DR . BIRO ROZALIA (1950-2022) - In memoriam

 MOTO: "Az anyák halhatatlanok.
Csak testet, arcot, alakot váltanak;
egyetlen halott sincs közülük;
fiatalok mint az idő. "
A világ legnagyobb lelkű és szívű ÉDESANYÁJA, ma egy szebb helyre költözőtt, az angyalokhoz. Hiányzol nagyon-nagyon.

    "Mamele sunt nemuritoare.
     Ele schimbă doar corpul, fața, forma;
    niciuna nu moare;
    sunt tinere ca vremea. "
MAMA mea scumpă, cu cel mai mare suflet și cu cea mai bună inima din lume, azi s-a mutat într-un loc mai frumos, alături de îngeri. Îmi lipsești cel mai mult. Dalma Kadar

    A plecat dintre noi Rozi cea cu zâmbetul timid dar optimist, cu fața roșie ca un soare de răsărit ce emana speranță si căldură, cu dăruirea ei de a alina dureri și da sănătate celor din jur, cu bucuria celor două fete și șapte nepoți, cu visele ei frumoase din care unele pe nedrept frânte de evenimentele vieții. Ce trist că a plecat așa de repede și destinul i-a luat șansa de a se bucura de ultima parte a vieții. Rozi, sa-ți fie drumul luminos și calea lină în eternitate, iar noi, colegii, îți vom păstra imaginea ca o icoană în amintirile anilor de școală petrecuți împreună. Dumnezeu să te odihnească  și din drumul tău infinit oprește-te din când în când și uită-te cu bucurie în jos la familia ta frumoasă! Dr. Psih. Pavel Mureșan 

1969 - absolventă de liceu

2011

2019

    Este o zi tristă de toamnă când o conducem pe ultimul drum pe draga și respectata colegă și prietenă dr BIRO ROZALIA (ROZSI). S-a petrecut prin viață cu o deosebită decență, a fost o persoană activă și responsabilă în tot ceea ce a făcut, având mult bun simț, Viața i-a fost mereu animată de lucrul bine făcut, de spiritul dreptății și profesionalism. Era fericită, împlinită și mândră de familia pe care și-o întemeiase. Mândră de cele două fiice care i-au dăruit șapte nepoței. Soarta a vrut ca această fericire să fie zdruncinată de o boală grea și prea târziu descoperită. 

    Dragă colegă și prietenă ai plecat atât de brusc. Este de neconceput că viața ți-a fost întreruptă așa. Este foarte dureros și înfricoșător să pierzi o persoană dragă, dar amintirea nu moare niciodată. Dumnezeu să te odihnească în pace! Dr. Eleonora-Ioana Moldovan

2019 - Întâlnirea la 50 de ani de la absolvirea liceului

    A plecat pentru totdeauna... Ce aş putea spune despre Dr. Biro Rozalia? Foarte multe... 

    A fost de-a lungul timpului cea mai bună prietenă de suflet a mea! Am copilărit împreună,  eram surori şi prietene nedespărţite atât la şcoală, cât şi în familie. După frumoasele zile de liceu, viaţa ne-a despărţit, dar indiferent cât de mult timp trecea fără să ne vedem, am păstrat mereu aceeaşi căldură sufletească, sinceritate deplină şi afecţiune reciprocă... tot ce defineşte o prietenie adevărată. 

    O să îmi lipsească mult, a lăsat un gol imens.

    Adio suflet bun şi om deosebit! 

    Dumnezeu să te odihnească în pace!

    Sincere condoleanţe fetelor ei dragi şi familiilor! Margareta Moga

 

    Sunt greu de suportat despărțirile de oamenii care ți-au fost aproape multe zeci de ani, la bine și la greu! Pentru mine, Dr. BIRO ROZALIA este unul dintre aceștia. Ne cunoșteam din anul 1965, de la examenul de admitere la Liceul din Subcetate. S-au adunat de atunci 57 de ani trăiți împreună. Am fost dintre puținii colegi de liceu și absolvenți de școli superioare care ne-am întors „acasă”, legându-ne destinul de meleagul natal pentru totdeauna. Mai mult decât atât, am păstrat relația de prietenie, construită în anii de liceu simultan cu aceea de colegialitate, relații bazate pe respect, stimă, prețuire, încredere, sinceritate, întrajutorare.

    Este un caz fericit să ai parte în viață de un prieten care să-ți fie în același timp și medic de familie, și sprijin, și sfetnic. Relația noastră de prietenie a fost luminoasă, stimulativă, fără nicio umbră de supărare, invidie, răutate, care să ne împovăreze sufletele cu regrete, și, ca atare, nu am fost nevoite să ne cerem iertare niciodată sau să nu ne putem privi în ochi. 

    Dr. Constantin Dulcan spunea că „avem nevoie de bucurie ca de pâinea zilnică”. Și când uneia din noi ne lipsea bucuria aceasta și ne simțeam sufletul înnegurat, ne căutam... ce-i drept, în ultimii ani, după ce ne-am pensionat și însingurat din cauza epidemiei, doar telefonic. Și dacă alt motiv de bucurie nu găseam, ne refugiam în amintirile anilor de liceu, cei mai frumoși prin sinceritatea și entuziasmul vârstei tinere. Vara, când era plecată la fetele sale, vorbea mai puțin la telefon, dar știam că e bine, că este fericită împreună cu familia ei.  Ori, prietenii sunt ca stelele: nu îi vezi mereu, dar știi că sunt acolo. 

    Rozsi s-a născut la început de martie, poate și de aceea sufletul, ca și zâmbetul ei, era mereu blând, cald și iubitor, asemeni soarelui de primăvară.  Era o persoană inteligentă, cu carismă, educație și bune maniere. Contactul permanent cu suferințele și bolile pacienților săi, ca medic și ca om, a fost pentru ea un permanent purgatoriu, descoperind bucuria de a fi și smerenia. Rozsi a lăsat urme de bunătate pe unde a trecut. Vor fi mulți, cu certitudine, care vor călca pe urmele ei. Rozsi a fost creată anume pentru a dărui iubire și mângâiere. Iubirea este aripa dăruită de Dumnezeu sufletelor ca să poți urca până la El, spunea Michelangelo Buonarroti. Prin rugăciune, Rozsi a trăit în unire cu Dumnezeu. Citind ruga Sfântului Francisc de Assisi, aș putea-o înțelege mai bine pe Rozsi: uitându-se adesea pe sine, cu încredere nețărmurită în Dumnezeu, ea a mângâiat, a înțeles necazurile și suferințele, a iubit, a iertat, cu credința în nemurire, „că cel ce moare se trezește la viață veșnică”.

    „O, Doamne,
    ajută-mă să am încredere,
    nu atât să fiu mângâiat, cât să mângâi,
    nu atât cât să fiu înțeles, cât să înțeleg,
    nu atât cât să fiu iubit, cât să iubesc.
    Căci cel ce se uită pe sine, se găsește;
    celui ce iartă i se va ierta;
    și cel ce moare se trezește la viață veșnică.”

    Am apreciat și iubit la Rozsi sufletul ei frumos, generos, credința în Dumnezeu și în mântuire. Sunt sigură că sufletele noastre se vor întâlni și se vor regăsi, în veșnicie. Adevărata prietenie rezistă timpului, distanței și tăcerii. 

    Odihnă în pace, Rozsi, în Împărăția lui Dumnezeu! Prietena ta de o viață, prof. Doina Dobreanu

Împreună cu câțiva colegi de clasă la o întâlnire, în 2011, cu dirigintele, prof. Valer Vodă

    Oare cum ar trebui să-mi ordonez mulțimea de gânduri, de amintiri, de trăiri și de aprecieri răscolite de dispariția mult prea nebănuită și neașteptată a celei pe care toți am cunoscut-o într-o anumită perioadă a vieții: BIRO ROZALIA?

    I-aș spune mai întâi „draga mea și a noastră, a multora, prietenă din copilărie, ai locuit într-un timp foarte aproape de mine, de familia mea, în Hodoșa-Gară. Am alegat, ne-am jucat, ne-am scăldat împreună la Mureș. Ne-am amintit adesea despre toate aceste bucurii. Ți-aș zice „draga mea colegă de liceu” sau, cu deosebit respect, așa cum obișnuiam să-ți zic „Doamna Doctor”, am venit la dumneavoastră… eu, soțul, fiul…

    Ai fost medicul de familie al nostru, medicul băiatului din primele zile de viață și aș putea continua cu multe, multe alte amintiri. Ți-am mulțumit pentru că ai luat parte la nunta băiatului nostru. Nu ne-am întâlnit prea des apoi. Erai pensionară și plecai la fete, erai încântată de nepoții tăi, mi-ai povestit despre ei, despre Csilla și Babi și… Mă opresc aici cu amintirile … Dureros, trebuie să mă exprim la trecut: ai fost o ființă blândă, calmă, o mamă devotată. La școală, o elevă inteligentă, silitoare, premiantă, o colegă prietenoasă, iubită. Iar profesional, ți-ai făcut cu răbdare și simț de răspundere, cu dragoste de meserie și de oamenii satelor – Sărmaș și Hodoșa și nu numai –, meseria atât de dificilă și de importantă, aceea de medic.

    Rozsi, mă opresc aici. Rămâi pentru noi, eu și familia mea, pentru toți, un om deosebit, cu dăruire, pricepere și respect, de care cetățenii comunei Sărmaș au avut parte zeci de ani. Îți mulțumim pentru tot, iar eu, în numele meu și-al familiei mele și-al celor care te-am cunoscut, ne rugăm Bunului Dumnezeu să te ierte și să te așeze între îngeri, să-ți fie țărâna ușoară! Prof. Georgeta Dobrean

Doamna doctor BIRO ROZALIA, a slujit, cu mult profesionalism, comuna Sărmaș, până la vârsta de 70 de ani, în calitate de medic de familie.

Născută la Remetea, județul Harghita, la 7 martie 1950, a urmat cursurile școlii gimnaziale în comuna natală. Studiile liceale le-a urmat la Liceul din Subcetate-Mureș, astăzi Liceul “MIRON CRISTEA”, între anii 1965-1969. Ce a determinat-o să dea admitere la liceul din Subcetate a fost faptul că sora ei mai mare Maria, unica ei soră, era căsătorită și locuia în satul Hodoșa Gară. La sora ei, Rozalia s-a simțit ca acasă, aceasta ținându-i în acea perioadă locul de mamă, fiindu-i, în același timp, și cea mai bună prietenă, care a ajutat-o enorm să-și realizeze frumosul vis de a deveni medic. Când a venit la liceu, cunoștea prea puțin limba română, atât cât a reușit să și-o însușească la școala cu predare în limba maghiară din comuna Remetea, mediu aproape compact maghiar. Foarte ambițioasă și tare dornică de a-și însuși limba română într-un timp record, refuza să vorbească în limba maghiară cu noile ei colege de clasă, câteva maghiare și ele. Avea un simț al limbii ieșit din comun. Profesorul lor de limba română, Valer Vodă, era impresionat de corectitudinea răspunsurilor elevei Borbely Rozalia, iar colegii ei români o admirau pentru tenacitatea și ambiția ei. A învățat foarte bine la toate materiile și a participat și la olimpiade școlare, îndeosebi la chimie.

       Am avut ocazia și norocul de a-i cunoaște îndeaproape evoluția pe toate planurile, fiind încântată de-a dreptul de seriozitatea, perseverența și consecvența cu care a parcurs etapele devenirii ei profesionale. Mi-amintesc cum am cunoscut-o, în vacanța de vară 1966: era o domnișoară frumoasă, care m-a impresionat. Mi-a prezentat-o prietena mea Doinița Dobreanu, la Hodoșa. Erau colege de clasă la liceu. De atunci și până astăzi, ne întâlnim în permanență, eu fiind profesoara surorilor Csilla și Dalma Biro, iar dumneaei fiind medicul meu de familie.

Ambițioasă și cu o mare dorință de a-și îndeplini visul, acela de a deveni medic, a muncit enorm și doar prin efort propriu, fără meditații, a promovat, la prima încercare, dificilul examen de admitere la Facultatea de Medicină din Tg. Mureș. Bazându-se doar pe inteligență și o muncă susținută, a reușit să parcurgă frumos studiile, aducând bucurii părinților și surorii sale. A a fost repartizată la Dispensarul medical Hodoșa Gară, unde a și locuit. Apoi s-a mutat la Dispensarul din Sărmaș, unde și-a desfășurat activitatea până la pensionare, cu mult profesionalism și dăruire.

Între timp, s-a căsătorit cu tânărul Biro Arpad, inginer zootehnist. Tânăra familie locuia în camerele destinate medicilor din cadrul Dispensarului. În aceste condiții, soții Biro au fost binecuvântați cu cele două fete minunate, Csilla și Dalma.

Doamna doctor și-a construit o casă frumoasă, în apropiere de Primăria Sărmaș. Părinții au sprijinit-o mult, ajutând-o și la creșterea celor două fete, până au trecut la cele veșnice, mai întâi tatăl, apoi mama și bunica iubitoare.

       Doamna doctor Biro Rozalia a profesat cu dăruire, cu răbdare, cu dragoste pentru meserie și pentru oameni.  Pe mine m-au impresionat întotdeauna meseriile fără sărbătoare și, bineînțeles, oamenii care le practică. Conștienți de renunțări, acești oameni n-au cum să-și planifice timpul personal, pentru că ei sunt solicitați în permanență, fie că este zi sau noapte, că este zi de lucru, duminică sau altă sărbătoare. Medicii sunt pregătiți în permanență pentru deplasări, pentru a da sprijin de specialitate, pentru a alina suferințe, pentru a reda speranță. Dacă în alte profesii există un program zilnic de muncă, medicii de familie, în special, pe lângă programul de consultații de la dispensar, desfășoară și muncă de teren, în funcție de împrejurări, de urgențe. N-au cum să se eschiveze, n-au cum să amâne, știind că, de prezența lor și de consultul imediat, depinde poate chiar viața omului. Profesiunea de medic presupune responsabilitate maximă, nu se lucrează cu jumătăți de măsură. Aici n-ai voie să greșești, n-ai voie să fii obosit sau plictisit, n-ai voie să spui nu pot, nu vreau, nu acum. Totul se face la timpul oportun, chiar dacă medicul are și el o viață privată, are familie, copii cu diferite nevoi sau mai trebuie și el să se relaxeze. Dacă este nevoie, el renunță la toate celelalte preocupări și este prezent unde trebuie, la cine are nevoie, cu tot ce este nevoie.

       Îmi amintesc că tatăl meu, la stână fiind, a vrut să tragă de pe foc ceaunul mare în care se fierbea urda. La o mică dezechilibrare, ceaunul s-a răsturnat și tata a fost ars pe o mare parte a corpului. Necesita internarea în spital, dar, știind cât de pricepută este doamna doctor Biro, ne-a spus că dorește să fie tratat acasă de dumneaei. Imediat i-am telefonat doamnei doctor. Când i-a văzut arsurile, a dat din cap, noi înțelegând că este grav, dar i-a ascultat dorința tatălui meu, nu l-a trimis la spital, ci l-a tratat dumneaei, l-a oblojit, până s-a vindecat. Am fost de față când, într-o zi, în timp ce doamna doctor îi spărgea bășicile cauzate de arsură de pe tot spatele, tata a leșinat de durere. Dumneaei și-a continuat munca, a perseverat și a reușit să-i îndeplinească dorința, adică să fie tratat acasă și nu la spital. Prin grea încercare a trecut tatăl meu, dar doamna doctor, cu priceperea, cu calmul cerut de împrejurări, cu cuvântul bun și înțelept, a reușit să-l vindece, deși urmele arsurilor i-au rămas pe viață.

       Părinții mei au trecut la cele veșnice la o vârstă înaintată, mama la 86 de ani, tata la 88, iar soacra-mea la 94 de ani. Tata a fost spitalizat doar când a suferit o intervenție chirurgicală la stomac. Mama n-a cunoscut patul de spital. Atât mama cât și tata s-au bazat pe știința doamnei doctor Biro Rozalia. Dumneaei îi vizita și le prescria medicamentele necesare și le da recomandările de rigoare. De fapt, părinții mei nu au fost nevoiți să ia multe medicamente. Mama avea dureri reumatice, dar le suporta cu stoicism, fără să se plângă, deși noi vedem că suferă. Tatăl meu o adora pe doamna doctor  și spunea tuturor cât de pricepută este. Și pe calea scrisului, îi mulțumesc din tot sufletul  doamnei doctor pentru devotamentul cu care mi-a tratat părinții.

     Referitor la viața personală a doamnei doctor Biro, aș zice că nu i-a fost prea ușor. După ce soțul a plecat din localitate și, nu după mult timp, a decedat, mama devotată a fost nevoită să se descurce singură, asigurând școlarizarea fetelor și nu oricum, ci dorind ca ele să urmeze studii superioare, în meserii frumoase, dar pretențioase. A fost încercată și pe linia sănătății, a suferit mai multe intervenții chirurgicale , cam aceleași prin care am trecut și eu. Chiar ne amuzam uneori pe această linie. A trecut prin toate cu bine, fiind o femeie puternică.

          În îndelungata-i carieră în Sărmaș, a vindecat oameni, a alinat suferințe, a alungat tristeți, a adus zâmbete și și-a drămuit timpul, încât să fie la locul potrivit, la momentul potrivit. Făcea totul cu multă competență, cu un calm desăvârșit și cu dăruirea specifică profesiunii nobile pe care și-a ales-o.

       Te rugăm, Doamne, iartă păcatele răposatei Rozalia, dă-i odihnă veșnică și lumina fără sfârșit să-i strălucească ei. Cu sfinții odihnește sufletul său unde nu este durere, nici întristare , nici supărare, ci viață fără de sfârșit! Prof. Ileana Tarcău

    Trecerea în neființă a omului Rozalia  Biro  lasă un gol imens în sufletul membrilor familiei sale, al prietenilor și al comunității din Sărmaș, pe care a slujit-o atâția zeci de ani, în calitate de medic de medicină de familie. Remarcabilă, ca om, prin modestie, calm, echilibru, bun simt, respect, altruism, toate acestea au conturat profilul moral al omului Rozalia Biro . 
    Profund atașată profesiei de medic, Rozalia si-a respectat cu sfințenie jurământul depus la absolvirea studiilor medicale.
Verbul medicului Rozalia Biro a fost pentru pacienții săi un adevărat balsam, vindecând sufletul durut al acestora, înainte de a începe tratamentul!
    Mare pierdere, a dispărut un OM, un  PROFESIONIST, un PRIETEN ! Dumnezeu sa-ți vegheze somnul de veci ! Fă-te pulbere de stele, prietena mea ! Prof. Ion Rizea

Vă las zâmbetul, iubirea și amintirile frumoase!

💧

    És én is így gondolom, hogy Édesanyánk lehinti éjszaka a harmatot a fűre, lerázza az utolsó novemberi faleveleket, itt lesz az első hópehelyben, az első hóhullásban és igen, ott lesz tavasszal is, amikor kinyílik az első virág és csodás színekre festi majd szirmait....

DRÁGA ÉDESANYÁNKért a hat hetes szentmise, szombaton, 2022 november 26-án lesz, 15.30-tól, a Salamás-i római katolikus templomban.

     Mama noastră așterne roua pe iarbă noaptea, scutură ultimele frunze ale lunii noiembrie, va fi aici în primul fulg de nea, prima ninsoare și da, va fi acolo la primăvară când prima floare va înflori și va picta Minunat, culori și apoi petalele ei...

Slujba de șase săptămâni pentru MAMA NOASTRĂ DRAGĂ va avea loc sâmbătă, 26 noiembrie 2022, de la ora 15.30, în Biserica Romano-Catolică din Sărmaș. DALMA KADAR

NB. Puteți lăsa mesaje în comentarii, la sfârșit