1 Andrei Pleșu, Despre îngeri”, Editura Humanitas, 2003
Proiectul
acestei cărţi a reprezentat pentru autor, aşa cum însuşi mărturiseşte în Cuvânt înainte, vreme de peste zece ani, începând din 1992, „o formă de
supravieţuire intelectuală”.
Cartea are două
părţi. În prima parte, păstrând tonul discursului didactic, marcat prin
oralitate, autorul realizează o „introducere în angelogie”, valorificând note
ale prelegerilor susţinute în calitate de profesor universitar de filozofia
religiilor în faţa studenţilor de la Facultatea de Filozofie a Universităţii
din Bucureşti (1991-1997). Partea a doua adânceşte unele teme din prima parte
sau deschide teme noi.
A te ocupa de
îngeri, precizează autorul, înseamnă a revizita întreaga cultură a lumii.
Angelogia i-a preocupat, deopotrivă, pe filozofi, teologi, mistici şi artişti.
Se fac dese trimiteri în carte la lucrările acestora: Platon, Filon din
Alexandria, Plutarh, Plotin, Toma d’Aquino, Schelling, Dante, Paul Claudel,
Dumitru Stăniloaie, Ilie Cleopa etc.
În rezumat,
câteva idei despre îngeri:
„S-a spus mereu că îngerii sunt dublul ceresc al omului. Suntem
mereu însoţiţi de modelul nostru, de portretul nostru
îmbunătăţit. Şi suntem – sau, în orice caz, ar fi bine să fim – într-un dialog
permanent cu posibilul acestui portret. Îngerul oferă fiecăruia din actele
noastre reperul epurei lui, adică desenul lui ideal. Lângă fiecare este,
îngerul aşază un cum ar trebui să fie. El conjugă neobosit, la
optativ, curgerea vieţii noastre, aşa cum am face-o noi înşine dacă am fi de
condiţia lui (p.28).
Îngerul nostru este fiinţa extazului nostru. Îngerul e al
tău şi totuşi străin de tine: nu este o umbră, nu face mişcările pe care le
faci tu: pentru că este varianta ta îmbunătăţită, mai reală (p.70-71).
Îngerul
este un har care însoţeşte omul din momentul lansării lui în lume (p.89.)
Îngerul e prototipul omului său, omul e ecoul îngerului său (p. 106).
Prezenţa
îngerului păzitor este o lege a existenţei noastre spirituale, tot astfel cum
gravitaţia este o lege a existenţei noastre fizice (p.110).
Îngerul e cerul
nostru interior (p.118).
Îngerul personal lucrează asupra raţiunii noastre,
asupra imaginaţiei noastre, asupra memoriei noastre, ca şi asupra viselor (p.
119).
Lumea creată e alcătuită din câteva melodii reunite: faptele oamenilor,
foşnetul naturii şi cântarea îngerilor. Doar călugării, care ştiu acest lucru,
încearcă să fie la înălţimea acestui concert, să con-sune cu armonia sărbătorească
a văzutelor şi nevăzutelor (p.157)”.
Andrei Pleşu consideră tema îngerilor o temă recurentă, iar reflecţia
despre îngeri „o bună terapeutică pentru combaterea mediocrităţii
intelectuale”; vorbind despre îngeri putem atinge probleme acute ale lumii
contemporane.
Doina Dobreanu
2. Cristina TUȚĂ, Angelologia ca temă de cercetare în Artele vizuale
Angelologia este o temă de cercetare vastă care impresionează și cucerește prin
intensitatea spiritualității, fiind motivul principal pentru care există o
diversitate în imaginea îngerilor. Ideea de angelologie pe care o percep eu face referire la starea de
puritate a sufletului. Referitor la creștinism, conceptul binelui și al răului
sunt asociate prin imaginea îngerului, respectiv a demonului. Astfel, în
lucrare am ales să redau binele absolut prin reliefarea aripilor de înger.
Ascensiunea, eliberarea conștiinței sau ridicarea la cer sunt descrise de
viziunea artistică a formelor aripilor, fiind în strânsă legătură cu aspirația
omului spre o condiție mai presus de acesta, nelimitată. Simbol al
spiritualității pentru întreaga lume din toate timpurile.
Ca un simbol al binelui, acestea reflectă
iluminarea sufletească, evoluția spirituală, de asemenea poartă esența divină a
îngerilor. Aripile sunt și un simbol al cunoașterii, gândirii, spiritualității,
libertății și victoriei. Determină și modelează imaginația spre aspirația
sufletească de a te ridica mai presus de condiția umană, de a transcende și
contura în mod plăcut acest portal între lumea cerească și cea pământească. Ca
element purtător al angelologiei, aripa devine nucleul lucrării Heruvim ce
concentrează în ea toată energia emblematică a acestei teme. După lunga căutare
de forme pe care bisericile pictate le poartă și canoanele le descriu, am ajuns
la propria formă de reprezentare a acestora susținută de concepția artistică,
personală cu privire la arhetipul îngerului. Aripile
sunt o interpretare a reprezentărilor din pictura bizantină, și anume Heruvimii.
Prin lucrarea Heruvim, forma tipică a îngerului, cu două aripi se
preschimbă într-o grupare de aripi care creează un joc cursiv, plăcut ce face
trimitere la cetele Heruvimilor pictați cel mai adesea în unele scenele din
altar și pe bolta bisericii. Prin prelucrarea și totodată stilizarea formelor
care mi-au servit ca inspirație, Lucrarea Heruvim surprinde ansamblul
hieratic și conexiunea dintre lumea cerească și cea pământească.
Aceasta reprezintă și un salt spre cunoașterea și evoluția fețelor îngerești de-a lungul timpului în istoria omenirii, un aport și o dorință în modul de a învăța din treptele clasamentului acestora. Traseul clar al acestei lucrări, a pornit odată cu îngerul sub formă de triptic înfățișat la licență, care a determinat cercetarea în domeniul angelologiei, nevoia de cunoaștere, cât și dorința de evoluție în conturarea ansamblului formelor, tehnicilor mozaic-vitraliu și îmbinarea unui număr larg de materiale pentru reprezentarea definitorie arhetipului îngerului.
Astfel spus, lucrarea Heruvim conturează nucleul dorințelor și conexiunilor înregistrate în spațiul temei angelologiei, semnului obiectului artistic de a dezvolta esența purtătoare a acestora.
Lucrarea este realizată din patru bucăți ce formează un întreg, două aripi simetrice, o bucată care îmbină o pereche de aripi sub aspectul uneia singure și un suport în formă de V întors care este baza susținătoare aripilor pentru a creiona ansamblul final al heruvimului. Forma plasată în centrul lucrării și cea mai mare ca dimensiune este construită sub aspectul unei singure bucăți, dar înglobează două aripi îmbinate, suprapuse ce fac trimitere la scrierile textelor biblice și reprezentările bizantine în care este expusă această întâlnire a aripilor în partea de sus ca semn al protecției chipurilor heruvimilor și serafimilor de lumina puternică ce vine dinspre Dumnezeu. Cealaltă pereche de aripi este realizată individual sub forma a două bucăți simetrice atașate de o parte și de cealaltă în jurul primei perechi din centru, acestea se aseamănă prin forma, dimensiune și cromatică pentru a-i crea un aspect unitar lucrării. Cele patru bucăți se susțin una pe cealaltă pentru a scoate în evidență imaginea heruvimului, astfel că între acestea există o conexiune puternică atât conceptual, cât și tehnic-material de reprezentare. Aspectul tridimensional al lucrării este conturat prin suprapunerea bucăților de OSB și polistiren, asemeni unor layere. Fiecare suprapunere a formelor este determintă de stilizarea felului de repartiție a penajului aripilor, asemănător etapelor de pictură a unei icoane de la închis spre deschis. Stabilirea suprapunerii celor trei forme ale fiecărei aripi ține de gradul de intensitate al culorilor văzute în pictură, dar și de nevoia de a reda un volum mai mic sau mai mare al acestora.
Tridimensionalitatea conturează fiecare aripă prin intermediul a trei
layere suprapuse, și reprezintă esența pe care am încercat să descopăr
accentuat după ce am experimentat prin diferite lucrări de la atelier sfera
bidimensionalității redată cu ajutorul tehnicii colajului și a tehnicii
mozaicului din nasturi și materiale textile atașate suportului deja existent.
În lucrarea Heruvim, tridimensionalitatea este o căutare lăuntrică, o nevoie persistentă de a mă desprinde de suportul existent cum este pânza, printul sau alte materiale care reflectă baza pe care trebuie doar intervenit. Aceasta reflectă o viziune proprie a compoziției formelor și o concentrare îndelungată asupra aspectului și desfășurării acestora în raport cu textura și materialele folosite. Lucrarea prezintă o înălțime de 1,75 m, desfășurându-se pe o suprafață de 2,20 m lungime. Bucățile de sticlă colorată sunt atașate formelor celor trei aripi prin tehnica mozaicului, reprezentând pentru mine, un proces complex de asociere, modelare și înțelegere, fiind până la urmă unitatea dintre suport și material. De aceea am ales pentru lucrarea Heruvim, mozaicul ca metodă de reprezentare, aveam nevoie de ceva inedit care să completeze formele tridimensionale.
Cromatica lucrării este restrânsă și în acord cu limitarea plăcilor de sticlă folosită adesea pentru tehnica vitraliului. Îmbinarea celor două tehnici mozaic-vitraliu este determinată de căutarea unor direcții comune în care calitățile lor să se îmbine armonios pe suprafața unui obiect. Culoarea predominantă este albastrul, îmbinată subtil cu alte nuanțe de galben, oranj și roz, violet pentru zonele centrale fiecărei aripi în parte.
Albastrul circulă de la închis spre deschis în funcție de suprapunerea bucăților de polistiren. Această culoare este asociată foarte ușor cu liniștea spirituală și albastru infinit și înălțător al cerului. Interpretarea aripilor se face atât la nivel de formă, cât și de culoare.
Lucrarea Heruvim nu are doar un rol estetic de înfrumusețare, ci militează pentru un mesaj etic, moral de binefacere în rândul observatorilor, ce devin ulterior participanți ai actului artistic. Dintre toate tehnicile artei decorative, cea a mozaicului și a vitraliului m-au fascinat încă din perioada anilor de licență, fapt ce m-au determinat să le îmbin pentru a cunoaște esența materială și tehnică a celor două.
Toate aceste căutări care au la bază nevoia de a înțelege simbolistica angelologiei, stilizarea și interpreta formei, de a extinde reprezentarea tridimensională către obiectul artistic, cât și utilizarea materialelor mixed media în compoziția tehnicii mozaicului, m-au făcut să descopăr artiști semnificativi care și-au pus amprenta în cunoașterea și dezvoltarea imaginației mele. Am păstrat tendințele suflului modern de reprezentare liberă a tehnicii pe diferite forme, suporturi și cromatica vie regăsite în creațiile lui Antoni Gaudi.
Cristina Tuță, cea care studiază îngerii și îi materializează din mii de bucăți de sticlă și piatră colorată, își desfășoară activitatea în București. Este absolventă a Universității Naționale din București, specializarea Artă Murală și a activat în două ateliere importante din București, unul de vitralii, alături de Amalia Verza, și altul de mozaic. În cel de mozaic lucrează și în prezent, alături de echipa ce realizează mozaicurile din interiorul Catedralei Naționale - Catedrala Mântuirii Neamului, echipă condusă de Daniel Codrescu. Până în prezent a făcut parte din numeroase workshop-uri și activități de voluntariat, a participat la expoziții personale și de grup, precum “Cultura fragmentului și dizlocarea privirii” JUVENTUS CONTEMPORARY ART AWARD, Fundația Triade, Timișoara, “dintrUNA”- Muzeul de Artă, Constanța, “concret ECLECTIC”, Galeria Metopa, Pitești, ”PUNCT” UNAgaleria, București, “STARt “ UNAgaleria, București, “NAG”, Galeria de Artă,Craiova, "Alexandru și Aristia Aman" Biblioteca Județeană, Craiova. Proiecte- “Anthology VI” 2022, Madrid, Spania, Workshop "Dante Aligheri" Italia, Workshop-Proiectul “Împreună”, București.
Activează ca voluntar în cadrul Fundației Bucureștii
Noi, iar principala sa activitate este realizarea de mozaicuri bizantine și
laice, pictura de tip bizantin și activitatea de restaurare a mozaicurilor
vechi.
Aceasta reprezintă și un salt spre cunoașterea și evoluția fețelor îngerești de-a lungul timpului în istoria omenirii, un aport și o dorință în modul de a învăța din treptele clasamentului acestora. Traseul clar al acestei lucrări, a pornit odată cu îngerul sub formă de triptic înfățișat la licență, care a determinat cercetarea în domeniul angelologiei, nevoia de cunoaștere, cât și dorința de evoluție în conturarea ansamblului formelor, tehnicilor mozaic-vitraliu și îmbinarea unui număr larg de materiale pentru reprezentarea definitorie arhetipului îngerului.
Astfel spus, lucrarea Heruvim conturează nucleul dorințelor și conexiunilor înregistrate în spațiul temei angelologiei, semnului obiectului artistic de a dezvolta esența purtătoare a acestora.
Lucrarea este realizată din patru bucăți ce formează un întreg, două aripi simetrice, o bucată care îmbină o pereche de aripi sub aspectul uneia singure și un suport în formă de V întors care este baza susținătoare aripilor pentru a creiona ansamblul final al heruvimului. Forma plasată în centrul lucrării și cea mai mare ca dimensiune este construită sub aspectul unei singure bucăți, dar înglobează două aripi îmbinate, suprapuse ce fac trimitere la scrierile textelor biblice și reprezentările bizantine în care este expusă această întâlnire a aripilor în partea de sus ca semn al protecției chipurilor heruvimilor și serafimilor de lumina puternică ce vine dinspre Dumnezeu. Cealaltă pereche de aripi este realizată individual sub forma a două bucăți simetrice atașate de o parte și de cealaltă în jurul primei perechi din centru, acestea se aseamănă prin forma, dimensiune și cromatică pentru a-i crea un aspect unitar lucrării. Cele patru bucăți se susțin una pe cealaltă pentru a scoate în evidență imaginea heruvimului, astfel că între acestea există o conexiune puternică atât conceptual, cât și tehnic-material de reprezentare. Aspectul tridimensional al lucrării este conturat prin suprapunerea bucăților de OSB și polistiren, asemeni unor layere. Fiecare suprapunere a formelor este determintă de stilizarea felului de repartiție a penajului aripilor, asemănător etapelor de pictură a unei icoane de la închis spre deschis. Stabilirea suprapunerii celor trei forme ale fiecărei aripi ține de gradul de intensitate al culorilor văzute în pictură, dar și de nevoia de a reda un volum mai mic sau mai mare al acestora.
În lucrarea Heruvim, tridimensionalitatea este o căutare lăuntrică, o nevoie persistentă de a mă desprinde de suportul existent cum este pânza, printul sau alte materiale care reflectă baza pe care trebuie doar intervenit. Aceasta reflectă o viziune proprie a compoziției formelor și o concentrare îndelungată asupra aspectului și desfășurării acestora în raport cu textura și materialele folosite. Lucrarea prezintă o înălțime de 1,75 m, desfășurându-se pe o suprafață de 2,20 m lungime. Bucățile de sticlă colorată sunt atașate formelor celor trei aripi prin tehnica mozaicului, reprezentând pentru mine, un proces complex de asociere, modelare și înțelegere, fiind până la urmă unitatea dintre suport și material. De aceea am ales pentru lucrarea Heruvim, mozaicul ca metodă de reprezentare, aveam nevoie de ceva inedit care să completeze formele tridimensionale.
Cromatica lucrării este restrânsă și în acord cu limitarea plăcilor de sticlă folosită adesea pentru tehnica vitraliului. Îmbinarea celor două tehnici mozaic-vitraliu este determinată de căutarea unor direcții comune în care calitățile lor să se îmbine armonios pe suprafața unui obiect. Culoarea predominantă este albastrul, îmbinată subtil cu alte nuanțe de galben, oranj și roz, violet pentru zonele centrale fiecărei aripi în parte.
Albastrul circulă de la închis spre deschis în funcție de suprapunerea bucăților de polistiren. Această culoare este asociată foarte ușor cu liniștea spirituală și albastru infinit și înălțător al cerului. Interpretarea aripilor se face atât la nivel de formă, cât și de culoare.
Lucrarea Heruvim nu are doar un rol estetic de înfrumusețare, ci militează pentru un mesaj etic, moral de binefacere în rândul observatorilor, ce devin ulterior participanți ai actului artistic. Dintre toate tehnicile artei decorative, cea a mozaicului și a vitraliului m-au fascinat încă din perioada anilor de licență, fapt ce m-au determinat să le îmbin pentru a cunoaște esența materială și tehnică a celor două.
Toate aceste căutări care au la bază nevoia de a înțelege simbolistica angelologiei, stilizarea și interpreta formei, de a extinde reprezentarea tridimensională către obiectul artistic, cât și utilizarea materialelor mixed media în compoziția tehnicii mozaicului, m-au făcut să descopăr artiști semnificativi care și-au pus amprenta în cunoașterea și dezvoltarea imaginației mele. Am păstrat tendințele suflului modern de reprezentare liberă a tehnicii pe diferite forme, suporturi și cromatica vie regăsite în creațiile lui Antoni Gaudi.
Autor text și
fotografii - Cristina TUȚĂ
Cristina Tuță, cea care studiază îngerii și îi materializează din mii de bucăți de sticlă și piatră colorată, își desfășoară activitatea în București. Este absolventă a Universității Naționale din București, specializarea Artă Murală și a activat în două ateliere importante din București, unul de vitralii, alături de Amalia Verza, și altul de mozaic. În cel de mozaic lucrează și în prezent, alături de echipa ce realizează mozaicurile din interiorul Catedralei Naționale - Catedrala Mântuirii Neamului, echipă condusă de Daniel Codrescu. Până în prezent a făcut parte din numeroase workshop-uri și activități de voluntariat, a participat la expoziții personale și de grup, precum “Cultura fragmentului și dizlocarea privirii” JUVENTUS CONTEMPORARY ART AWARD, Fundația Triade, Timișoara, “dintrUNA”- Muzeul de Artă, Constanța, “concret ECLECTIC”, Galeria Metopa, Pitești, ”PUNCT” UNAgaleria, București, “STARt “ UNAgaleria, București, “NAG”, Galeria de Artă,Craiova, "Alexandru și Aristia Aman" Biblioteca Județeană, Craiova. Proiecte- “Anthology VI” 2022, Madrid, Spania, Workshop "Dante Aligheri" Italia, Workshop-Proiectul “Împreună”, București.
Cosmina M. Oltean
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu