Frère JEAN-BAPTISTE ROBIN (1951-2014) - In memoriam

1. Chemarea Blajului

Moto: „Făclia aprinsă la Blaj acum 200 de ani n-a mai putut fi stinsă de atunci – şi nici nu se va stinge vreodată. Episcopul Inochentie Micu n-a trecut-o numai în mâinile vrednicului său urmaş, Petru Pavel Aron; el a încredinţat-o sutelor şi miilor de tineti ardeleni care au învăţat de-atunci în Şcolile Blajului. Odată trezită conştiinţa latinităţii noastre, nimeni şi nimic n-a mai putut-o nimici: de generaţii ea face parte din însăşi conştiinţa noastră de Români. Limba, literatura şi cultura românească modernă poartă pecetea făurită la Blaj – cu câte lacrimi, cu cât sânge şi cu cât geniu o ştie numai istoricul care şi-a închinat viaţa cercetând această epocă eroică.

Asemenea creaţii spirituale n-au moarte, căci ele s-au identificat cu însuşi geniul neamului care le-a dat naştere”. 

    (Mircea Eliade - Paris, 1954)

 Cred că pentru mulţi ardeleni Blajul reprezintă un simbol. Este locul unde s-a născut conştiinţa naţională a românilor, prin prinosul de simţire românească a unor corifei ai spiritualităţii româneşti precum Inochentie Micu-Clain, Petru Pavel-Aron, Samuil Micu, Gheorghe Şincai, Petru Maior, Simion Bărnuţiu, George Cipariu şi mulţi- mulţi alţii.

De mult îmi propusesem să ajung încă o dată la Blaj! Aici, de unde a răsărit soarele românilor! A face popasuri la locuri sacre cum sunt Câmpia Libertăţii, Crucea lui Iancu sau Piatra Libertăţii, monumentul lui Inochentie Micu-Clain, mormintele lui Inochentie Micu-Clain şi Alexandru Todea din Catedrala Mitropolitană „Sfânta Treime”, Capela Săracilor din Cărbunari, capătă semnificaţia unui veritabil pelerinaj.

Am regretat că în zilele de 8-10 octombrie a.c. nu am fost prezentă la Blaj, în acele zile în care s-au celebrat 250 de ani de la deschiderea Şcolilor româneşti din Blaj, adevărate „fântâni ale darurilor”, cum au fost numite metaforic şi vizionar de însuşi ctitorul lor, episcopul Petru Pavel-Aron. S-au organizat, acolo şi atunci, manifestări interesante care aveau să reprezinte preţuirea rolului Şcolii din Blaj în istoria culturală a României. În piaţa străjuită de Catedrala „Sfânta Treime” şi de Şcolile din Blaj, Facultatea de teologie şi Liceul teologic, s-a dezvelit statuia întemeietorului acestei „cetăţi de credinţă şi cultură românească”: Inochentie Micu- Clain.

2. La 14 noiembrie 2004, în Catedrala Greco-Catolică din Blaj a fost hirotonit preot un francez: fratele Jean-Baptiste…

Mi-am dorit să merg la Blaj chiar în momentul în care am primit invitaţia de a participa la acest eveniment.

Deşi mergeam la Blaj numai pentru a doua oară, mă simţeam legată de oraşul acesta din inima Transilvaniei, centru de spiritualitate românească, locul în care se formaseră unii dintre dascălii mei a căror făclie de lumină o simt prelungindu-se în mine. Dumnezeu m-a iubit şi prin dascălii pe care mi i-a dăruit.

Şi fiindcă de astă dată drumul la Blaj aveam să-l fac în compania unor buni prieteni, nu am ratat ocazia reîntâlnirii cu această cetate de spiritualitate românească. Călătoria a fost obositoare, dar efortul a fost răsplătit prin imensa bucurie care ne-a inundat sufletul încă în momentul în care am ajuns şi noi pe colina de pe care Eminescu a salutat entuziasmat „Mica Romă” a românilor.

Am pătruns cu smerenie în Catedrala Mitropolitană. Era arhiplină. Atmosfera era sărbătorească. Mitropolitul Lucian Mureşan oficia liturghia, ajutat de fratele – diacon  Jean-Baptiste. Emoţia m-a copleşit din primul moment, atât pentru că asistam la oficierea liturghiei în această catedrală, cât şi pentru că circumstanţele erau unice. Fratele Jean Baptiste era mulţumit, era fericit. Starea aceasta se putea recunoaşte pentru că o emana toată fiinţa sa, în ciuda ţinutei ireproşabile, caracteristică spiritelor elevate: echilibru perfect de austeritate şi eleganţă în mişcare, sobrietate blândă, voce caldă şi melodioasă, vorba bine cumpănită. Se puteau lesne aprecia progresele formidabile în însuşirea limbii române şi cunoaşterea ritului bizantin. Mitopolitul însuşi a recunoscut calităţile sale rare, calităţi pentru care poate fi considerat un model de preot pentru care preoţia este departe de a fi o meserie, ci realmente un dar divin. În acest moment important din viaţa sa avea alături familia lui venită din Franţa şi mulţi prieteni români. 

Această zi de elevaţie spirituală, trăită plenar de fiecare participant, a rămas de neuitat…

3. Blaj - ultimul popas al călăgărului sihastru în călătoria pământeană

"Absolvent al Facultății de litere, în 1974, Jean-Baptiste Robin pleacă în Africa, în Burkina Faso. Aici îl descoperă pe Dumnezeu, având ca model pe celebrul călugar francez Charles de Foucault, care a pustnicit în Sahara. Acesta i-a fost model și ajutor în descoperirea valorilor vieții pustnicești și a minunii contemplației. După un timp, revine în Franta, dar îndată se hotărăște să plece în Haiti, unde se întărește în hotărârea de a deveni monah. Întors în Franța, intră în ordinul călugăresc al benedictinilor, din care se retrage pentru a trăi autentica viață de sihastru. Pustnicește în Munţii Pirinei timp de 14 ani, unde descoperă tainele picturii bisericești. În anul 1999 trăiește o experiență deosebită. La auzul aclamațiilor mulțimii credincioșilor adunați la Sfânta Liturghie celebrată de Papa Ioan Paul al II-lea cu ocazia vizitei în România, „Unitate! Unitate!”, fratele Jean-Baptiste se hotăraște să vină în țara noastră. După câteva popasuri prin felurite locuri,  rămâne pentru șase luni la Mănăstirea „Sfânta Cruce” din Stânceni, unde a devenit și membru al Fraternității Sfântul Ilie,  pentru a se iniția în liturghia bizantină și în limba română. 

Se hotărăște, în cele din urmă, să rămână la Cărbunari." (www.catholica.ro)

Hirotonit preot, Jean Baptiste a oficiat liturghia în Capela Săracilor din Cărbunari, iar în liniştea chiliei sale din apropiere, construită de el-însuși, a continuat să picteze...

În seara zilei de joi, 31 iulie 2014, Părintele Jean Baptiste Robin, primul Rector al Sanctuarului Arhiepiscopal Major de la Cărbunari, s-a intors în casa Tatălui ceresc, la varsta de 63 de ani. Părintele Jean Baptiste Robin a fost înmormântat în locul de veci de la Sanctuarul de la Cărbunari. Slujba de înmormantare s-a desfășurat în Catedrala din Blaj, a fost oficiată de Preafericirea Sa Cardinalul Lucian, Întâistătătorul Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, împreună cu Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul Curiei Arhiepiscopiei Majore.

În cadrul ceremoniei de înmormântare, Preafericirea Sa Cardinalul Lucian a evocat personalitatea părintelui Jean Baptiste Robin:

"...iubitul nostru frate într-un Hristos părintele Jean Baptiste Robin, în toată viața lui și cu toată ființa lui, nu a făcut altceva decât să-L caute pe Dumnezeu. L-a cautat în liniștea mănăstirilor benedictine ale Franței, L-a căutat în pustiu și în retragere în munți, L-a căutat în rugăciunea și comuniunea cu frații în credința pe multe meridiane ale pământului și unde L-a gasit? Unde și-a găsit odihna? Tocmai în acest colț de rai, atât de drag nouă tuturor, care este Carbunari. Aici a înțeles blândul părinte Jean Baptiste că Domnul îl cheamă în Biserica Noastră Română Unită să devină fiu al acesteia, să se identifice cu ființa ei, să sufere alături de această Biserică și să se bucure împreună cu ea. Aici a înțeles ceea ce spunea recent Sfântul Părinte, Papa Francisc: 'nu există creștin fără biserică'. Locul acesta binecuvântat și momentul liturgic pe care îl traversăm ne vorbesc într-un mod cu totul deosebit despre cea mai mare bogăție pe care doar cei săraci cu spiritul o pot pătrunde despre Înviere. Fratele nostru, părintele Jean Baptiste Robin, a trecut la Domnul tocmai în seara zilei când Biserica începea perioada de Post a sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, ocrotitoarea Sanctuarului de la Carbunari...".

4. Je cherche ton visage este titlul albumului de pictură al Fratelui Jean-Baptiste, cu textul scris de Fratele Ephraïm, apărut în 1993, la Editions des Béatitudes.

 Jean -Baptiste caută şi surprinde în chipul lui Isus, al Mariei, al apostolilor, momente-cheie din viaţa lor interioară.

    „În istoria iconografiei religioase, doar un număr foarte limitat de pictori: Giotto, Fra Angelico, Rembrandt, Van Gogh, Rouault... care au știut să depășească reprezentația pentru a lăsa să iasă la suprafață esența înseși a suferinței, regenerată prin iubire. Jean-Baptiste Robin face parte din această mare școală spirituală de pictură, franciscană am putea spune!” (Roland Blancard)

https://www.france-catholique.fr/PERE-JEAN-BAPTISTE-ROBIN-1951-2014.html