joi, 30 ianuarie 2020

Alexandru Patachi, VALURI, NISIP, URME, Editura Crizoteca, 2019



DESCRIEREA ROMANULUI:
„Emil, un corporatist deziluzionat, esuat la malul marii in cautare de raspunsuri la intrebari existentiale, este readus la realitate de evenimente ce-i sparg bula traiului fara griji pe care si-o plamadise in jurul oamenilor intalniti pe plaja.
Valuri, nisip, urme… O poveste despre alegerile facute in viata, in dragoste si in... amintiri.”


AUTORUL:
„Copil al cartierului clujean Grigorescu, crescut pe malul Someșului, târât prin performanțele școlii românești, cu studii în economia de tranziție și metehnele marketingului autohton, călător pasionat. mereu dornic să descopere meridiane și caractere noi prin vorbă, și mai recent, fotografie, Alexandru Patachi incită lumea la toleranță, libertate, dragoste și frumos, cu acea doză originală de autoironie care îl caracterizează.” (coperta III a cărții)

IMPRESII DE LECTURĂ:
Valuri, nisip, urme… este un roman care incită curiozitatea și atenția de la lectura primelor pagini: este interesant, antrenant, plăcut, dinamic, prin preponderența dialogului, și ușor de citit, fiind construit linear.
Romanul este de o actualitate răvășitoare. Exprimă trăiri dramatice ale tinerilor precum Emil, personajul principal, care este crescut de bunici și în relații  reci cu părinții, lipsite de afectivitate, mai mult oficiale și de confruntări. Munca în corporații le fură tinerilor timpul în care să-și trăiască viața cu adevărat și să-și întemeieze familii. Emil își îneacă nemulțumirile în bere și evadează la Vama Veche.
Acțiunea se petrece, în bună parte, la mare, la Vama Veche și împrejurimi. Într-o vară petrecută aici, după ce plecase de la o companie bucureșteană, Emil o cunoaște pe Ana. Tot aici se întoare, într-o altă vară, să-și petreacă vacanța, împreună cu Ana, devenită soția sa și mama fetiței lor, Oana. 
Emil este un personaj reprezentativ al generației tinere de astăzi. El nu are încredere în politicieni, în biserică, în instituția familiei. Emil și Ana nu își oficializează relația și nu își botează fetița.
Finalul este, totuși, fericit. „Cert este că mă iubește”, își spune Emil cu convingere despre relația lui de cuplu cu Ana, ceea ce înseamnă că iubirea sinceră este cea care îi conferă echilibrul necesar. 
Titlul romanului este metaforic: viața însăși este un șir de încercări trecătoare precum valurile mării, trăiri care devin amintiri precum urmele pașilor rămase pe nisip... 
    




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu