Moto: „Indiferent unde te-ar purta pașii ulterior, între tine și locul nașterii rămâne o legătură imposibil de anihilat, e ca o vibrație subtilă care îi reamintește inimii tale că miezul ei, izvorul ei de lumină, e acolo… oriunde ar fi acel acolo. Iar inima, dincolo de mine, te tot roagă să te întorci la izvor.” (Ramona Bădescu)
http://old.fmi.unibuc.ro/ro/departamente/profasoc/rosca_ioan/
Ioan Roșca s-a născut în comuna Sărmaș, în anul 1947. Sărmășenii se mândresc cu el, dar și noi, cei din Subcetate, fiind unul dintre absolvenții primei promoții a liceului teoretic din această localitate, promoția 1961-1965. [1]
Colegii de liceu și facultate îl poartă în amintirile lor. A fost pentru mulți elevi și studenți din generațiile următoare un reper. Acest lucru se datorează reușitei sale școlare, dar și faptului că nu s-a rupt definitiv de locul natal, de meleagurile copilăriei și ale adolescenței, că nu a evitat întoarcerea la obârșie ori de câte ori a fost posibil.
L-am întâlnit ultima
oară în vara anului 2011. Făcea reparații, împreună cu fiul său și cu meșterii,
la casa părintească și la gardul care împrejmuia curtea. Era bucuros să fie cu
ai săi, care au mai rămas, câteva zile, să facă ce-i stă în putință pentru a
păstra intactă casa copilăriei sale, în autenticitatea ei tradițională, cu
târnațul lateral și cu prispa, să îngrijească pomii din livadă…
L-am invitat să stăm de
vorbă și să poposim printre amintirile adunate aici, aproape de Mureș, la poale
de Giurgeu, pentru această carte. A primit propunerea cu surâsu-i binecunoscut,
doar că a cerut un oarecare răgaz. Trebuia să se întoarcă la București, să
finalizeze o comunicare pentru un congres internațional al matematicienilor…
Ceea
ce impresionează este faptul că mulți dintre colegii săi de clasă au ales
cariera didactică, începând cu nivelul preșcolar și culminând cu nivelul
universitar. Să fi preferat această profesiune, care implica pregătire
ireproșabilă și multă responsabilitate, pentru prestigiul pe care aceasta îl
avea în acel moment sau un rol determinant l-au avut anumite „modele” de dascăli? Desigur, dar la Ioan
Roșca a fost vorba în primul rând de o chemare lăuntrică spre matematică
devenită pasiune, rațiunea de a trăi; a fost vorba de dorința de a cunoaște
toate secretele acestei științe prin căutări perpetue, prin cercetare,
punându-și alte și alte întrebări, îndrăznind să pătrundă pe căi neumblate.
Disciplinele
matematice au fost pentru Ioan Roșca o provocare permanentă. A te familiariza
cu ele, a le pătrunde tainele ce par adesea inaccesibile multora necesită nu
doar inteligență, ci și muncă, muncă perseverentă, uneori epuizantă, răbdare,
curiozitate, pasiune devorantă. Fascinanta întâlnire cu matematica din primii
ani de școală l-a condus pe Ioan Roșca pe un drum care presupune a trăi prin și
pentru matematici, a trăi de la bucuria și plăcerea de a descoperi lucruri noi
la pasiune, la a-și face un mod de viață.
Era
recunoscută în anii de liceu - de către colegi, dar mai ales de către profesori
- inteligența și capacitatea puțin obișnuite ale elevului Ioan Roșca de
pătrundere a acestor științe abstracte, așa că nu a fost un miracol faptul că a
fost admis imediat după terminarea liceului la Universitatea din București,
unde a absolvit în 1970 Facultatea de Matematică-Mecanică, secția Mașini de
calcul, nici că a continuat să lucreze în cadrul aceleiași facultăți ca
asistent stagiar (sept.1970 - iun.1971), apoi lector, conferențiar (febr.1991 -
febr.2002), profesor (febr.2002 - 2014).
A
fost în egală măsură profesor universitar și cercetător… Teza de doctorat „Metode
funcțional-numerice în rezolvarea ecuațiilor operatoriale”, susținută în 1978
la Universitatea din București anunța interesul lui Ioan Roșca pentru diverse
domenii: ecuații cu derivate parțiale (liniare și neliniare), metode numerice,
metode de element finit, metode variaționale, modelare matematică, geometria
spatiilor normate.
Domnul Ioan Roșca, Profesor Universitar Doctor la Universitatea din București, este nu doar o personalitate națională, ci și internațională, și afirm acest lucru bazându-mă pe următoarele argumente cunoscute: profesor invitat la Universitatea Blaise Pascal (Clermont-Ferrand II), Franța (oct.1991 - mar.1992); stagii științifice: Darmouth College, SUA, 1974 (5 luni); Seminarul Banach asupra teoriei aproximarii, Varșovia, Polonia,1975 (2 luni); Laboratorul de mecanica solidelor, Școala Politehnică, Palaiseau, Franța, 1992 (2 luni); Laboratorul de matematică aplicată, Université de Savoie, Chambery, Franța, 2000 (4 luni); membru al American Mathematical Society (AMS) și Society for Industrial and Applied Mathematics (SIAM). S-ar putea adăuga și mulțimea lucrărilor din domeniul științelor matematice publicate… Sunt date luate din CV-ul profesorului Ioan Roșca, publicat pe internet de universitatea bucureșteană.
Mi-ar fi plăcut să știm
de ce profesorul Ioan Roșca, matematician de talie internațională, a preferat,
totuși, să rămână în țară, să ne povestească despre bucuriile datorate
împlinirilor profesionale și familiale..., dar și despre ceea ce crede că a
rămas încă nefinalizat. Mi-ar fi plăcut să-i cunoaștem principiile și
aspirațiile conturate într-un anume crez, convinsă fiind că atâtea împliniri
deosebite se dobândesc doar urmând cu fidelitate acel „focus” prezent în viața lui.
L-am întâlnit pe Profesorul Universitar Doctor Ioan Roșca de mai multe ori la
Sărmaș, venit să-și reîmprospăteze forțele, să-i reîntâlnească pe ai săi, să
mai stea de vorbă cu frații, cu surorile și cu familiile acestora. Se întorcea
cu drag la casa părintească, unde, reparând gardul sau prispa, îngrijind
livada, retrăia atâtea amintiri dragi!
Cu zâmbetul său generos
și bonom, și-a exprimat disponibilitatea de a răspunde la cele câteva întrebări
adresate, doar că avea nevoie un răgaz. Timpul nu a mai avut răbdare cu Profesorul… Întrebările au rămas
fără răspuns. Dumnezeu să-L odihnească în pace!
1975 – Întâlnirea de 10 ani a primei promoții a Liceului din Subcetate
[1] În plus, bunica lui
Ioan Roșca, ILEANA DOBREAN, era originară din Subcetate, fiind sora străbunicului
meu, Ioan Dobrean (1863-1940). Sora mai mare a matematicianului, mătușa Ileana,
iși amintea când o întâlneam cum și-a cunoscut rudele din Subcetate, vizitându-le
împreună cu bunica ei Ileana în zile de sărbătoare.
Întâlniri
https://viatalasubcetate.blogspot.com/2015/01/trifan-dan-lazar-despre-dor.html
*
În
anul 2008, am fost invitată să particip cu exponate din colecția mea
etnografică, „Casa cu amintiri”, la Expoziția
COLECȚIA COLECȚIILOR – Muzee și colecții sătești din România, organizată la
MUZEUL NAȚIONAL AL ȚĂRANULUI ROMÂN din București (7 septembrie-12 octombrie),
parte a proiectului PATRIMONIU ȘI IDENTITATE LOCALĂ. IDENTIFICAREA ȘI
PROMOVAREA UNOR COLECȚII SĂTEȘTI DIN ROMÂNIA.
Am
invitat la vernisajul expozitiei pe toți cunoscuții / prietenii mei originari
din Subcetate, trăitori în București. Printre cei care m-au onorat cu prezența
au fost: Doru Bordea, familia Nicolae și Doina Cotfas, familia Ioan Ciubîcă, familia
Artemiza și Marian Rădășanu, familia Constantin și Ghizela Iacov… si, desigur,
IOAN ROȘCA, bucuroși, toți, că anumite chintesențe de reprezentări etnografice
ale meleagului lor natal au fost reprezentate în expoziția bucureșteană.
EVA KASTAL:
RăspundețiȘtergere"…cu zâmbetul sau bonom si generos...", da, așa era vecinul meu de acasă, Nuțu, cum îi ziceam noi ! L-am respectat și admirat mult...
TATAR MARGARETA:
Dumnezeu să-l odihnească în pace alături de îngeri! A fost un OM deosebit! Mult prea devreme a plecat pe drumul fără întoarcere . Veșnică amintire!
ILEANA TARCĂU:
Un om special! Lumină veșnică și un gând pios!
LUCREȚIA CHECEC: Îmi amintesc cu drag cum fratele meu Nicu (Nicolae Urzică) povestea despre colegul lui din liceu, Ioan Roșca. Era de o inteligență rară. Când avea teza la matematică stătea cu batista în mână și își ștergea fruntea de transpirație, atât de puternică îi era concentrarea asupra lucrării. Venea pe jos, de cele mai multe ori, de la Sărmaș până la liceu, pe o distanță destul de mare, de peste 4 km.
A plecat mult prea devreme dintre noi… Sunt convinsă ca în domeniul matematicii și informaticii ar fi avut în continuare importante contribuții. Eu cred ca a fost cel mai strălucit elev al Liceului din Subcetate, a fost un geniu. Odihnă veșnică !
FLOAREA LĂCĂTUȘ:
L-am întâlnit pe profesorul Roșca la Universitatea din București, din întâmplare, când a dat fiica mea admitere la facultate. Credeam ca nu mă recunoaște, dar m-am înșelat. A fost plăcut surprins când m-a observat printre mulții părinți ce-și așteptau copiii să iasă din sala de examen, iar eu, și mai plăcut surprinsă ca m-a recunoscut după mulți ani de la absolvirea liceului. Am vorbit mult, era curios sa afle cât mai multe despre foștii colegi. Prea repede ne-a părăsit, Dumnezeu sa-l ierte!