-o legăna / Şi tot aşa ţi-o cânta:
/ Nani, nani, nu mai plânge, / Că mama ţie ţi-o da , / Două mere, două pere, /
Două ţâţe mândre-a mele / Ca să te mângâi cu ele!”. Rotunjimile celor două
fructe amintesc contururile sânului femeii-mamă. Într-un cântec de nuntă din
satul Coşnea – Bacău
Alunul, prin florile,
fructele, frunzele şi tulpinile sale, îşi face apariţia în practicile legate de
cultul morţilor şi de lecuirea bolilor. Alunul
este invocat în descântecele de dragoste, numit De scrisă sau Pe ursită, De muşcătură de şarpe, De Muma
Pădurii, De dalac, blândă, bubat. Băţul de alun apare frecvent ca recuzită rituală în obiceiurile de nuntă şi
de înmormântare. Era uneori invocat şi pentru câştigarea proceselor de judecată. Băţul (nuiaua) de alun are, în practicile magice, putere
fantastică: sprijinit de uşă apără casa de răuvoitori, ţinut în mână orientează
paşii omului spre comorile ascunse, încălecat de vrăjitoare o transportă cu
viteza gândului unde are nevoie.
În credinţele populare, Socul ,,e
lemnul dracului; el la rădăcina lui şade. Socul nu poţi să-l scoţi din pământ
ca să-l muţi, că sau mori sau nebuneşti; dar îi pun oamenii foc la rădăcină ca
să-l stârpească, că focului nu-i poate
face nimic (…) Socul e sus curat, căci din el se fac fluiere şi ţevi, numai
rădăcina lui e a necuratului. Socul are rădăcina ca un cap de om, cu ochi…; el
e cap şi vrea cap; mori dacă nu-i dai pace”. (Cf. Elena Niculiţă - Voronca,
Datinile şi credinţele poporului român,
adunate şi aşezate în ordine metodologică, vol.I-III ,
Cernăuţi, 1903, p.1194). Socul în
credinţele, superstiţiile şi ritualurile românilor, aşa cum este surprins mai
sus, prin rădăcinile şi tuberculul lui se aseamănă cu contururile trupului uman
sau cu unele părţi ale corpului. Din unele legende socul se desprinde ca o plantă ,,infernală” alături de momentele
trăirii autentice ale omului culturilor tradiţionale care construieşte un mit
în momentul descoperirii unei asemănări frapante dintre persoana sa şi
obiectele lumii înconjurătoare.
Aşa cum ne-am putut da
seama din cele consemnate, simbolul devine
un semn cu o maximă deschidere informaţională. Simbolul poate avea un număr
infinit de sensuri, acest semn poate căpăta un număr nelimitat de semnificaţii.
Pentru omul paleoliticului, simbolul –
totem, unul din primele arhetipuri
ale acestei categorii de semne, era plin de sensuri tainice, căci se
confundă cu atributele Forţei, cu
tainele Vieţii şi Morţii. Atributul multivalenţei
semnificative este propriu şi simbolului
poetic modern, indiferent dacă avem în vedere Luceafărul lui Eminescu, Gorunul lui Blaga, Plumbul lui Bacovia sau Salcâmul lui Marin Preda. Spunem deci, că simbolul în literatură şi artă este acel
procedeu expresiv prin care se sugerează o idee sau o stare sufletească şi care
înlocuieşte o serie de reprezentări.
Nu putem să nu evidenţiem că opera eminesciană abundă
de simboluri: cerul, luna, luceafărul, stelele, noaptea, furtuna, marea, râul,
luciul şi murmurul apei, foşnetul frunzelor, codrul, câmpia, florile, păsările,
ş.a. Din lirica şi proza lui Eminescu nu lipseşte spre exemplu nici simbolul
porţii. Aceasta, poarta este exprimată prin divere simboluri, cum ar fi: luna şi soarele - porţi cereşti ; ochii
şi gura - porţi ale corpului omenesc ;
peştera şi intrarea în peşteră –
universul şi poarta de acces în univers etc. Dorinţa poetului prin prezenţa porţii, aşa cum menţionează Mircea
Eliade (Despre Eminescu şi Hasdeu, Ed. Junimea, Iaşi, 1992, p.9) este „de a-şi regăsi adevărata sa familie cosmică”,
de a se reîntoarce ,,acasă, la ai săi!
Prin puterea lor de generalizare, unele simboluri sunt comparabile cu abstracţiunile şi categoriile ştiinţifice.
Avantajul acestora este însă că se adresează nu numai minţii, ci şi sufletului.
Astfel Cercul, în istoria culturii,
devine imaginea figurii ideale, simbol al perfecţiunii. În domeniul
imaginarului, Cercul la destui
creatori lirici, simbolizează Timpul,
fără început şi fără sfârşit; Cercul
va fi identificat cu Cerul, care este
simbol al lumii spirituale, al valorilor absolute. Cercul a devenit simbolul Vieţii, în perspectiva devenirii şi revenirii
sale ciclice. Cercul este întruchiparea Logosului (ne gândim la „filosofia” şi lirica lui Nichita
Stănescu), care are proprietatea de a reveni asupra lui însuşi, aidoma şarpelui
ce-şi muşcă proria-i coadă. „Prin simbol, nota Henri Wald, oamenii încearcă să se înalţe de la ceea ce
se poate percepe la ceea ce nu se
poate decât pricepe, de la simţire la gândire, de la aparenţă la
esenţă, de la trecător la permanent ”. Respectivul citat se doreşte şi un
pretext de-a deschide cartea eseist- poematică a lui Nichita Stănescu, Fiziologia poeziei (Editura Eminescu,
1990, pp.70, 71) la titlul Aripa şi Roata.
Redăm următorul pasaj: „Adeseori am contemplat
cu minunată mirare celebrul crochiu al lui Leonardo da Vinci, acela în care
înscrie omul într-un cerc. M-am întrebat: de ce se înscrie omul într-un cerc?
Cu o pornire juvenilă, am refuzat să-mi imaginez că omul poate fi înscris
într-un cerc. Şi totuşi, ce frumos stă cu braţele desfăcute şi cu spiţele
picioarelor acel om ideal al lui Leonardo da Vinci înscris în roată”.
Celelalte 36 de rânduri din acest „micro – eseu”, rămân la dispoziţia cititorului
interesat de problematica ,,Simbolului”, această stare sau ipostază superioară de structurare a
informaţiei, apt să comunice cât mai mult atât intelectului cât şi
sufletului.
💜💛💓
2. COSMINA-MARCELA OLTEAN
O carte
în drum spre Paris...
În
primele zile din octombrie am primit o propunere foarte interesantă pentru
grafica mea, descoperind că în cadrul unui proiect cinematografic aflat în
derulare, o ilustrație ar urma să ajungă pe platourile de filmare din Paris, pe
coperta unei cărți ce va apărea în film. Această carte se va dovedi un element
important, mai ales spre finalul poveștii, când este descoperită și studiată. Dar
este vorba de coperta unei altfel de cărți. Un altfel de proiect față de cele
la care am luat parte până acum. E o carte-personaj, e cartea unui autor
fictiv, personajul principal din noul film la care lucrează acum regizorul
Mihai Mihăescu, împreună cu echipa sa, și care se filmează la București și
Paris.
Regizorul
Mihai Mihăescu, 15 octombrie, București: “Am fost la o tipografie să iau
exemplarele de carte de care voi avea nevoie pentru filmările din Paris de
săptămâna viitoare. SOUVIENS-TOI este titlul romanului pe care personajul
principal, Octavian Anghel, îl publică la Paris, unde este stabilit împreună cu
soția și fiica sa. Acesta va fi și titlul filmului, care va întra în circuit în
primăvara anului viitor. Filmul spune povestea a doi tineri îndrăgostiți, el
român, ea franțuzoaică, pe care îi surprindem la începutul anilor '80 ai
secolului trecut, în București, încercând să facă slalom prin labirintele
ideologice ale epocii, ca după un parcurs sinusoidal destinele lor să se
regăsească în Paris, unde aleg să-și petreacă restul vieții.
Povestea
lui Octavian Anghel și a consoartei sale, franțuzoaica Michelle Nezhinska, este
descrisă de către autor în romanul său, după ce aceștia revin în România, după
o lipsă de 12 ani, iar realitățile de aici îi plonjează în perioada studenției
lor.
Mulțumesc
editorului Valentin Ajder (Ed. EIKON), un neobosit promotor de carte
românească. Design-ul de copertă, Cosmina Marcela Oltean.”
Filmul
se va termina cu cadre din Paris și cu această carte, pe care o descoperă și o
răsfoiește la final fiica autorului. Când lucram la ilustrația aceasta, nu mă
gândeam că în timp va avea o poveste a ei, dincolo de cea pe care am vrut să o
exprime vizual... Ce bucurie mi-a adus această ocazie unică! Mulțumiri domnului
regizor pentru implicarea mea în acest proiect deosebit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu