joi, 19 mai 2022

Prof. Univ. Dr. IOAN ROȘCA (1947-2014) - In memoriam, la 75 de ani de la naștere

    Moto:  Indiferent unde te-ar purta pașii ulterior, între tine și locul nașterii rămâne o legătură imposibil de anihilat, e ca o vibrație subtilă care îi reamintește inimii tale că miezul ei, izvorul ei de lumină, e acolo… oriunde ar fi acel acolo. Iar inima, dincolo de mine, te tot roagă să te întorci la izvor.” (Ramona Bădescu) 

 http://old.fmi.unibuc.ro/ro/departamente/profasoc/rosca_ioan/ 

    Ioan Roșca s-a născut în comuna Sărmaș, în anul 1947.  Sărmășenii se mândresc cu el, dar și noi, cei din Subcetate, fiind unul dintre absolvenții primei promoții a liceului teoretic din această localitate, promoția 1961-1965. [1]

Colegii de liceu și facultate îl poartă în amintirile lor. A fost pentru mulți elevi și studenți din generațiile următoare un reper. Acest lucru se datorează reușitei sale școlare, dar și faptului că nu s-a rupt definitiv de locul natal, de meleagurile copilăriei și ale adolescenței, că nu a evitat întoarcerea la obârșie ori de câte ori a fost posibil.

L-am întâlnit ultima oară în vara anului 2011. Făcea reparații, împreună cu fiul său și cu meșterii, la casa părintească și la gardul care împrejmuia curtea. Era bucuros să fie cu ai săi, care au mai rămas, câteva zile, să facă ce-i stă în putință pentru a păstra intactă casa copilăriei sale, în autenticitatea ei tradițională, cu târnațul lateral și cu prispa, să îngrijească pomii din livadă

L-am invitat să stăm de vorbă și să poposim printre amintirile adunate aici, aproape de Mureș, la poale de Giurgeu, pentru această carte. A primit propunerea cu surâsu-i binecunoscut, doar că a cerut un oarecare răgaz. Trebuia să se întoarcă la București, să finalizeze o comunicare pentru un congres internațional al matematicienilor

Ceea ce impresionează este faptul că mulți dintre colegii săi de clasă au ales cariera didactică, începând cu nivelul preșcolar și culminând cu nivelul universitar. Să fi preferat această profesiune, care implica pregătire ireproșabilă și multă responsabilitate, pentru prestigiul pe care aceasta îl avea în acel moment sau un rol determinant l-au avut anumite „modele” de dascăli? Desigur, dar la Ioan Roșca a fost vorba în primul rând de o chemare lăuntrică spre matematică devenită pasiune, rațiunea de a trăi; a fost vorba de dorința de a cunoaște toate secretele acestei științe prin căutări perpetue, prin cercetare, punându-și alte și alte întrebări, îndrăznind să pătrundă pe căi neumblate.

Disciplinele matematice au fost pentru Ioan Roșca o provocare permanentă. A te familiariza cu ele, a le pătrunde tainele ce par adesea inaccesibile multora necesită nu doar inteligență, ci și muncă, muncă perseverentă, uneori epuizantă, răbdare, curiozitate, pasiune devorantă. Fascinanta întâlnire cu matematica din primii ani de școală l-a condus pe Ioan Roșca pe un drum care presupune a trăi prin și pentru matematici, a trăi de la bucuria și plăcerea de a descoperi lucruri noi la pasiune, la a-și face un mod de viață.

Era recunoscută în anii de liceu - de către colegi, dar mai ales de către profesori - inteligența și capacitatea puțin obișnuite ale elevului Ioan Roșca de pătrundere a acestor științe abstracte, așa că nu a fost un miracol faptul că a fost admis imediat după terminarea liceului la Universitatea din București, unde a absolvit în 1970 Facultatea de Matematică-Mecanică, secția Mașini de calcul, nici că a continuat să lucreze în cadrul aceleiași facultăți ca asistent stagiar (sept.1970 - iun.1971), apoi lector, conferențiar (febr.1991 - febr.2002), profesor (febr.2002 - 2014).

A fost în egală măsură profesor universitar și cercetător… Teza de doctorat „Metode funcțional-numerice în rezolvarea ecuațiilor operatoriale”, susținută în 1978 la Universitatea din București anunța interesul lui Ioan Roșca pentru diverse domenii: ecuații cu derivate parțiale (liniare și neliniare), metode numerice, metode de element finit, metode variaționale, modelare matematică, geometria spatiilor normate.

Domnul Ioan Roșca, Profesor Universitar Doctor la Universitatea din București, este nu doar o personalitate națională, ci și internațională, și afirm acest lucru bazându-mă pe următoarele argumente cunoscute: profesor invitat la Universitatea Blaise Pascal (Clermont-Ferrand II), Franța (oct.1991 - mar.1992); stagii științifice: Darmouth College, SUA, 1974 (5 luni); Seminarul Banach asupra teoriei aproximarii, Varșovia, Polonia,1975 (2 luni); Laboratorul de mecanica solidelor, Școala Politehnică, Palaiseau, Franța, 1992 (2 luni); Laboratorul de matematică aplicată, Université de Savoie, Chambery, Franța, 2000 (4 luni); membru al American Mathematical Society (AMS) și Society for Industrial and Applied Mathematics (SIAM). S-ar putea adăuga și mulțimea lucrărilor din domeniul științelor matematice publicate… Sunt date luate din CV-ul profesorului Ioan Roșca, publicat pe internet de universitatea bucureșteană.

Mi-ar fi plăcut să știm de ce profesorul Ioan Roșca, matematician de talie internațională, a preferat, totuși, să rămână în țară, să ne povestească despre bucuriile datorate împlinirilor profesionale și familiale..., dar și despre ceea ce crede că a rămas încă nefinalizat. Mi-ar fi plăcut să-i cunoaștem principiile și aspirațiile conturate într-un anume crez, convinsă fiind că atâtea împliniri deosebite se dobândesc doar urmând cu fidelitate acel „focus” prezent în viața lui. L-am întâlnit pe Profesorul Universitar Doctor Ioan Roșca de mai multe ori la Sărmaș, venit să-și reîmprospăteze forțele, să-i reîntâlnească pe ai săi, să mai stea de vorbă cu frații, cu surorile și cu familiile acestora. Se întorcea cu drag la casa părintească, unde, reparând gardul sau prispa, îngrijind livada, retrăia atâtea amintiri dragi!

Cu zâmbetul său generos și bonom, și-a exprimat disponibilitatea de a răspunde la cele câteva întrebări adresate, doar că avea nevoie un răgaz. Timpul nu a mai avut răbdare cu Profesorul… Întrebările au rămas fără răspuns. Dumnezeu să-L odihnească în pace!

1975 – Întâlnirea de 10 ani a primei promoții a Liceului din Subcetate

   Text publicat în cartea LA OBÂRȘIE, LA IZVOR… CONVORBIRI LA SUBCETATE, vol. 2, 2014, pp. 179-181, autori; Doina Dobreanu, Vasile Dobreanu

[1] În plus, bunica lui Ioan Roșca, ILEANA DOBREAN, era originară din Subcetate, fiind sora străbunicului meu, Ioan Dobrean (1863-1940). Sora mai mare a matematicianului, mătușa Ileana, iși amintea când o întâlneam cum și-a cunoscut rudele din Subcetate, vizitându-le împreună cu bunica ei Ileana în zile de sărbătoare.

Întâlniri    

 

Dan-Lazăr TRIFAN, Matematician / Consultant internaţional senior în sisteme informatice „Şi… pe la sfârşitul liceului, după ani de zile în care mă vedeam în industrie, inginer de aviaţie sau electronică, am decis că trebuie să schimb și am optat pentru Facultatea de Matematică din Bucureşti, unde am trecut prin informatică, mecanică teoretică şi magnetohidrodinamică, terminând cu o cercetare de vârf în teoria undelor de şoc în plasmă. Soarta studenților din generaţia mea era însă pecetluită. Unul din profesori, Dl. Ioan Roșca, matematician de prestigiu, fost coleg de clasă la Subcetate cu Doina, sora mea, ne-a spus la un moment dat: Pe voi o să vă înghită informatica şi calculatoarele! Şi aşa a fost.”

https://viatalasubcetate.blogspot.com/2015/01/trifan-dan-lazar-despre-dor.html

*

       În anul 2008, am fost invitată să particip cu exponate din colecția mea etnografică, „Casa cu amintiri”, la Expoziția COLECȚIA COLECȚIILOR – Muzee și colecții sătești din România, organizată la MUZEUL NAȚIONAL AL ȚĂRANULUI ROMÂN din București (7 septembrie-12 octombrie), parte a proiectului PATRIMONIU ȘI IDENTITATE LOCALĂ. IDENTIFICAREA ȘI PROMOVAREA UNOR COLECȚII SĂTEȘTI DIN ROMÂNIA.

       Am invitat la vernisajul expozitiei pe toți cunoscuții / prietenii mei originari din Subcetate, trăitori în București. Printre cei care m-au onorat cu prezența au fost: Doru Bordea, familia Nicolae și Doina Cotfas, familia Ioan Ciubîcă, familia Artemiza și Marian Rădășanu, familia Constantin și Ghizela Iacov… si, desigur, IOAN ROȘCA, bucuroși, toți, că anumite chintesențe de reprezentări etnografice ale meleagului lor natal au fost reprezentate în expoziția bucureșteană.

















Un comentariu:

  1. EVA KASTAL:
    "…cu zâmbetul sau bonom si generos...", da, așa era vecinul meu de acasă, Nuțu, cum îi ziceam noi ! L-am respectat și admirat mult...
    TATAR MARGARETA:
    Dumnezeu să-l odihnească în pace alături de îngeri! A fost un OM deosebit! Mult prea devreme a plecat pe drumul fără întoarcere . Veșnică amintire!
    ILEANA TARCĂU:
    Un om special! Lumină veșnică și un gând pios!
    LUCREȚIA CHECEC: Îmi amintesc cu drag cum fratele meu Nicu (Nicolae Urzică) povestea despre colegul lui din liceu, Ioan Roșca. Era de o inteligență rară. Când avea teza la matematică stătea cu batista în mână și își ștergea fruntea de transpirație, atât de puternică îi era concentrarea asupra lucrării. Venea pe jos, de cele mai multe ori, de la Sărmaș până la liceu, pe o distanță destul de mare, de peste 4 km.
    A plecat mult prea devreme dintre noi… Sunt convinsă ca în domeniul matematicii și informaticii ar fi avut în continuare importante contribuții. Eu cred ca a fost cel mai strălucit elev al Liceului din Subcetate, a fost un geniu. Odihnă veșnică !
    FLOAREA LĂCĂTUȘ:
    L-am întâlnit pe profesorul Roșca la Universitatea din București, din întâmplare, când a dat fiica mea admitere la facultate. Credeam ca nu mă recunoaște, dar m-am înșelat. A fost plăcut surprins când m-a observat printre mulții părinți ce-și așteptau copiii să iasă din sala de examen, iar eu, și mai plăcut surprinsă ca m-a recunoscut după mulți ani de la absolvirea liceului. Am vorbit mult, era curios sa afle cât mai multe despre foștii colegi. Prea repede ne-a părăsit, Dumnezeu sa-l ierte!


    RăspundețiȘtergere