Artă și magie pe o cămașă tradițională din Subcetate

 

Profesor Doinița Ana Dobrean

                Moto:

 Ie, ie apă vie,

Doină, cânt de ciocârlie,

Rugăciune către glie,

Vară cu ferestre-n soare,

Curcubeu și întrupare...

Ie, ie apă vie,

Cea trudită-n ani o mie,

Care-ai îmbrăcat țăranii,

Împărații și orfanii...

Ie, ie greu cusută,

Nopților le-ai fost durută,

În războaiele cu sânge,

Morților ce nu pot plânge...

De la munte până-n mare

Neamului i-ai fost strigare

De duminică și floare,

Cusătură cu-stelare...

Ie, sfânta mea rugare... (Cămașa lui Dumnezeu, de Ionel Simota)

 1.1. Ia sau cămașa. Cămașa românească tradițională

Ia sau cămașa românească (fr. la blouse roumaine) este cea mai frumoasă și mai expresivă piesă componentă a portului tradițional, chintesență a sufletului, a spiritului creator și a gustului estetic.

La prima vedere, cuvintele ie și cămașă sunt sinonime, deși pot fi menționate nuanțe semantice, pornind de la istoria fiecărui termen. Etimonul pentru cămașă este camisia, un cuvânt din limba arhaică europeană, atestat la romani – camisia - în secolul al IV-lea[1], dar provenind din fondul lexical străvechi celtic/ galic/ daco-tracic. Este firesc să îl regăsim în mai multe alte limbi (romanice): fr. Chemise, port., span., catalană, galiciană Camisa, it. Camicia, bască Kamiseta, alb. këmishë).

Portul românesc, născut pe străvechea vatră a civilizaţiei dacice, păstrând elementele fundamentale ale portului dacilor imortalizat pe metopele de pe monumentul de la Adamclisi şi pe Coloana lui Traian de la Roma, are ca principală piesă cămașa. Este remarcabilă asemănarea dintre costumul dacic şi iliric, pe de o parte, şi cel românesc, pe de altă parte, dovadă că geneza poporului nostru este traco-iliră.[2] E vizibil că noi moștenim structura fundamentală şi liniile de croi ale costumului dacic, și că le găsim pe întreg spațiul locuit de români.

Cuvântul ie, potrivit dicționarelor limbii române, provine din lat. (vestis) linea „(haină) de in”. E vorba, așadar, de un anume tip de cămașă femeiască (nu și bărbătească), mai subțire, din in. Credem că termenul s-a încetățenit mai recent în limba română. Argumentul este că ie este un termen singular, pe când în jurul cuvântului cămașă s-a creat o bogată familie lexicală.[3]

Termenul de cămașă este încetățenit în special în Transilvania și Moldova, cel de ie, în Muntenia, dar, în accepțiunea actuală, cămașa face trimitere la cămașa bătrânească, arhaică, confecționată din pânză de casă, pe când termenul de ie se referă la cămașa modernizată prin croi, ornamentație și textură.

1.2. „Ia este o carte scrisă cu toate culorile rare ale cerului și pământului, e icoană cusută cu fire de suflet vegheat de Dumnezeu” (Valentin Marica)

Citesc considerațiile profesorului Ioan Sorin Apan (1957-2012) despre simbolurile de pe ia românească tradițională. Acestea, spune profesorul, reprezintă codul genetic al neamului nostru. Unele simboluri vin din vremuri imemoriale, din vremea meșteșugarilor ceramicii de Cucuteni, Gumelnița… din spațiul carpatic (neolitic). Simbolurile de pe veșmintele noastre reprezintă informația codului genetic al neamului nostru și ele vorbesc despre soare și stele, pământ și flori, despre existența unei comunități, cu stilul său de viață în conexiune cu mediul înconjurător și divinitate. Costumul nostru tradițional este un templu la purtător – adevăratul brand românesc. El constituie o narațiune cosmologică care poate fi corelată, prin desenele și hieroglifele de pe costume, cu textele din folclorul literar.

În mod cert, dacă ia românească ar prinde viață și glas, am afla din spusele ei povestea fascinantă a unui neam. Fiecare cămașă își are povestea ei, chiar dacă este vorba de o cămașă de purtat în zilele obișnuite, simplă, din pânză albă, cu ornamentații minime pe guler și, abia schițate, pe altiță. Însă, când cămașa este de patrimoniu, aparținând unei de mult trecute perioade din istoria neamului, și era destinată îmbrăcării ei doar în importante zile de sărbătoare sau cu ocazia unor evenimente unice din viața familiei / comunității – cununie, de exemplu -, încercarea de a-i desluși povestea încifrată în simboluri, mesajul transmis, universul sufletesc al creatoarei/ purtătoarei este o provocare, care presupune curaj, iscusință, cunoaștere și pasiune.

Cămașa de sărbătoare este, într-adevăr, așa cum spunea poetul Valentin Marica, o carte scrisă, scrisă pe pânză albă cu acul și cu fire colorate de bumbac sau mătase, cu mărgele și paiete, alese din toate culorile rare ale cerului și ale pământului, cu sensibilitate, talent și imaginație. Bucăți de suflet (emoții și trăiri), crâmpeie de gânduri (dorințe, aspirații, speranțe și credințe)  ale creatoarei prind contur, prin simbolistica motivelor reprezentate, pe toate părțile ei componente: altițe, mâneci, guler, piept. Asemenea podoabe inestimabile ale trupului cu care femeile se prezentau îmbrăcate în sfânta biserică strămoșească în marile sărbători împărătești, pentru a se închina și împărtăși cu sfintele taine, devin ele-înseși icoane de frumusețe și sfințenie.

1.3. Artă și magie pe cămașa tradițională

Cămașa românească, pe care urmează să v-o prezint, cu o istorie centenară, este păstrată cu dragostea și prețuirea pe care o merită între obiectele colecției etnografice Doina Dobreanu - „Casa cu amintiri”. 

Mulțumesc doamnelor Aurelia și Daniela Ciubucă din satul Filpea pentru disponibilitatea de a mi-o încredința pentru păstrare  și valorizare, prin prezentarea ei, alături de celelalte podoabe realizate prin cusătură – broderie și țesătură ale colecției, în:

·         cartea-album Cusături artistice din Subcetate din Subcetate Mureș, județul Harghita,  F&F Gheorgheni, 2008, autor Doina Dobreanu;

·         expoziții de artă tradițională: Expoziția „Colecția Colecțiilor – Muzee și colecții sătești din România”, la Muzeul Național al Muzeul Național al Țăranului Român, din perioada 27 septembrie -12 octombrie 2008, Expoziția „Pe urmele timpului”, la Muzeul Oltului și Mureșului Superior din Miercurea Ciuc, Oradea, Sibiu și Slatina, în 2010, Expoziție la Biblioteca Municipală „George Sbârcea” din Toplița, în 2011, Expoziția de Ziua universală a iei, la Toplița, în  2016, 2017, 2021, Expoziție la Căminul Cultural, cu ocazia Zilelor comunei Subcetate (20-21 august 2016).

Piesa de vestimentație pe care o supun atenției este o elegantă cămaşă de sărbătoare pentru femeie căsătorită, ornamentată pe mâneci cu motive geometrice (altiţă cu două rânduri, şire discrete de steluțe şi fodor / volan) prin cusătura pe fir urzit cu bumbac negru şi cu mărgele de pafont (maroniu-aurii sclipitoare). Stanii cămășii (pieptul și spatele) sunt lipsiți de ornamentații, în aparență, când cămașa este îmbrăcată. Pe gulerul lat, încheiat în spate, este cusut în cruci un model geometric cu negru, galben şi roşu. Se remarcă, la marginea de jos a gulerului, pe muchiile încreţiturii, cusătura simplă în urma acului în culorile tricolorului românesc.

Cele două motive florale, dispuse simetric la nivelul taliei, sunt cusute în cruci cu negru, albastru, galben şi roşu.  Firul roșu este considerat în tradiția populară un talisman care te ferește de deochi, de oamenii răutăcioși și invidioși. Ca atare, floricelele pregnant colorate cu fir rosu, vor fi acoperite de brâu și catrință (prigitoare), când cămașa va fi îmbrăcată ca parte a costumului tradițional specific zonei. Acestea au o semnificație apotropáică (< fr. apotropaïque), atribuindu-i-se proprietatea magică de a feri pe purtătorul cămășii de farmece, de boli etc.

În concluzie, a cinsti ia națională / cămașa românească este cel mai frumos omagiu adus țăranului român atât de înfrățit cu pământul, cu „terra” – de unde vine și numele de „țară”. Și țara va dăinui, va rămâne țară, atâta timp cât vor mai fi iubitori ai pământului străbun, iubitori de limbă, de port și credință.

 

 

2016                                 

2021

https://asociatiaculturaladobreanu.blogspot.com/2020/11/casa-cu-amintiri.html

https://asociatiaculturaladobreanu.blogspot.com/2021/06/elogiu-iei-romanesti-la-24-iunie-2021.html

https://asociatiaculturaladobreanu.blogspot.com/2019/06/rusaliile-24-iunie-2019-ziua-iei.html

https://asociatiaculturaladobreanu.blogspot.com/2017/06/zoua-universala-iei-toplita-23-iunie.html

https://asociatiaculturaladobreanu.blogspot.com/2016/12/sarbatoarea-iei-2016.html

https://asociatiaculturaladobreanu.blogspot.com/2014/06/ia-poarta-spre-nemurire.html

https://www.facebook.com/da.dobrean/media_set?set=a.127742180588952&type=3

---

[1] SECOŞAN, Elena, PETRESCU, Paul, Portul popular de sărbătoare din România, Editura Meridiane, 1984, p.44

[2] Arta populară românească, Editura Academiei, Bucureşti, 1969, p. 282

[3] Cămașă de noapte, cămașă de zale, cămașă de forță; a-și da și cămașa de pe el, a rămâne în cămașă, a nu avea pe unde să-ți scoți cămașa, a nu-l mai încăpea cămașa, a nu avea cămașă pe el, a arde cămașa pe cineva; cămeșuță, cămeșoaie.

NB. Text publicat în: