Remember: PETRE SBÂRCEA (14 ian. 1932 – 30 oct. 2021) - Nicolae Bucur

                  „Muzica este trăire dar şi o sumă de tensiuni”

La 30 octombrie 2022 se împlineşte un an de la plecarea spre eternitate a maestrului Petre Sbârcea, unul dintre cei mai mari dirijori români şi mondiali, discipol al lui Sergiu Celibidache. A fost nepot al maestrului George Sbârcea, muzicolog, compozitor, scriitor, traducător, plecat în ceruri la 27 iulie 2005, la frumoasa vârstă de 91 de ani – împăcat şi împărtăşit că vor veni noi generaţii să ducă mai departe crezul predecesorilor. Am avut prilejul să-l cunosc personal pe George Sbârcea, cu care am avut dialoguri şi interviuri, onorându-l, printre altele, cu un capitol amplu (Nobleţea, vocaţia şi cordialitatea maestrului George Sbârcea) în cartea Ademenirea timpului, 2012. Dacă cu dânsul am reuşit câţiva ani la rând să întreţinem o corespondenţă elegantă, plină de loialitate şi de o măgulitoare prietenie, cu distinsul dirijor clujean Petre Sbârcea comunicările le făceam la telefon şi prin expedierea unor invitaţii, mesaje, colete cu cărţi, epistole (le ataşăm pe cele trei din anii 2016, 2018, 2021) *

Pornind de la reflecţia lui Gala Galaction „Amintire, amintire, tu singură eşti o realitate sufletească”, meditez la epistolele încântătorului mentor spiritual George Sbârcea ce ne spunea cu decenii în urmă privitor la generaţia sa că avea darul de a se entuziasma în tinereţea lor de fiecare înnoire, de orice bravură, de toate personalităţile ieşite din comun. Am regăsit în mesajele educative şi-n activitatea muzicală a celor doi Sbârcea (unchiul şi nepotul), pe acei oameni deosebiţi ai culturii româneşti şi universale, care azi figurează în enciclopedii, personalităţi model şi prin măreţia lor morală. Şi totodată pe acei activi discipoli care le urmează învăţătura şi sfaturile, acele poveţe de-a cunoaşte viaţa unora dintre muzicieni - creatori şi interpreţi, ei fiind cei care ne îmbogăţesc şi înfrumuseţează viaţa… „Muzica dăruieşte bucuriile cele mai alese”.

Despre bunicul său Petre Sbârcea îşi aminteşte că a fost medic…,,Bunicul meu a fost medic, un băiat de ţăran de la Topliţa, dar un băiat care a ajuns să fie medic foarte apreciat la Braşov, şi chiar într-o perioadă a ajuns să fie prefectul judeţului Braşov – fiind foarte apreciat ca şi om de caracter”. (Este vorba de Teodor Sbârcea care a fost primul medic primar român din judeţul Braşov). Cu privire la George Sbârcea spunea că era un tip extraordinar de avid de a cunoaşte tot. „A ştiut şase limbi, a lucrat în diplomaţie, a tradus foarte multe cărţi, a compus muzică, cea mai celebră piesă rămâmând (spune cântând) Ionel, Ionelule ce faci drăguţule…Deci a fost o mare personalitate. Toate întâlnirile pe care le-am avut cu el, mai ales când stătea la Cluj (pentru că la un moment dat s-a mutat la Bucureşti) mi-a fost foarte drag, mai ales că ştia să cânte bine la pian şi deseori cântam împreună la patru mâini simfonii de Haydn, Mozart, Beethoven…sunt amintiri foarte plăcute în legătură cu acest lucru”. (Atunci eram student, aveam 18-20 de ani, iar el avea 50-60) Sursa: http:/ /czb.ro/articol/2389/.

Din convorbirile telefonice cu prodiciosul dirijor, profesor de dirijat simfonic la Academia de Muzică din Cluj, Petre Sbârcea, dar şi din documentaţia făcută pe sursele media mi-am dat seama, că la capătul celălalt al firului, persoana care-mi vorbeşte cu atâta delicateţe are în Eul dânsului mai întâi suflet…fineţe şi mai apoi…vocea/sunetul…Cu alte cuvinte sufletul e un izvor nesfârşit de frumoasă poezie, răscoleşte toate sentimentele. Şi ne-a convins Petre Sbârcea, de-a lungul anilor, că muzica i-a devenit „arta cea mai liberă şi mai civilizatoare decât toate surorile sale” (N.Flimon). „ Am avut şansa să-l cunosc pe Sergiu Celibidache şi am fost foarte emoţionat când mi-a spus: ,,...eşti primul român care mă caută”. Pentru mine a fost un lucru extraordinar! Totuşi, pe mine m-a format Antonin Ciolan”. Am fost educat în spiritul muzicii vieneze, soarta m-a îndemnat/călăuzit spre operă şi dirijat simfonic, ni se destăinuia. Cu privire la latura pedagogică ne spunea că a avut dascăli de excepţie. Ca-n orice artă profesorul, dirijorul ne dă de înţeles că şi-n muzică trebuie să avem acea „nebunie în suflet”. De unde vine? N-aş putea spune…

A fost dirijor titular la Opera Română din Cluj (1957-1976), la Filarmonica de Stat din Sibiu. Invitat permanent al orchestrelor din Germania, Ungaria, Italia, Austria, Iran, Franţa, Belgia, Rusia, Olanda, Elveţia, Luxemburg şi multe altele. Domnia sa a dirijat primul turneu al filarmonicii sibiene, 1981, în Corsica, cu ocazia inaugurării Operei din Bastia. A fost profesor universitar Academia  de Muzică Cluj. Dirijor şi director al Operei Naţionale Române din Cluj-Napoca (dirijor între 1957-1976, respectiv director în perioada 1991-2000), cel mai longeviv manager din istoria instituţiei; Petre Sbârcea a fost, de asemenea, dirijor şi director al Filarmonicii de Stat din Sibiu (1976-1990). Va rămâne mereu un nume important pentru instituţiile unde a activat şi pentru întreaga viaţă muzicală românească.  

În relaţie cu discipolii prea multe indicaţii nu le-a dat, le-a descoperit talentul, i-a urmărit la concerte şi la spectacolele de operă. A fost mereu în contact cu elevii săi. Unora le-a spus că dirijatul se face din mâini şi nu din cap! „Îi felicit dar le spun şi părerea  - simplu: Cum să faci ! Cum să nu faci!” – pare a fi mottoul Dascălului. Precum şi acest sincer şi graţios sfat: bagheta unui dirijor n-are voie să tremure când o ridică !  Privitor la activitatea didactică desfăşurtă în calitate de profesor la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, aici – de mai bine de cinci decenii a îndrumat în cadrul catedrei de dirijat orchestra paşii viitorilor maeştri ai baghetei, unii dintre cei ce au beneficiat de mentoratul lui Petre Sbârcea fiind astăzi nume importante ale vieţii muzicale româneşti.    

Întrebat dacă are emoţii înaintea unor concerte, şi-a amintit că în tinereţe a avut emoţii când a practicat înotul, făcând sport de performanţă fiind în lotul de nataţie. Pe parcurs aceste emoţii pot fi stăpânite. Consideră că „cei care n-au emoţie au o deficienţă, aceste emoţii îţi dau ceva în plus”.     

La 88 de ani va mărturisi: „Trebuie să vă spun că cel mai bine mă simt în România. Aşa am fost educat de părinţi, noi trebuie să stăm, şi la bine, şi la rău, acolo unde ne-am născut!”. 

Meritele personalităţii reprezentative a vieţii muzicale româneşti, un maestru al baghetei dirijale Petre Sbârcea a devenit cetăţean de onoare al Sibiului şi Clujului; Doctor honoris causa al Universităţii „Babeş- Bolyai” Cluj; distins cu Ordinul Cultural al Românei. Medalia Mascagni (Italia). A fost decorat cu Ordinul naţioanal „Serviciul credincios” în grad de cavaler. În data de 26 ian. 2009 a primit titlul de cetăţean de onare al oraşului Sibiu însoţit de o diplomă, cheia oraşului şi o medalie aniversară, înmânate de primarul (pe atunci) Klaus Johannis. (Cf. Wikipedia, encicopedia liberă).  

            Nu a fost an în care să nu-i amintesc D-lui Petre Sbârcea despre Festivalul de Muzică Veche de la Miercurea Ciuc, care anul acesta - 2022 şi-a sărbătorit cea de-a XIV- ediţie şi să-i adresez invitaţia să ne onoreze cu prezenţa. A fost încântat de această manifestare, de Programul (pe care-l trimiteam cu descrierea programelor de concerte şi prezentarea participanţilor, dar şi Programul Universităţii de Vară de Muzică Veche) atât de bogat şi divers. A considerat şi domnia Sa că asculatarea şi cultivarea muzicii vechi nu poate fi decât o călătorie prin sunetele Evului Mediu, Renaşterii şi Barocului, prin care se dezvăluie sentimentele şi gândurile oamenilor din acele vremuri. Acum patru ani mi-a dat de înţeles că şi-a programat să vină pe meleagurile noastre dar din motive pe care nu le-am aflat întâlnirea noastră nu a avut loc.

Nu mi-a fost uşor să-mi desfăşor sentimentele când persoana despre care am pomenit aici nu mai este printre noi. Se spune că în sufletul oamenilor să nu intri numai unde ţi se va deschide. Fiecare om are un colţişor al său de taină în care nu vrea să intre nimeni decât numai Dumnezeu…Vreau să cred că dacă opera literară nu poate fi concepută nici fără autor, nici fără cititor, tot aşa nici muzica nu poate fi savurată fără compozitor şi nici fără dirijor. Petre Sbârcea a fost o persoană smerită, discretă având o mare dragoste pentru muzică. A fost un dascăl iubit, dirijor preţuit, mentor pentru numeroase generaţii.                 

                               Miercurea-Ciuc, 11 nov. 2016

        Stimate D-le Petre Sbârcea, 

Cam de multicică vreme aş fi dorit să iau legătura cu Domnia Voastră, având în vedere şi de faptul că în anul 2012 mi-a ieşit de sub tipar cartea „Ademenirea timpului”, în care un capitol este dedicat muzicologului, compozitorului, scriitorului George Sbârcea. Nu-mi puteam permite ca modesta mea încercare să nu pătrundă şi în familia, rudenia distinsului cărturar clujean apoi bucureştean. Mi s-a ivit, în sfârşit, acest prilej, în ziua de 4 nov. a. c. cu ocazia manifestării de la Topliţa, dedicată compozitorului născut pe meleagurile topliţene. Am întâlnit-o pe distinsa doamnă Livia Sbârcea şi fratele Dumneaei. M-am interesat de Dvs. ştiind că domiciliaţi şi activaţi la Cluj. Astfel mi-am permis să aflu adresa şi să împărtăşesc, pe această cale, o fărâmă din rodul spiritual de prin părţile noastre, inclusiv cele ale subsemnatului.

Am deosebita onoare, ca pe această cale, să Vă încarc programul cotidian şi nu numai, cu nişte materiale care V-ar putea interesa.

. Evident mai întâi cartea la care, probabil, veţi avea păreri, observaţii şi chiar obiecţii, pe marginea “scrierii”, spre exemplu, despre George Sbârcea.

. Vă ofer şi materialul manuscris (care a stat la baza intervenţiei mele) şi îşi aşteaptă tipărirea, alături de alte eseuri ale autorilor invitaţi, în volumul pregătit cu prilejul Simpozionului care a avut loc la Topliţa sub genericul “George Sbârcea sau armonia pe note”.

. Programul Festivalului de Muzică Veche Miercurea-Ciuc, 14-17 iulie 2016, se doreşte o mostră a acesteia, aş zice, unicată manifestare culturală tradiţională din ţară. Festivalul dăinuie de peste trei decenii, desfăşurându-se anual (excluzând anii când a fost interzisă), în curtea Cetăţii Mikó din Miercurea-Ciuc, cu o impecabilă acustică, precum şi în sălile bastioanelor, la Biserica franciscană de la Şumuleu Ciuc, municipiul Odorheiu Secuiesc, comuna Lăzarea, gazda unei tabere internaţionale de artă plastică cu o vechime de aproape 40 de ani.

. Cotideanul „Înformaţia Harghitei” din 8 nov. a consemnat „evenimentul”, pe care-l  anexez. Sunt informat că„Mesagerul din Covasna”, jurnalul jud. Covasna va publica vineri, 11 nov. scrierea mea pe care o aveţi în manuscris.

Voi face tot posibilul ca la apariţia vol. pomenit să Vă onorăm, prin membrii Fundaţiei Culturale “Miron Cristea” Topliţa, cu un exemplar.

Vă doresc toate cele bune, multă sănătate.

Cu deosebit respect,  Nicolae Bucur

                                                                                                           

Miercurea-Ciuc, 25 martie 2018

    Mult stimate D-le prof. Petre Sbârcea,

        De vreo câteva săptămâni mă tot pregătesc să Vă adresez aceste rânduri. Când am onorat invitaţia alăturată şi am precizat titlul lucrării mele Moştenirea muzicală şi literară, elocventă şi pilduitoare a magistrului George Sbârcea m-am gândit şi la Domnia Voastră, la activitatea atât de entuziastă pe care o prestaţi la Cluj, Sibiu şi în alte locuri.

    Stimate D-le profesor prin această epistolă îndrăznesc să Vă rog, cu tot respectul, să-mi aşterneţi câteva gînduri, în calitatea Dvs. de rudă apropiată a maestrului George Sbârcea, despre această personalitate atât de dragă şi nouă, cei de pe aceste meleaguri. Sincer să fiu mi-aş fi dorit să fiţi prezent la manifestarea de la Sfântu Gheorghe. N-am îndrăznit să fac o astfel de propunere organizatorilor la data respectivă, datorită vremii atât de „neserioase” pentru această primăvară şi bineînţeles a deranjului şi ale multelor şi nobilelor Dvs. activităţi.

    Mesajul Dvs. scris doresc să-l prezint în plenul Colocviului, devenind o surpriză plăcută audienţei din Sfântu Gheorghe şi nu numai. Îmi doresc acest „gest” din partea  Domniei Voastre pentru că, nu odată, la Topliţa, Sfântu Gheorghe, Miercurea-Ciuc, Radio Târgu Mureş cu prilejul manifestărilor culturale am pomenit de persoana Dvs. şi de activitatea dirijorală şi didactică atât de rodnică şi măiastră.

    Vă anexez şi cartea mea de vizită cu adresa de la domiciliu  (cred că o şi aveţi), pentru expedierea „materialului” Dvs. ca acesta să-mi parvină din timp. Eu pe data de 12 aprilie trebuie să fiu deja la Sfâtu Gheorghe. Aş putea primi şi pe e-mail textul, dacă dispuneţi de această sursă de comunicare. Textul expus la Colocviu voi încerca să-l şi public în cotidienele celor două judeţe, Covasna şi Harghita.

    Vă implor să-mi satisfaceţi această rugăminte şi să mă scuzaţi pentru acest deranj ştiind de încărcatul Dvs, program. 

    Vă doresc toate cele bune, multă sănătate şi să ne auzim cu bine.

    Cu stimă şi deosebit respect, 

                                                          Nicolae Bucur  

    P.S. Alăturta Invitaţia (pentru a afla despre  Programul manifestării) şi textul intervenţiei mele.