1980, iulie. Călătoria
în Polonia am făcut-o cu trenul, împreună cu un grup de turişti din judeţul
Harghita. De la Vama Siret, din nordul Bucovinei, după un popas de o noapte
petrecut în vama sovietică pentru schimbarea garniturii de tren, ne-am
continuat călătoria până la Cernăuţi, de unde un alt tren ne-a dus la Cracovia.
Popasul de trei ore din Cernăuţi ne-a permis, într-o zi de duminică dimineaţa,
să ne plimbăm în zona gării. Am căutat să cumpărăm un ceai sau o cafea caldă,
dar, într-o cofetărie sărăcăcioasă, singurul local deschis la acea oră
matinală, nu am găsit decât un compot de prune uscate care se servea cu câte o
clătită. Şi pentru asemenea trufandale se stătea binişor la coadă. M-au
impresionat în gară, îmbrăcate în portul tradiţional, asemănător cu cel din
zona Topliţei, şi încălţate cu sandale de cauciuc, două bucovinence vorbind
româneşte. Aş fi vrut să intru în vorbă cu ele, dar mi-am pierdut curajul.
În
Vama Siret, lucrătorii feroviari vorbeau tot româneşte. I-am întrebat dacă sunt
români. Au negat, fără să mă privească, precizând că doar părinţii lor fuseseră
români…
Oraşul Cracovia este considerat unul
dintre cele mai vechi din Europa. În secolul al X-lea, Cracovia era deja un
renumit centru comercial. Pe aici treceau drumul sării şi al chihlimbarului.
În anul 1000, regele
Boreslav I cel Viteaz înfiinţează aici o episcopie şi construieşte pe colina
Wawel prima catedrală. Cracovia devine capitala Poloniei în vremea lui Cazimir
I (1038-1058) şi va rămâne până în 1079. În secolele al XIV-lea şi al XV-lea,
în plină epocă renascentistă, Cracovia devine un oraş înfloritor. În 1364,
regele Cazimir al III-lea cel Mare fondează Universitatea Cracoviei, a
Iagelonilor, una din cele mai vechi din lume. În timpul şederii noastre la Cracovia
am poposit în cartierul studenţesc. În vremea celor din urmă Iageloni,
Sigismund I şi Sigismund al II-lea, se reconstruieşte, în stil renascentist,
reşedinţa regală amplasată pe colina Wawel. Cu toate că în secolul al XVII-lea
capitala se mută la Varşovia ,
Cracovia dăinuie de-a lungul secolelor ca un vechi oraş universitar cu
venerabile tradiţii, un oraş bogat în monumente şi opere de artă.
Barbacanul şi Poarta
Sfântul Florian – una din cele şapte porţi ale oraşului, construită în
1307 – fac parte din edificiul medieval de apărare a oraşului. De la Poarta
Sfântul Florian pornea aşa-numita cale regală care, trecând prin centrul
oraşului, ducea la Castelul Regal de pe colina Wawal, situată la 25 m înălţime
faţă de râul Vistula. Se spune că pe această colină s-ar fi aflat şi reşedinţa
Prinţului Krakus, întemeietorul legendar al oraşului…
Actuala catedrală situată pe colina Wawel, construită
în stil goti și terminată în 1364, împodobită cu numeroase opere de artă,
cuprinzând şi vestigii ale precedentelor două catedrale, a fost biserică
mitropolitană destinată încoronării regilor şi înmormântării acestora. Aici se
găseşte şi cripta funerară în care se află mormintele unor oameni însemnaţi ai
Poloniei, între care şi ale celor doi mari poeţi polonezi: Adam Mickiewicz şi
Julius Slovacki.
Wawel, fosta reşedinţă regală, este un castel-muzeu. Adăposteşte
bogate colecţii de opere de artă expuse în sălile sale: mobilă în stil gotic,
renascentist, baroc şi rococo, colecţii de obiecte de ceramică şi tablouri,
covoare de Arras executate în atelierele flamande etc. Reconstruită spre
sfârşitul sec. al XVI-lea, cu elemente de baroc, reşedinţa regală păstrează şi
urme ale precedentelor arhitecturi gotice (sala comorii) şi renascentiste.
Ca orice turist dornic
să cunoască cât mai mult, ne-am oprit în Piaţa Mare a Târgului, numită Rynek,
una din cele mai mari din Europa medievală. În centrul ei se află
munumentul dedicat lui Mickiewicz, Vechea
Hală de Postav şi vestigii din sec. al XIV-lea ale Primăriei oraşului: Donjonul. Vechea hală a reprezentat,
începând din secolul al XIII-lea, centrul tradiţional de comerţ. Hala a fost
reconstruită în secolul al XIX-lea. Astăzi, parterul este destinat comerţului,
iar primul etaj adăposteşte galeria de pictură a Muzeului Naţional, cuprinzând operele artiştilor polonezi din
secolul al XVIII-lea – al XX-lea.
Wieliczka. Am vizitat Muzeul minei de sare de la Wieliczka , o mină
cu tradiţii vechi de un mileniu, situat la numai 12 km de Cracovia. Salina
există de 700 de ani şi are o mărime incredibilă: aproape 300 km de coridoare
răspândite pe cele 9 orizonturi principale şi câteva zeci de interorizonturi.
Orizontul I este situat la adâncimea de 64 m , iar al nouălea la 324 m .
Traseul turistic se
află în partea superioară a zăcământului, unde sarea este sub forma unor
bulgări enormi. Peşterile sunt scobituri în uriaşul bulgăre. Reţin câteva
dintre cele mai interesante peşteri: Peştera lui Nicolae Copernic, Peştera marii
legende, Peştera arsă, Peştera lui Cazimir cel Mare, Peştera de nisip, Peştera
piticilor, Peştera vistiernicului, Peştera Vistula, Peştera Warsawa, Lacul
Weimar, Ansamblul de peşteri Maria Tereza.
Nicolae Copernic a
vizitat mina la sfârşitul sec. al XV-lea, când studia la Academia din Cracovia. Peştera lui Nicolae Copernic datează din
sec. al XVII-lea, iar monumentul lui Copernic, înalt de 4,5 m şi sculptat în sare,
este aşezat aici din anul 1973, când s-au împlinit 500 de ani de la naşterea
marelui astronom.
În 1790 salina a fost
vizitată de Johann Wolfgang Goethe, care făcea parte din alaiul principelui din
Weimar. În amintirea acestei vizite, peşterii i s-a atribuit numele oraşului în
care marele poet german şi-a trăit marea parte din viaţă, Weimar.
Există în muzeu câteva
peşteri amenajate sub forma unor capele: Capela Sfântului Anton, Capela Sfintei
cruci, Capela Reginei Kinga.
În acest oraş subteran, cea mai frumoasă privelişte ne-o oferă Capela reginei Kinga: este o biserică
din sare, iluminată de cinci candelabre mari din cristal de sare, care se află
la 100 m
adâncime; are 54 m lungime, 17
m lăţime şi 12
m înălţime. S-au scos de aici 20000 tone de sare.
Această galerie subterană provine din sec. al XVII-lea, dar ea a fost transformată
în biserică în 1896. Ne atrag atenţia cele şapte basoreliefuri de pe pereţii
capelei, în special Cina cea de taină după Leonardo da Vinci.
Există în peşteră, la
nivelul cinci, inaccesibil vizitatorilor, şi un sanatoriu pentru bolnavii de
boli respiratorii.
Vizităm la 24 iulie 1980 Auschwitz. Este cel mai sinistru lagăr nazist de exterminare. Aici şi la Birkenau , situat la numai
3 km de
Auschwitz, au pierit aproape 3 milioane de oameni din cei 10 milioane care
şi-au găsit sfârşitul în lagărele hitleriste. Pe frontispiciul lagărului de la
Auschwitz este scris: Arbeit macht frei - Munca aduce libertatea. În realitate, sistemul lagărelor de
muncă era sistemul exterminării individuale sau în masă, prin boli şi inaniţie,
prin experienţe scelerate. Am vizitat muzeul amenajat în fostul lagăr de
exterminare de la Auschwitz
cu strângere de inimă, înfioraţi şi uluiţi de atrocităţile care au fost comise
acolo în anii celui de-al doilea război mondial. Imaginile care s-au derulat în
faţa ochilor ne produc sentimente de stupefacţie, de oroare, de durere şi de
revoltă. Şi mă refer la barăcile în care locuiau prizonierii în condiţii
inumane, insuportabile, la camera de gazare, crematoriul, mormanele de obiecte
confiscate - ochelari, proteze, valize cu numele posesorilor -, părul tăiat al
celor asfixiaţi în camerele de gazare, ţesăturile din păr uman…
Florile noastre cu
tricolorul românesc sunt un modest gest de a omagia memoria celor care au murit
în acest loc. La zidul morţii, unde au fost împuşcaţi peste 20000 de
prizonieri, pământul este impregnat de sângele acestora…
Varşovia. Capitală a Poloniei începând din secolul al XVII-lea,
Varşovia a fost în bună parte bombardată în timpul celui de-al doilea război
mondial. În prezent, este un oraş frumos, cu arhitectură modernă. Polonezii nu
uită atrocităţile acestui război şi îşi venerează eroii. Pretutindeni vedem
plăcuţe comemorative şi monumente, toate împodobite acum, în ajunul sărbătorii
lor naţionale, cu jerbe de flori cu panglici în culorile drapelului naţional,
alb şi roşu.
Unul dintre cele mai
preţioase monumente ale culturii artistice ale Poloniei este ansamblul istoric
al Palatului de la Wilanow ,
reşedinţă regală, loc de petrecere a timpului liber şi de linişte, situată nu
departe de capitală, ctitorie a regelui Ioan al III-lea Sobieski. Palatul de la
Wilanow, în formă de monumentală potcoavă dreptunghiulară compusă dintr-un corp
central, cu galerii, turnuri şi aripi laterale, reprezintă tipul caracteristic
al reşedinţei de ţară de tip baroc specifică secolelor al XVII-lea şi al
XVIII-lea. Interioarele palatului au o înaltă valoare istorică şi artistică
prin decorul bine conservat al pereţilor şi al tavanelor, prin mobilierul
bogat, prin numeroasele opere de artă, amintiri istorice, picturi, obiecte de
ceramică, aurărie, argintărie etc.
Vizităm la Varşovia
muzeul de istorie şi etnografie, apoi, ne bucurăm de şansa audierii unui
concert cu bucăţi muzicale din opera lui Frédéric Chopin, în minunatul parc
care poartă numele compozitorului polonez. Aflăm că în fiecare zi de duminică,
la prânz, localnicii melomani şi turiştii ca noi au posibilitatea să participe
la un concert în aer liber, organizat în vecinătatea statuii compozitorului din
acest parc, înconjurată de un covor de flori albe şi roşii.
Torun. Situat pe râul Vistula, oraşul Torun a fost fondat în
anul 1228 de Cavalerii teutoni. În epoca medievală, oraşul a devenit un
important centru comercial.
Cu toate că istoria sa
a fost zbuciumată, oraşul acesta conservă cel mai important ansamblu de
construcţii gotice al Poloniei, înscris pe lista Patrimoniului mondial cultural
şi natural al UNESCO. Este vorba despre părţi din vechile metereze ale oraşului
din secolele al XIII-lea – al XIV-lea, ruinele unei fortăreţe a ordinului
Cavalerilor Teutoni și Primăria oraşului. Fondată în secolul al XIV-lea şi reconstruită în stilul Renaşterii olandeze târzii, Primăria oraşului este o monumentală construcţie gotică pătrată, cu curte interioară şi cu o arhitectură originală: cele patru turnuri
reprezintă cele patru anotimpuri şi cele trei sute şaizeci şi cinci de ferestre
reprezintă zilele anului. Primăria adăposteşte
astăzi un muzeu istoric, colecţii de pictură, sculptură şi artizanat.
Oraşul are trei
minunate biserici gotice: Biserica Sfintei Fecioare, cu zidurile foarte
înalte, Biserica Sfântul Iacob,
postcistersiană, cu o arhitectură rară şi Biserica Sfântul Ioan, din secolele al XIII-lea al XV-lea, restaurată la
mijlocul sec. al XVIII-lea. Aceasta este biserica în care a fost botezat
Copernic. Partea veche a oraşului Torun
impresionează prin arhitectura gotică a monumentelor şi clădirilor construite
din cărămidă roşie.
Numeroase case din
vechiul oraş Torun sunt declarate monumente istorice, atrag atenţia şi
fascinează vizitatorii. Între acestea este şi casa cu numărul 17 în care s-a
născut Nicolae Copernic, de pe strada cu acelaşi nume, casa Mariei Sklodovska, cea
care, împreună cu soţul ei, Pierre Curie, a descoperit radiumul.
Admirăm statuia savantului
Nicolae Copernic, născut la Torun în 1475, şi citim pe ea următoarea inscripţie:
Nicolaus Copernicus Torinensis, Terrae motor, Solis Coelique stator -
Nicolas Copernic, din Torun, a pus Pământul în mişcare, a oprit Soarele şi
Cerul. Tradiţiile lui Copernic sunt perpetuate astăzi prin Universitatea care
îi poartă numele, cu Facultatea de Astronomie de mare renume.
Gdansk, numit de prusaci Dantzing, este cel mai mare port al
Poloniei, situat la vărsarea Vistulei în Marea Baltică. Atacat de Germania
nazistă în septembrie 1939, oraşul a fost
distrus fără milă. Cicatricele sunt încă vizibile în ciuda unei
reconstrucţii minuţioase.
Străbatem cu emoţie
centrul oraşului vechi, impresionaţi de grija cu care polonezii l-au
reconstruit. Parcurgem Calea Regală, imaginându-ne fastul de altădată cu care
erau întâmpinaţi regii Poloniei când vizitau oraşul, trecem pe sub arcul Porţii Înalte (brama wyzynna) şi al Porţii Aurite (zloto brama). Cea din
urmă este de fapt un arc de triumf ornat cu opt statui reprezentând Pacea, Libertatea, Bogăţia, Gloria,
Înţelepciunea, Mila, Dreptatea şi Concordia.
Vechea Primărie,
mărturia unei perioade faste, când oraşul era unul din oraşele cele mai
influente din lume din punct de vedere economic, este astăzi transformată în
muzeu de istorie şi artă.
Gdynia. Avem extraordinara surpriză de a participa la un concert de orgă încununat cu Ave Maria, în Catedrala Oliwa, construită în secolele al XIII-lea – al XIV-lea şi restaurată în secolul al XVIII-lea. Orga realizată în stil rococo între anii 1763 şi 1788 ne impresionează nu doar prin aspect, ci şi prin renumele ei: a fost instrumentul cel mai impozant din Europa în acea vreme şi a rămas în atenţia muzicienilor de renume din lumea întreagă deoarece concertele se realizează în cele mai bune condiţii posibile.
Ne deplasăm cu
autocarul până la Sopot, spre a
vedea scena în aer liber unde se desfăşoară anual un celebru festival de muzică
uşoară. Verificăm rezonanţa sălii, unii imaginându-ne pentru câteva clipe
interpreţi, alţii, spectatori…
Turistul care
poposeşte la Gdansk este atras deopotrivă de chihlimbarul specific regiunii
Mării Baltice, o răşină fosilizată a unei varietăţi de pin care astăzi nu mai
există. Fiecare piatră şlefuită de chihlimbar, conservând insecte şi plante, dezvăluie
preţioase informaţii, secrete ale vieţii preistorice de acum 40 milioane de
ani.
Şederea noastră la Gdansk
s-a încheiat cu o plimbare pe mare, timp de o oră, cu vaporaşul. Plăcerii de a
pluti pe mare i s-a adăugat aceea de a admira din larg oraşul – port la Marea
Baltică şi întinderea nesfârşită a apei mişcătoare ce se uneşte cu cerul la
orizontul îndepărtat …
Text: Doina Dobreanu
Imagini de pe internet
Fragmente din Surâsul amintirilor, 2011, pp. 224-231
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu