marți, 21 mai 2024

Cu DOR de „oamenii-iarbă” și „oamenii-cer”!

 
La capătul verde al primăverii,
        de OVIDIU PÂNIȘOARĂ
 
La capătul verde al primăverii,
Se află oamenii iarbă,
Pe care oricât de mult,
Viața ori alți oameni,
I-ar călca în picioare,
Revin drepți și frumoși la prima rază de soare.
 
La capătul albastru al primăverii,
Se află oamenii-cer,
Care poartă cu ei toate orizonturile noastre,
Toate visurile și promisiunile,
Că furtunile vieții nu își vor face casă,
În casa hohotelor noastre de râs.
 
La capătul fără de culoare al primăverii,
Se află oamenii-vânt,
Ei doar trec prin viața noastră,
Aruncând cu parfumul florilor
De colo până mai încolo,
De parcă și-ar lăsa hainele împrăștiate,
Prin toată casa sufletului nostru.
 
La capătul negru al primăverii,
Se află oamenii care încă nu și-au eliberat de noapte,
Fruntea, gândurile și ritmul cardiac,
Al zâmbetului,
Ei poarta și umbrela de ploaie și pelerina de vânt,
Și ochelarii de soare făcuți din lentilele picăturilor de ploaie.
Când ajungi la capătul tău de primăvara,
Ce culoare are sufletul tău oare?
 
       Iată o poezie superbă, al cărei mesaj îl descifrez astfel:
  „Oamenii-iarbă”, pe care îi întâlnim la „capătul verde al primăverii”, al copilăriei și adolescenței noastre, ar putea fi părinții noștri, pe care îi vedem mereu „drepți și frumoși”.
  „Oamenii-cer”, pentru mine, sunt profesorii mei, întâliți „la capătul albastru al primăverii”, cei care mi-au deschis orizonturile cunoașterii, care mi-au dat șansa să visez, să îndrăznesc, să am încredere în mine.
  „Oamenii-vânt”, „întâlniți la capătul fără de culoare al primăverii”, sunt cei care „și-au lăsat hainele împrăștiate prin toată casa sufletului nostrum” – cei care și-au bătut joc de visele și destinele oastre și au nesocotit iubirea dăruită.
  Am trecut de mult de primăvara vieții, dar de fiecare data, în anotimpul regenerării naturii, în sufletul meu reînnoiesc doruri, speranțe, nostalgii și mi-e dor de „oamenii-iarbă” și de „oamenii-cer”. Și încerc să-i iert pe oamenii-vânt”, pe cei care mi-au înnegutat sufletul, viața.
  Mulțumesc și felicitări autorului!







 

      

 

               

Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)