Cândva peisajul topliţean era
dominat de o frumoasă reşedinţă nobiliară, cum nu se mai găseşte în mediul
transilvan: Castelul Urmánczy. Fotografiile vechi, pline de farmec şi poveste,
sunt singurele care ne mai pot purta înapoi în timp pentru a ne dezvălui câteva
din tainele edificiului. Fotografiile ne arată un orăşel din care azi nu mai
recunoaştem aproape nimic. Vedem cadre dominate de natură, semne de început de
modernitate şi peste toate castelul – puntea de legătură între orăşelul de ieri
şi de azi. Fără îndoială că pe atunci castelul domina întregul peisaj, fiind
vizibil peste tot în împrejurimi. Fie că au fost surprinse vara sau iarna,
aceste frumoase cadre păstrează în ele spiritul acelor vremuri. Descoperim o altă lume în aceste fotografii, o lume pe care altfel n-am
cunoscut-o. În cei 112 ani de existenţă ai castelului, între zidurile
sale s-au întâmplat multe şi s-au conturat mii de poveşti spuse şi nespune
ale oamenilor care, într-un fel sau altul
şi în contexte atât de diferite, au intrat în contact cu clădirea. A fost întâi
familia Urmánczy, apoi au fost soldaţi, personal medical, pacienţi, iar
ulterior artişti ori artişti în devenire şi nu numai. Ei sunt cei care ani la
rând, cu un scop sau altul, i-au păşit pragul, păstrând atâtea amintiri legate
de acest loc.
Azi, se lucrează la revitalizarea clădirii de altădată şi la
reconstituirea istoriei vremii sale.
Castelul Urmánczy - pagini de istorie
Castelul Urmánczy din Topliţa, caracterizat printr-un
stil Art Nouveau sau modern secesionist combinat cu caracteristici populare, a
fost construit între 1903-1906, aproape de râul Mureş, la comanda nobilului
armean Jeronim Urmánczy, după planurile arhitectului tirolez Virgilio
Giacomuzzi. Stilul architectural este unul unic şi special în contextul
arhitecturii transilvănene a vremii. Elementul dominant al castelului este
turnul de apă. Acoperişul original era de şindrilă, iar turnul zvelt, bastionul
şi zidurile groase ce se sprijină pe contraforţi şi pe un soclu masiv de
piatră, toate acestea dau clădirii un aer de edificiu medieval. Interiorul însă
nu mai păstrează forma iniţială. Cândva încăperile se găseau de jur-împrejurul
unui spaţios hol central, de influenţă englezească. Din hol se deschidea un mic
salon şi o încăpere în care era amenajată o grădină de iarnă.
Castelul intră în declin odată cu anul 1944, dobândind
în timp o serie de diferite funcţiuni şi implicit mai multe modificări, mai
ales în structura interioară a clădirii. În 1944-1945, marşul trupelor române
şi sovietice au ruinat reşedinţa nobiliară. Începând cu 1952, pentru câţiva
ani, în castel şi în anexele acestuia a funcţionat spitalul orăşenesc. Această
nouă funcţiune a adus castelului şi cele mai multe schimbări de structură:
holul central de ceremonii, fiind înalt, a fost divizat, rezultând astfel două
nivele. În castel funcţionau secţiile de chirurgie şi
maternitate, iar în anexele unde altădată erau grajdurile, s-au deschis
secţiile de interne, dermatologie, contagioase, staţia de salvare şi o
farmacie. Familia Urmánczy deţinea cai şi porci de rasă, precum şi păsări.
Fotografiile vechi arată şi căprioare în curtea castelului, iar numeroasele
trofee de vânătoare dovedesc faptul că familia Urmánczy organiza multe sesiuni
de vânătoare.
Între 1971-1972 au avut loc
modificări şi mai drastice: intrarea principală de la baza turnului a fost desfiinţată,
bolta fiind înfundată. Din acel moment intrarea principală a devenit cea din
spate, cum e şi azi. Terasa nord-vestică dinspre grădină a fost închisă,
acoperişul a fost modificat, partea nord-vestică a acestuia fiind ridicată cu
un nivel, schimbându-se astfel volumetria sa iniţială. În interior, scara
ceremonială din lemn sculptat a fost înlocuită cu una masivă din beton, care nu
urmăreşte rampa celei originale. Ferestrele, grilajele de fier şi diferite
elemente de lemnărie, cum sunt uşile ori terasa de la etaj, sunt şi azi cele
originale, la fel şi alte câteva elemente interioare precum dale de gresie sau
praguri de fier de inspiraţie grecească.
În 1982 a început construcţia
clădirii cu patru etaje a noului spital. Când acesta a fost
gata, castelul a rămas gol o vreme. Din 1988, la castel a început să-şi
desfăşoare activitatea Centrul Cultural Topliţa, care adăpostea Ansamblul
folcloric profesionist “Rapsodia Călimanilor” şi Şcoala Populară de Arte, o
filială a şcolii de arte din Miercurea Ciuc. Fiind construit foarte aproape de
castel, spitalul acoperă întreaga faţadă a castelului. Totodată, mare parte a
parcului din jurul acestuia a fost distrusă, iar în apropierea castelului s-au
construit ulterior mai multe clădiri administrative, blocuri şi case.
Spaţiosul parc, ce în trecut se întindea până în
strada principală din centrul actualului municipiu, s-a micşorat tot mai mult,
până a ajuns o simplă grădină. Însă Tekla Katalin Szabó,
istoric de artă şi preşedinte al Asociației „Positive Transylvania”, asociaţie
care se ocupă în prezent de soarta clădirii, afirmă că această grădină se va
extinde până la Parcul Eroilor, întrucât există un plan
peisagistic ce ar vrea să reconstituie măcar o parte din vechiul parc. Conform acestui plan, o alee ar lega din nou castelul de centrul oraşului.
Castelul azi, în curs de revitalizare
Procesul de restaurare şi
consolidare aflat în curs de desfăşurare va necesita fără îndoială mult timp şi
investiţii, însă se vrea reconstruirea clădirii iniţiale, înlăturarea
modificărilor aduse în timp şi ca ulterior acesta să fie deschisă publicului.
Există numerose fotografii-document care ne arată castelul anilor 1900, însă
fotografii care să ne arate cum erau amenajate interioarele nu există. Tekla Szabó povesteşte mereu în cadrul tururilor ghidate despre cum erau
mobilate şi amenajate aceste interioare, pentru a ne face măcar la nivel
imaginativ o idee despre design-ul interior. Se pare că holul central înalt era
decorat cu candelabre mari, cu trofee de vânătoare, iar pereţii erau decoraţi
cu tablouri ce înfăţişau personalităţi istorice şi membri ai familiei.
Lucrările aflate în desfăşurare au scos la iveală urme din pictura decorativă
originală.
Se fac deja primii paşi în ceea ce
priveşte activitatea de cercetare şi lucrările de reabilitare a edificiului,
precum şi demersurile pentru ca acesta să intre în lista monumentelor istorice.
Deşi momentan nu are vreo funcţie permanentă, castelul poate fi vizitat la
cerere, iar doritorii pot primi vizite ghidate în română, maghiară sau engleză.
Ocazional aici se organizează diverse activităţi culturale. Grădina castelului
găzduieşte vara expoziţii, concerte, conferinţe şi diferite activităţi pentru
copii.
Foto şi text: Cosmina Marcela OLTEAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu