duminică, 13 martie 2016

Doina Dobreanu, Vasile Dobreanu, La obârșie, la izvor… Convorbiri la Subcetate, vol. 3, 2015






Prezentare de carte
20 aprilie 2016
Liceul „Miron Cristea” - Subcetate








Mă bucur pentru această reuniune organizată la inițiativa d-rei bibliotecare Daniela Cotfas și îi mulțumesc mult.
În această vreme, când sub pretextul așa-zisei socializări pe FB nu facem altceva decât să ne izolăm și să ne închidem în noi înșine, să pierdem sau să nu deprindem comunicarea cu semenii noștri, sunt de apreciat asemenea reuniuni „pe viu”, unde comunicarea, relaționarea se face atât prin cuvânt, cât și prin limbajul nonverval: o strângere de mână, o îmbrățișare, un zâmbet, o privire.
Pretextul este o dezbatere pe marginea volumelor 1-3 ale cărții „La obârșie, la izvor… Convorbiri la Subcetate”, 2013, 2014, 2015. Cartea în trei volume reunește povești de viață ale unor personalități reprezentative nu doar pentru Subcetate, ci pentru întreg spațiul cultural românesc.. Ideea cărții îmi aparține, dar meritul este al celor aproximativ 80 de colaboratori/ coautori. Mulțumesc dvs., celor astăzi prezenți și la această convorbire. Vă informez că se lucrează la voluml 4, cu alți vreo 20 de interlocutori, deci 100 în total.
Sunt recunoscătoare și față de cei care au sprijinit financiar, prin Asociația Culturală „Dobreanu”, publicarea cărții.
Este un proiect, mai mult sau mai puțin luat în considerare la nivel local, dar foarte apreciat de oameni din spațiul cultural. Cărțile sunt la Biblioteca Națională a României, la Biblioteca Academiei și la alte biblioteci importante din tară/universitare. Editorul Dr.Valentin Marica îl apreciază ca un proiect unic în România. Iată de ce, cred.
Trăim într-o perioadă de tranziție în care se face alergie la valori și, ca atare sunt ignorate și sfidate, media făcând abuz, din dorinta de reiting, în a defila cu tot soiul de nonvalori ridicate la rag de „vip”.Aș compara momentul pe care îl trăim cu un râu care se revarsă din albie, cu o viitură care scoate la suprafață tot felul de gunoaie.
Se vorbește despre criza de modele. Nu este adevărat. Ele există, doar trebuie să le vedem, să le căutăm și să le recunoaștem. Eu am căutat și le-am găsit. Le găsiți și dvs. în această carte, chiar de nu sunt în topul elitei intelectuale românești.
Tinerii - și mă bucur pentru cei prezenți – sunt în etapa de modelare intelectuală, spirituală și morală, de rafinare lăuntrică, de căutare a rostului lor în viață. Tinerii sunt cei care au nevoie de repere, în primul rând.
Dragi tineri, vă invit să vă faceți timp și să citiți aceste cărți; nu va fi un timp risipit. Veți întâlni povești de viață care vă îndeamnă la reflectare. Ele se grefează pe fundalul social, economic, cultural, spiritual al satului, și nu numai. Veți afla, așadar, crâmpeie din istoria localității, ca parte din istoria neamului. Veți afla că și mărturisitorii din carte s-au confruntat în drumul lor spre împlinire cu tot felul de probleme, necazuri, lipsuri, dar, cu tenacitate și perseverență, le-au învins și au izbutit să-și atingă țelul, călăziți de un crez urmat cu consecvență.
Veți găsi aici modele de viață, biografii împlinite, în marea majoritate ale unor oameni al căror „prag de lume” (Blaga) a fost comuna Subcetate, sau ale altor oameni care au făcut istorie în Subcetate, care au sfințit prin prezența lor acest loc. Am pronunțat repetitiv sintagma „model de viață”, dar prin ce îl recunoaștem?
Prin onestitate intelectuală și morală, prin știința de carte, prin dorința de a se dărui și a forma pe alții, prin noblețe spirituală și umană, prin gândire limpede exprimată într-o limbă frumoasă, corectă și elegantă.
Dar pentru a te împlini la rândul tău, tinere, nu este suficient modelul; e nevoie și de efort intelectual, și de consecvență. Consecvența este prețul succesului!
Constantin Noica spunea că avem posibilitatea să devenim în viață subiecte sau obiecte. Subiect este cel care își ia viața în propriile mâini, își decide soarta; iar obiect este cel pentru care alții gândesc și va fi veșnic manipulat.
Doar prin educație și prin multă învățătură, prin lecturi esențiale poți fi tu însuți, făuritorul propriului Eu.
Confucius spunea că există trei metode de a deveni înțelept: Meditația e cea mai nobilă; imitația e cea mai simplă; experiența e cea mai amară.
Dragilor, experiența ne face, la urma urmelor, pe toți înțelepți, dar e cea mai amară cale. Cel deștept se folosește și de experiența altora, protejându-se, măcar parțial, de gustul amar al propriei experiențe.
Vă invit să citiți cartea deoarece multe ar fi de învățat din aceste exemple concrete de viață. Mărturisitorii din această carte nu au pornit în viață de la învățăturile lui Confucius, ci de la înțelepciunea de viață a neamului nostru, primită, desigur, prin experiențe amare.
Amintesc doar una din învățăturile care merită a fi reținute din carte, primită de inginerul Gheorghe Trifan de la tatăl său, om cu două clase primare, dar model de gândire limpede, înțelepciune și onestitate. Pe peronul gării, conducându-și fiul care pleca la facultate, i-a zis: „Până acum eu am avut grijă de tine, așa cum am putut mai bine, de acum încolo de tine depinde cum își faci viața.”
Și pentru că aș dori o convorbire pe marginea convorbirilor din carte, vă invit la poveste. Povestea poveștilor continuă...                         DD





Convorbiri la Subcetate cu:




Iosif – Marin BALOG, doctor în istorie și cercetător istoric (1)
Elie CÂMPEANU, protopop – In memoriam (2)
    Ana – Alexandra DOBREAN (3)
Camelia CIOBOTĂ, profesoară (4)
Marius Traian CIUBUCĂ, preot (5)
Maria CIUBUCĂ, țărancă – In memoriam (6)
Dan COTFAS, profesor, inginer (7)
Elena COTFAS, profesoară (8)
Marius CUTLAC, economist (9)
Emilian- Daniel DIȚU, inginer (10)
Ioana DOBREAN, țărancă, meșter popular (11)
Monica HEIL- FRANÇA,doctor în chimie (12)
Lucreția ILISAN, contabilă (13)



Ionel- Adrian LUNG, preot (14)
Mihaela MARUSEAC, doctor (15)
Vasile MUSCĂ, inginer (16)
Gheorghe OANĂ, preot (17)
Cosmina-Marcela OLTEAN, studentă la Arte Plastice (18)
Dumitru POP, economist (19)
Gheorghe POP, general de brigadă (20)
Ileana TODOR, învățătoare (21)
Gheorghe TRIFAN, inginer (22)
Ioan-Ciprian ȚEPELUȘ, comisar șef de poliție (23)
Gavril URZICĂ, inginer agronom (24)
Vasile URZICĂ, protopop - In memoriam (25)
    Aurel-Dan Dobrean (26)



Despre CĂRȚILE OBÂRȘIEI
 Dr. Valentin Marica


„Cele trei volume ale Convorbirilor la Subcetate, La obârșie, la izvor..., pe care Doina Dobreanu le semnează împreună cu Vasile Dobreanu, prin vârste, destine, evenimente, întâmplări, voințe, doruri, legăminte, chipuri și locuri, mărturisesc despre sufletul invincibil, despre întemeierea ființei în ordine divină, demnitate și jertfă, îndurare și neamăgire, înălțare și mântuire. Doina Dobreanu a învățat limba, hronicul și cîntecul acestui sat al Transilvaniei și i-a scris cu acuratețe cărțile, privindu-l din toate unghiurile lui diamantine, istorice, lingvistice, etnografice, religioase, literare, pentru a-l consacra în timp ca sat-idee (vezi satul în viziunea marelui Lucian Blaga), purtător de inegalabilă conștiință a indestructibilului, a binelui, rodului și veșnicirii.”
Doina Dobreanu, Cusături artistice din Subcetate-Mureş (Harghita), 2008. „Este o carte convingătoare, scrisă cu temeinicia studiului ştiinţific, cu bucuria descifrării depline a subiectului, dar şi cu litera de rară sensibilitate a jurământului; tocmai pentru că personajul cărţii este satul natal al autoarei şi locul în care Domnia Sa şi-a înrămurat biografia profesională.
Este o carte-muzeu (cu o vădită abilitate a expunerii) şi o pledoarie pentru amenajarea unor case-muzeu în localităţile rurale, cu deschideri vii înspre cunoaştere (şi reflecţie!), menite să pună în dialog generaţii, conştiente de valoarea spiritualităţii arhaice şi de actualizarea ei.
Cartea profesoarei Doina Dobreanu se înscrie în seria restituirilor culturale fundamentate pe o documentare amănunţită, pentru a însemna aport bibliografic, în ceea ce istoricul Camil Mureşan numea reabilitarea unei istorii, multă vreme marginalizată”.
Doina Dobreanu, Ţesături româneşti din zona Mureşului Superior (Secolul al XX-lea), 2010. „Este o carte-album ce reînvie o zestre culturală inegalabilă, în care se întrepătrund credinţa, iscusinţa, frumuseţea sufletească, nobleţea, inspiraţia fără de margini. Cartea este „invincibile argumentum” al autenticului artei populare româneşti ce îşi caută loc în patrimoniul cultural nu doar al spaţiului nostru strict, arta populară românească aparţinând patrimoniului universal.
Cartea profesoarei Doina Dobreanu susţine această afirmaţie cu datele cercetătorului şi ale omului, fundamentate pe o cunoaştere temeinică, vie a intimităţii artei populare, a poveştii acesteia.”
Doina Dobreanu, Cântecul obârșiei, 2011. „Cartea este un elogiu adus satului românesc, un elogiu adus de acei pentru care satul continuă să trăiască în sufletul lor (Prefață), este o carte în care locuiește lumina. Localitatea Subcetate este în conștiința autoarei un fel de centru al lumii, este ceea ce a îndemnat-o să-i aducă elogiul cuvenit, o carte despre localitatea Subcetate de Mureș, o altă carte despre această localitate, cu pagini de etnografie, folclor, grai local, cu pagini scrise sub pecetea dorului și pagini care prezintă localitatea în ziua noastră.
Cartea este scrisă cu dragoste, cu răspundere și cu emoție, reverberând cuvintele lui Nicolae Iorga: Fiecare loc de pe pământ are o poveste a lui, dar trebuie să tragi bine cu urechea ca s-o auzi și trebuie un gram de iubire ca s-o înțelegi”.
Doina Dobreanu și Vasile Dobreanu, Subcetate. Un secol de istorie în imagini, 2014. „Cu adevărat în ramă este icoana acestei localități reverberată în atâtea chipuri, în atâtea fizionomii, în atâtea evenimente, în atâtea împrejurări. (…)
Este o carte a amintirilor (…) Cartea aceasta este document. Este manual, este școală. Înveți din cartea aceasta. Te așezi pe pagina ei ca într-o bancă, asculți timpul, te întâlnești cu cei care au fost, cu cei care sunt și atât de frumos curge sub coperta ei eternitatea Mureșului!
Toate cărțile semnate de profesorii Doina Dobreanu și Vasile Dobreanu au o frumusețe aparte, o adâncime ideatică; sunt curate în pagină pentru că le este curat, le este important, le este reverberant sufletul.”
„Cărțile Doinei Dobreanu (…) sunt capitole relevante ale unei istorii a spiritualității românești. Se cere trudă, scria Ioan Alexandru, pentru a readuce Transilvania, bunăoară, la înălțimea pierdută prin moartea celor buni, pentru aceasta esteticul și literatura nefiind de ajuns, trebuind spirit și spiritualitate, „viață eternă, nu generalități”. Acesta este crezul profesional și de viață al Doinei Dobreanu, de a prelua vrerea și izbânda înaintemergătorilor, amplificând-o în vreri și izbânzi ce sunt spirit și spiritualitate. Sunt pasiuni care vin dinăuntru și de foarte departe, dintr-o mare iubire față de ființa neamului nostru - consemnează Doina Dobreanu, cu firescul și sinceritatea ce o caracterizează. (...)
Câtă împăcare, credem, poate avea profesoara, etnologul, istoricul literar, publicistul și, mai ales, omul Doina Dobreanu, știind că și-a găsit locul ei, locul cel bun, în lumea aceasta. Căci dacă ai locul tău, fereastra ta deschisă spre soare, de unde vezi, limpede și foarte departe, rosturi și înțelesuri, ai sens; poetul ar spune că ai năvod în care să prinzi soarele. (…)
Îi admirăm Doinei Dobreanu consecvența în a dovedi câtă profunzime avem în tărâmurile de spirit și spiritualitate. Ne bucurăm că ne surprinde mereu cu ingeniozitatea ei, cu felul în care (blagian!) și-a trecut durerea umană în cântec; în cântecul obârșiilor… Mersul ei nu este la suprafața lucrurilor, ci în adâncimile lor, acolo unde sunt filoane de aur.
Poate că darul și harul, prin tot ceea ce face, este cel al mângâierii. Îi este, acestuia, apă curgătoare, câmpie, deal și munte; îi este, acestuia, cer…
Astfel, robită de ea însăși, precum Poetul, Doina Dobreanu aprinde lumini în zarea Poimânelui.”

Mesaje de la cititori


Am citit cartea La obârșie, la izvor… Convorbiri la Subcetat[1] de mai multe ori și sunt foarte impresionat de felul în care autorii au reușit să o structureze și să o realizeze. Cartea stă pe noptieră, o deschid la întâmplare și, citind, fac de fiecare dată o călătorie în timp în viața satului nostru. Am aflat foarte multe lucruri despre el și, să fiu sincer, îmi pare rău că nu am participat mai mult la viața acestuia și să învăț mai multe despre lumea de la noi. Pentru că am plecat din sat cam de mult, nu reușesc să găsesc în memorie pe câțiva din cei care au scris foarte frumos despre satul nostru, dar sper să am ocazia să-i întâlnesc când vin acasă. Nu știu dacă ar fi posibil, dar ar fi minunat să ne întâlnim cu toții și să continuăm povestea minunată din „La obâsie, la izvor...."
Vă mulțumesc foarte mult pentru ocazia de a intra în povestea despre satul nostru și vreau să vă felicit încă o dată pentru faptul că ați reușit să faceți un lucru absolut minunat. Numai bine! Cu drag, Tucu Cotfas - Vancuver, Canada

Doamna Dobrean!
Vă mulțumesc din inimă pentru urări și pentru cartea [2] pe care mi-a adus-o curiera astăzi, în prima zi de lucru din noul an!
Mărturisesc că, deși aveam multe lucruri de făcut, m-am apucat să o citesc și am descoperit în ea multe mărturisiri care mi-amintesc de poveștile trăite ale propriului loc natal, tot un sat de munte. Un sat nu chiar atât de departe de Harghita, aproape de granița Moldovei cu Transilvania. Un sat din care tocmai m-am întors, unde am petrecut trecerea dintre ani cu tradițiile copilăriei care încă se țin în picioare, cu colindători, plugărași și cete de urși. Copilul meu de 11 ani a jucat ursul, eu am bătut doba mare, bucurându-ne, mici și mari, de o iarnă ca-n povești, pe un ger crunt, împreună cu rudele, cu vecinii, cu prietenii. Încerc să-mi cresc copilul încărcându-l cu această atmosfera de trai bun, rural, plin de miresme, care să-i fie sprijin mai târziu, într-un urban modernist și dezolant.
Mărturiile culese de dvs. sunt neprețuite, atât pentru cei care, povestind, își retrăiesc o parte din viață, cât și pentru cei care au prilejul să guste, dacă n-au făcut-o niciodată, frumusețea unui altfel de trai, încărcat de frumusețe și de valori, în ciuda greutăților inerente.
Să trăiți în fiecare zi bucuria pe care am avut-o eu astăzi, citind! Mulțumesc încă o dată. Cu mult drag, Carmen Mihalache - MNȚR, București

Dragă doamna Doina Dobreanu,
Am primit darul de suflet promis. Vă felicit din inimă pentru această nouă izbândă cărturărească. Ceea ce faceți Dvs., cu atâta dăruire, profesionalism și consecvență, merită toată lauda. Veți rămâne în memoria consătenilor, dar și în bibliografia istorică și etnografică locală, regională și națională, ca personalitate de mare cinste. Să vă dea Dumnezeu multă sănătate, har și spor în admirabila trudă jertfelnică pe care o desfășurați pe Altarul istoriei și al culturii românești din estul Transilvaniei. La mulți ani!
Cu statornică prietenie și sinceră prețuire, Dr. Ioan Lăcătușu - Sf. Gheorghe (30 dec. 2014)

La obârșie, la izvor... În urmă cu un an, buna mea prietenă Doina Dobreanu îmi solicita un interviu pentru această carte. Am avut mari rețineri, nu credeam că pot să-mi adun gândurile pentru a putea realiza acest interviu! Să descriu universul satului din vremea copilăriei, casa părintească cu toate amintirile ei, să scriu despre bunicii și părinții mei, oameni deosebiți care ne-au transmis prin propriul exemplu omenia, respectul pentru muncă, dragostea pentru învățătură, codul etic și moral în spiritul tradiției...
Mă bucur că am învins emoțiile și am acceptat provocarea. Sunt sigură că părinții mei au fost cei care, de acolo de unde sunt, m-au îndemnat să accept provocarea! Le mulțumesc! Cred că le-am făcut o mare bucurie, pentru că ei își doreau ca obiceiurile și tradițiile acestor locuri să nu se piardă în negura vremurilor.
Toate interviurile din această carte sunt frumoase povești de viață!
Mulțumesc profesorilor Doina și Vasile Dobreanu! Ați reușit să realizați încă o carte frumoasă! Profesor Lucreția Checec - Bistrița

Sunt foarte fericită! Am primit, astăzi, cel mai frumos cadou, de acasă, din locul cel mai drag sufletului meu. Am așteptat foarte mult să primesc cartea [3], iar ea a venit exact când aveam cea mai mare nevoie de oamenii dragi, pe care îi prețuiesc și de care mi-e atât de dor... Nicăieri nu-i mai bine ca acasă, iar cartea aceasta e o comoară. Mulțumesc, doamna profesoară! Sunteți un om deosebit, iar eu sunt privilegiată. Jurnalist Teodora Mîndru - Constanța (29 martie 2014)

Mult stimată Doamna Doina,
Am primit astăzi cartea [4], mulțumindu-vă pentru cinstea pe care mi-o faceți alăturându-mă fiicelor și fiilor comunei noastre care s-au străduit să-și croiască un drum în viață, urmând pilda părinților și moșilor lor. Am avut plăcuta surpriză, ca pe lângă prea ampla prezentare a trecerii mele prin meseria de diplomat - în condițiile în care astăzi, la noi, această profesie este apreciată ca fiind la îndemâna oricui care are chef și calea ușurată s-o biruiască -, să însoțiți textul – așa cum spun toți publiciștii - de fotografii făcute împreună cu frații mei. Vă mulțumesc încă o dată pentru osteneala pe care v-ați luat-o trimițându-mi cartea. (…)
Vă rog să primiți, din partea soției mele și a mea, cele mai bune urări de sănătate și aprecierea noastră deosebită pentru nobila Dumneavoastră preocupare de a face cunoscute strădaniile fiicelor și fiilor comunei Subcetate de a păși pe calea devenirii lor. Radu Urzică - București, 16 aprilie 2015


[1] DOBREANU, D. – DOBREANU, V., 2013
[2] DOBREANU, D. – DOBREANU, V., 2014
[3] idem
[4] idem

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu