SUBCETATE, în creația poeților VALENTIN MARICA și DUMITRU HURUBĂ

 VALENTIN MARICA

 

    

    SUBCETATE DE MUREȘ,

    la lansarea monografiei „Subcetate-Mureș” de Doina și Vasile Dobreanu

 De-a pururi

în liniști de sălcii,
de-a pururea
deal înflorit,
sat cu iarba cerului
sub tălpi,
în răsăriri de mir învelit,
în ploi cu miros de gutui,
cu aurore ce se așează
în palmele oricui.
 
Atâtea anotimpuri
pe creștet îți coboară,
pe cumpeni
și în joc de heruvimi,
unde se taie pâinea-n două
și în nouă,
sub dangăt de clopot
sfințit de străvechimi.
 
Un semn tresare
din demultul vremii,
un semn
cercându-și alinare,
când ies copiii-n drum
și florile-n preluci
să fie Înviere și iertare.
 
Vin cirezi și oameni
și păduri la cină,
când frunza cade
să fie așternut,
când încep poienile
ca niște liturghii să bată
când obrazul e blând
ca o cană de lut.
 
Sat cu semnul crucii
în lacrimă de grâu,
ochi al Sangidavei,
sat de lângă râu.

    SUBCETATE DE MUREȘ,

    în atelierul de pictat icoane al Liceului „Miron Cristea”
 
Casa aceea,
din rugul literelor albe
îşi aşează pâinea şi sarea;
în iarba surâsului.
Casa aceea
stă la o cină de taină.
Degete şi pleoape
i-au presărat, bob de aur,
chipul Fecioarei,
revărsat
din maramele cerului.
Chipul născut
din mirare
are rotundul de aprilie
al mijirilor albe.
Aprilie, alb,
e Mirele.
De unde va porni
spre soarele potirului?
Casa aceea,
din subsioara satului,
îi iese în cale,
desfăcându-i
faldul cămăşii
cu  toate frunţile
polenului pur.
Casa aceea stă
la o cină de taină.

    SUBCETATE DE MUREȘ,
    Căutându-i Cezarei-Codruța Urmele copilăriei
 
Cu fir de iarbă-ți scriem.
Urzeala se tot rupe.
Pe giulgiu cad în pulberi
și litera și noima.
Cuvântul biruiește-n orbire
și osteneală.
Ne este dor de tine;
când timpul e de-a valma.
 
Un flaut în plutire
se face fagur alb.
Se naște iar copilul
în păr cu atâta miere,
că umple cuibul tainei
în mii de revărsări
și-apasă cumpăna
să tânguie durere.
 
De vrei
să ne-adumbrești povara,
în tăcuta noastră casă
te coboară
și ia neghina
de sub perna noastră,
nesomnul spicuiește-l;
prea se înfioară.
 
Fii floarea-soarelui,
cu capu-ntors spre noi!
Pe colinele tale
să ne-așezăm la cină.
Dă-i nedumeririi veste
și dă-i boare.
Împarte-ne în linguri
stropi de lumină.
 
Cum este Acolo?
Ai mai crescut o șchioapă?
Ce anotimp cârmuiește cărarea?
Ce păsări adulmecă
la subsuoara zării?
Dacă la masă
v-ajunge pâinea și sarea?
 
Aici, ne mai îmbie apa
să îi fim pahar.
Ochii și-au rămas
să fie ocnițe de flori.
Sub fruntea lumânărilor,
lacrimile ning.
Îți facem mâine nunta,
în veșmânt de zori.

https://asociatiaculturaladobreanu.blogspot.com/2019/12/valentin-marica-nestavilitele-amiezi.html

https://asociatiaculturaladobreanu.blogspot.com/2014/12/la-multi-ani-valentin-marica.html

DUMITRU HURUBĂ

    UN FEL DE COLIND…

Închinat Cătunului Şăştina, din Comuna Subcetate, Judeţul Harghita,

în care m-am născut şi am locuit o vreme…

 Ar trebui să fie Iarnă

Şi-omătul până la genunchi.

Să-omoare ţuica din povarnă

Orice durere de rărunchi!

 
Şi să continue să ningă,
Ca-n iernile de altădat,
Să-atârne şuncile de grindă,
Şi să pornim la colindat…
 
Pe vremuri ne-adunam în ceată
În preajma Sfântului Crăciun,
Şi „O, ce veste minunată!”
Umplea văzduhul în Cătun;
 
Apoi, plutea cumva agale,
Mirosul sfânt de cozonac,
Şi-al prea-distinselor sarmale
Cu-asalt direct către stomac…
 
Şi nu eram decât vreo şapte –
Colindătorii-năpârstoci,
Şi colindam din seară-n noapte –
Noi şapte pe vreo… nouă voci!
 
Dar era iarnă şi nămeţii
Ne îngropau până la brâu
Iar noi, făcând-o pe isteţii,
Sorbeam vreo duşcă de rachiu…
 
Ei, doar atât!, cât să ne-ndemne
La voie bună de Crăciun!
Şi mirosea a foc de lemne
De-aveai permis să fii… nebun!
 
O, ce minune de viaţă!,
Ne bucuram exuberanţi,
Doar la vreo casă, câte-o ţaţă,
Ţipa că suntem aberanţi…
 
Avea şi dumneaei dreptate
Şi toată lumea cam avea!
Şi nu era pustiu prin sate,
Şi nimeni nu se supăra,
 
Erau troiene şi zăpadă,
Şi despre ele-abia mai ştim!
Era omătul în ogradă
Ca în poveşti de… Fraţii Grimm!

Şi-umblam aşa, din casă-n casă,
De pe-nserate până-n zori,
Că, în Cătun eram Acasă,
Şi-ai Sfintei Naşteri Vestitori!
 
Ar trebui… A fost odată
Omături până la genunchi,
Şi noi, colindătorii – ceată
Din fraţi, mătuşi, părinţi şi unchi…
 
Pluteau miresmele pe vale,
A pâine caldă,-a… nu mai ştiu!…
Acum, nu sunt nici case goale!...
Că, Şăştina-i Cătun pustiu…
    

NOSTALGII DISCRETE

 
Adesea mă cuprinde dorul
De Şăştina şi de Călnaci,
De cum îmi susura izvorul
Când stam la umbră de copaci…
 
Şedeam la poale de pădure,
În cor de păsări în alai,
Şi toate îmi păreau mai pure
Decât un colţişor de Rai!
 
Pârâul, ca într-o poveste
Cu Cosânziene şi cu zmei,
Mă îmbrăca fără de veste
În vrajă şi miros de tei;
 
…Acum, cu dor şi nostalgie,
Din când în când doar mă visez
Într-o superbă simfonie
Ce nu mai pot s-o re-nviez;
 
Acelaşi soare mai apune
Umplând Călnaciul de amurg;
În seara care se impune,
Şi clipele spre noapte curg;
 
Iar Şăştina îşi duce veacul –
De biet Cătun tot mai pustiu
Cronometrat de pitpalacul
Ce-l mai aud şi îl mai ştiu…
 
O adiere ca o rugă
Îmi poartă gândul înapoi
Şi la Călnaci şi la Ierugă
Şi la Izvorul din zăvoi;
 
Dar cum se depărtează toate
Şi se ascund în netrăiri!
Şi cum, pe rând, toate-s uitate
Şi se îngroapă-n amintiri…

CÂNTEC DE JALE

 
Ades mi-e dor de Nuţu Marcu,
De muzicantul din Săştiu,
De el mişcând pe strune arcu’
Cum altu-n viaţa mea nu ştiu…
 
Cu Nuţu ne-mpăcam ca fraţii,
Iar până adormeam în fân,
Vorbeam şoptit de constelaţii
În verile cu cer senin;
 
Vorbeam făcând-o pe deştepţii,
Deşi nu prea aveam habar,
De multe ori eram nedrepţii,
Dar fără-un ban în buzunar!
 
Dar nu era loc de tristeţe,
Aveam cu Nuţu planuri mari,
Utopice, dar îndrăzneţe,
Cum şi păream în sat: bizari!
 
Şi Nuţu începea să cânte –
Vioara-n mâna lui plângea,
Ori se ruga de cele sfinte
Când dinspre strune suspina…
 
Prin glasu-i, Nuţu, muzicantul,
Mă legăna nemuritor,
Lăsam în urma noastră neantul
Purtaţi de muzică în zbor…
 
Şi melodii – superbe plângeri –
Se contopeau în dor şi drag,
Dar astăzi Nuţu, printre îngeri,
Ca Paganini, este mag…
 

    VISARE

Vine Mândra pe Ierugă
Cu văcuţa să-şi adape –
M-aş băga la dânsa slugă
Numa’ să mi-o am aproape;
 
Suie Mândra pe cărare
Numa’-n fustă şi helancă,
Ce frumoasă arătare,
Da’ ce Mândră şăştineancă!
 
Dealul Andricani, la poale,
Cu trifoi şi iarbă deasă,
Parcă-i numa’ bun pe cale
La Mândruţa mea frumoasă;
 
Vine Mândra? Din păcate,
A fost doar o amintire:
Şăştina-i pustietate
Şi-ades câte-o retrăire…
 
Simeria, 6 Dec.2023
*ȘĂȘTINA e Cătunul harghitean din care am pornit în viață...

    COLIND VECHI de CRĂCIUN

Sfânta Maică-a lui Isus,
Rătăceşte-n jos şi-n sus,
Pe un plai scăldat în soare,
Prin fâneţe numai floare…
Cată loc să se-odihnească,
Şi pe Fiul Sfânt să-l nască.
Sfânta Maică-a lui Isus,
Rătăceşte-n jos şi-n sus;
Jos pe malul unui râu,
Printre grâne pân-la brâu,
Cată loc să se-odihnească,
Şi pe Fiul Sfânt să-l nască.
Sub un plop cu frunza deasă,
Jos pe pajişte se lasă,
Plopul frunza-şi clătina,
Pace maica n-o afla;
Tulburată, maica sfântă,
Din grai astfel îi cuvântă:
–Plopule, fii blestemat
Cât pe lume ţi-o fi dat,
Frunza ta să n-aibă stare
Cât o fi ziua de mare!
Frunza să nu-ţi stea pe loc,
Zbată-se mereu ca-n joc,
Şi la soare, şi la lună,
Ca bătută de furtună!
Sfânta Maică-a lui Isus,
Rătăceşte-n jos şi-n sus…
La un grajd de cai soseşte
Şi acolo poposeşte…
Caii rod, fac zgomot mare,
Şi odihnă Maica n-are…
Supărată, Maica Sfântă
Astfel cailor cuvântă:
–Fire-aţi cailor, să fiţi,
Şi de mine-afurisiţi,
Şi de-a domnului mânie,
Mersul fugă să vă fie;
Zi şi noapte să mâncaţi,
Şi rar să vă săturaţi,
Numa-n ziua lui Ispas,
Nici atunci decât un ceas…
Sfânta Maică preaslăvită,
Rătăceşte obosită,
Cată loc să se-odihnească,
Şi pe Fiul Sfânt să-l nască...
La un grajd de boi soseşte,
Şi în iesle poposeşte;
Boii blând la ea privesc,
Şi suflând o încălzesc,
Şi atuncea, Maica Sfântă,
Din grai astfel le cuvântă:
–Boulenilor iubiţi,
Binecuvântaţi să fiţi,
Şi de Domnul şi de mine,
Şi de Fiul care vine!
La umblat s-aveţi mers lin,
La mâncare saţ deplin,
Câte-un ceas voi să mâncaţi,
Iar un ceas să rumegaţi!...
…Hai, boieri, nu mai dormiţi,
Şi degrabă vă treziţi,
Şi ieşiţi la noi afară,
Să vedeţi minune rară,
Şi vedeţi-l pe Hristos,
Cum vă vine de frumos.
El vă zice să trăiţi,
Întru mulţi ani fericiţi!
Sănătoşi, bogaţi, sărmani,
La anul şi la mulţi ani!
(COLIND, auzit prima dată de la Mama, Ana HURUBĂ, din Cătunul meu, Şăştina, sat. Călnaci, com. Subcetate-Mureş, Jud.Harghita)
 

NOSTALGICĂ

Adesea mă întorc acasă,

„Acasă” care nu mai este,

Doar o nostalgică poveste

Din vraf de amintiri rămasă;

Adeseori mă-ntorc din lume,

Că mă solicită Cătunul –

Sătucul Şăştina, străbunul,

Şi minunatele-i cutume;

…Acolo, în copilărie,

Umblam în dimineţi pe rouă,

Desculţ, cu cămăşuţă nouă,

Şi-o cam uzată pălărie…

…Pe Şăştina, în străvechime,

Veniseră misiţi din Ceruri,

Ca să susţină adevăruri,

Că Şăştina-i cum n-are nime;

Probabil au făcut şi poze,

Şi mii de clipuri, filmuleţe,

Imagini dese, ori răzleţe

Dar toate cu nuanţe roze;

Şi-am bănuit că era ţelul

Să fie Sfântă aprobare:

Să n-aibă Raiul semănare,

Doar Şăştina de-ai fi modelul.

Simeria, 1 Febr. 2024

LA ŞĂŞTINĂ…

-satul meu natal-

Când amintirile se torc

Şi toate-s ca o rugă,

Cu dorurile mă întorc

Pe drumul din Ierugă;

Aud un fluier de cosaş,

Ca o chemare sfântă,

Pe Şăştină, la un sălaş,

Mai aromind a mintă;

Mirosul greu de liliac,

Îmi taie respirarea,

Iar undeva, un pitpalac

Mi-anunţă înserarea;

E Raiul pentru şăştineni,

E-un drum de mers acasă

Pe uliţa de la Ştiopeni,

Doar în dorinţi rămasă;

Iar amintirile se torc…

Pe drumul din Ierugă,

Acum degeaba mă întorc,

Căci, totul e doar Rugă!

Simeria, 26 Febr.2024

TRECERE

Trecură anii, mamă,
Se îngropară-n timp, Dar doruri mă recheamă La Şăştină-n răstimp;
Şi am, ori nu am treabă, De-atâţia ani şi ani, Mă vântur fără grabă Pe Dealul Andricani;
Acolo mi-a fost visul Şi dorul căpătâi, Acolo, Paradisul, Şi dragostea dintâi;
Dar, cum trecură anii! Şi-n urma lor, bătrân, Particip la litanii Din care nu-mi revin! Simeria, 4 Mar.2024

ȘĂȘTINA ÎN AMURG

Amurgurile şăştinene Din care Raiul s-a născut Şi vite, rumegând alene Când se întorc de la păscut;   Dar pitpalacii la Ierugă Punctând minute, ca-ntr-un joc? Dar glas de buhă ca o rugă În asfinţitul ca de foc?   Şi latră câinii la… nimica Şi iese luna din Făget… Se-aude din Călnaci ciuvica, Iar noaptea-nstăpâneşte-ncet;   Ehe, amurguri şăştinene Ca rupte dintr-un rost Divin, Îmi par ades nepământene, Că dinspre altă lume vin… Simeria, 8 Mar.2024

ADUCERE AMINTE…

Era o Iarnă în Harghita

Precum în urmă cu mulţi ani,

Ninsese cu nemiluita

Pe Dealul de la Andricani;

Şi lupi urlau în cor sinistru,

Iar câinii se zbăteau în lanţ,

Căci de la Tisa pân-la Nistru

Părea Natura la bilanţ;

Şi viscolea… viscolitură

Cum nu credeam să mai trăim,

De parcă viscolea cu ură,

Ca într-un basm de Fraţii Grimm;

Iar Şăştina, întreg Cătunul,

Părea nămete uriaş,

Încât Călnaciul era unul

De la Săştiu pân-la Sărmaş.

Simeria, 27 Mar. 2024

VALENTIN MARICA:

https://asociatiaculturaladobreanu.blogspot.com/2020/07/emilia-marica-dobreanu-si-valentin.html
https://asociatiaculturaladobreanu.blogspot.com/2014/12/la-multi-ani-valentin-marica.html
https://asociatiaculturaladobreanu.blogspot.com/2021/04/scriitori-rememorand-pastile-copilariei.html
https://revistalyceum.blogspot.com/2015/12/frigul-visului-de-valentin-marica.html
https://revistalyceum.blogspot.com/2011/01/lyceum-anul-xv-nr-1-62-ianuarie-2011.html

DUMITRU HURUBĂ:

https://asociatiaculturaladobreanu.blogspot.com/2011/12/dumitru-huruba.html

https://viatalasubcetate.blogspot.com/2016/08/falos-ca-sunt-varvigean-dumitru-huruba.html

https://viatalasubcetate.blogspot.com/2023/01/in-honorem-dumitru-huruba-cetatean-de.html

FOTO: MARIAN TOMA

https://viatalasubcetate.blogspot.com/2020/07/privelisti-din-subcetate-foto-marian.html