Text publicat în volumul
Centrului European de Studii Covasna – Harghita,
Profesioniștii noștri, Doinița – Ana
Dobrean, Profesor, etnograf, colecționar la 65 de ani,
Coordonator: Ioan
Lăcătușu,
Ediție îngrijită de Vasile Dobrean și Ioan Lăcătușu,
Editura
Eurocarptica, Sfântu-Gheorghe, 2015
MOTO:
„Eu cred că orice ins născut la sat, într-o familie tradițională, poartă
în sine, în ființa sa, o modestă comoară, care face parte din fondul primar al
amintirilor sale și totodată al culturii sale: jocurile de copii, cântecele și
poveștile, riturile și miturile satului. Ele precedă elementele culturii
scrise, vehiculate prin intermediul școlii și al celorlalte mijloace de
comunicare, alcătuind un gen de matrice a viitoarei sale personalități
culturale. Nostalgia satului, a rădăcinilor, cheamă automat această matrice în
amintirea celor plecați în lumea orașului. De aici și până a identifica și alte
componente ale universului folcloric și a le explica, nu e decât un pas".(Dumitru
Pop) [1]
Născut
la 24 iulie 1950, într-o familie
tradițională, Viorel Rogoz poartă în sine matricea
spirituală a satului natal, Giurtelecul Hododului, jud. Satu-Mare, așezare la
poalele Codrului, un „ținut încărcat de podoabe și valori patrimoniale, făurite
într-un timp istoric ce coboară până în vremea dacilor și dincolo de aceasta.”[2]
Și-a
început studiile în satul natal (1957-1965), a continuat cu cele liceale la
Cehu-Silvaniei, jud. Sălaj (1965-1969), apoi cu cele universitare (1969-1973)
la Facultatea de Filologie, specializarea Limba şi literatura română - Limba şi
literatura franceză, în Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca și
doctorale, la aceeași universitate clujeană.
Folclorul,
limba și viața popurului l-au fascinat încă din primii ani de studenție, când,
sub îndrumarea mentorilor săi - profesorii Dumitru Pop, Ion Șeuleanu, Nicolae
Bot – s-a aplecat spre studiul acestora dintr-o perspectivă mai largă,
etnologică și antropologică. Studentul Viorel Rogoz a activat în Cercul de
Folclor existent la Facultatea de Filologie și a participat la cercetările de
teren organizate. Cercul de Folclor, înființat de profesorul D. Pop încă în
1955, a devenit mai târziu Cerc de Etnologie și a reprezentat un cadru
favorabil în care s-au format de-a lungul timpului personalităţi ştiinţifice de
prestigiu.
„Satul
natal a constituit, pentru tânărul ce se iniția în vastul domeniu al acestei
discipline științifice, principalul câmp de activitate practică, acela pe care
își va construi și verifica progresiv metoda de cercetare, ajungând astfel la o
excelentă pregătire teoretică și de teren.”[3]
Cercetările sale în
Ținutul Codrului s-au concretizat în numeroase comunicări și articole
publicate, mai cu seamă în
lucrarea de licență Contribuţii la
cercetarea magiei (1973) și teza de doctorat Relaţiile de familie în folclorul Zonei Codru (1989).
După
o perioadă de activitate în învățământul preuniversitar (1973-1990, profesor de
limba franceză la Liceul din Livada, jud. Satu-Mare), Dr. Viorel Rogoz accede
în învățământul universitar și predă cursuri de etnologie-antropologie la
Universitatea Tehnică Cluj Napoca (C.U.N.B.M.): Introducere în studiul culturii
populare, Școli, curente, direcții în antropologia culturală, Mitologie, Metode
de cercetare în etnologie, Practică de cercetare, Marketing tribal. Lucrează concomitent
ca cercetător la Arhiva de Folclor a Academiei Romane
- Filiala Cluj.
A
contribuit la publicarea unor volume colective de cercetări [4] și, cu material
cules din aria etnoculturală Maramureș, Satu-Mare și Sălaj, la proiectul de mare impact în lumea
științifică lansat de celebra Brown University: Romanian Love Charms: Narrative on charming
for fate Collected in: Satu Mare (Transilvania) by Viorel Rogoz, ca și la
un proiect al Institutului
European de Cultură din Luxemburg (Director: Sorina Capp).
Activitatea de cercetare
a etnologului și antropologului Viorel Rogoz
este recunoscută și apreciată pe plan internațional. Dr.
antropolog Sophie Haberbüsch acordă etnologului român votul
pentru un studiu de-al său publicat în limba franceză pe Portail des Sciences humaines, www.anthropoweb.com., ceea ce-l clasifică printre
primii la Secțiunea „Articole de onoare”. [5]
Este citat și în
universități de renume din lume: Università
di Bari, Sapienza – Perugia, din Italia,
Institutul Antropologic Regal din cadrul Universității Kent - Anglia, Brown - USA, Université Jules Verne Picardia, Indianapolis, prin revista Lares - ISI-Thomson.
Mulți
studenti ai etnologului Viorel Rogoz sunt integrați în cercetarea antropologică
europeană.
Etnologul
Viorel Rogoz a avut ideea realizării unui muzeu în aer liber, a unui muzeu viu,
și este inițiatorul Proiectului „Muzeul Etnografic al Țării Codrului” de la
Măriuș, un sat arhaic, atestat documentar din 1424. Muzeul trebuia să devină,
în concepția sa, un „Templu Spiritual Codrenesc”. Îl vedea precum satul său
natal la vremea copilăriei: „un sat codrenesc răsfirat-spre-adunat, cu uliți
străjuite de garduri împletite, acoperite cu șindrilă sau paie, case vechi cu
prispă-ngustă, pe tălpi din stejar masiv, șuri încăpătoare, pătule, cotețe și
fântâni de draniță cu cantaring; pomi umbroși străjuiesc casa și olaturile:
pruni, meri peri, nuci, cireși și duzi din soiuri străvechi. Ogrăzile sunt
semănate cu cereale: grâu, mei, alac, secară etc; garduri vii și garduri de
spini separă proprietățile, gardul de ruje (tulpini de floarea soarelui)
delimitează grădina, iar vrajnița cu boc asigură intrarea carului tras de
bivoli, boi sau cai. Satul muzeu va avea biserică, școală, cimitir, moară,
oloire, vâltoare, potcovărie, stupini, stână, șura danțului, pălincie, arie (cu
batoză, dibol, trier, stoguri) și, bineînțeles, o fântână a satului”. [6]
Profesorul
preconiza ca Muzeul etnografic în aer liber de la Măriuș să devină un centru de studiu al tradițiilor, iar în
vecinătatea lui să fie amenajate mai multe obiective turistice, strâns legate
de tradițiile locului.
„În
apropiere, oaspeții vor putea savura un balmoș, caș proaspăt, berbec la proțap,
vizitând o stână turistică. Sau vor putea auzi istorisiri mirobolante despre
celebra vânătoare de albine, cunoscută în vechime sub numele de bărcuit. Vizitând o stupină, vizitatorii
vor afla cum arătau coșnițele vechi din nuiele de curpen frumos împletit,
știubeiele din trunchiuri de arbori, cioplite cu barda sau rămase în forma în
care prisăcarii din Codru le-or fi găsit. Acolo i se vor oferi călătorului
grăbit faguri picurând pe frunze răcoroase de varză, sau de viță sălbatică
trăitoare până astăzi, în sihlă, pe coastele însorite, și nu doar în mit”.[7]
Sătenii
din Măriuș au donat 60 ha din pământul strămoșesc în acest scop. Nume de
rezonanță ale muzeologiei romanesti - Ioan Godea, Cornel Bucur, Paula Popoiu,
Radu Florescu, Ioan Opriș, Cornel Taloș, Tiberiu Graur - au asistat și îndrumat
în permanență elaborarea Proiectului „Muzeul Codrului”. Profesorul Rogoz a
elaborat proiectul împreună cu arhitectul Emanuil Vasvari. A obținut finanțare
și a achizitionat astfel zeci de case, șuri, cotețe, hoboroace, unele aflate
într-o stare avansată de degradare.
O perioadă de
câțiva ani, profesorul Viorel Rogoz a colaborat la revista lunară de literatură
și artă Acolada (director general
Radu Ulmeanu, director Gheorghe Grigurcu, redactor-șef Petre Got), revistă ce
apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România. A semnat număr de număr
rubrica Etnologul român în „Epoca de
aur”. Sunt pagini care relevă alte laturi ale personalității complexe a
contemporanului nostru, Viorel Rogoz. Prin articolele publicate în Acolada, o revistă de literatură și
artă, facem cunoștință nu doar cu etnologul, ci și cu scriitorul - cetățean implicat
în viața socială, politică și culturală a timpului său, angajat în lupta pentru
adevăr, bine și frumos. Temperament pasional, prin stilul inconfundabil,
virulent, al unui pamfletar redutabil, Viorel Rogoz pune sub lupă aspecte ale
realității sociale contemporane, tare morale, trăsături de caracter. Procedeele
literare la care recurge scriitorul pentru crearea stilului personal, care
poate fi caracterizat prin ironie, satiră, caricatură, sarcasm, violență
verbală, sunt diverse, reprezentând toate nivelele limbii: epitete,
personificări, comparații, metafore, interogații și exclamații retorice,
trimiteri la înțelepciunea paremiologică sau la citate livrești, cu precădere
din latină sau franceză, ritm sacadat, uneori nervos, proza rimată etc.
Pasionat de
etimologia unor cuvinte arhaice din limba română, unele persistente în graiul
oșenilor, Viorel Rogoz lansează o ipoteză senzațională, și anume că oșenii sunt
urmașii celților…
Primul
său contact cu Țara Oașului a fost în vremea studenției, când a avut
posibilitatea să parcurgă manuscrise cu texte culese din acest ținut nordic, de
o arhaicitate copleșitoare. Găsise într-un descântec din Racșa o expresie
pietrificată: „apă leuroasă”. Apoi a
aflat că oșenii, maramureșenii și o parte dintre codreni numesc butoaiele, în
care păstrează vinul și țuica, tonuri; în
franceză „toneau”. Dicționarele îl informează că francezii moșteniseră cuvântul
de la vechii celți (cuv. tunna).
A
început cercetările în legătură cu posibilele elemente celtice din subdialectul
maramureșean-oșean: brace (pantalonii
celților erau numiți bracae), certeză,
Cămârzana, tarniță, sâmbră, Tarna, vătaf, Trip ș.a. A susținut mai multe
comunicări pe tema enclavelor celtice și a moștenirii lingvistice pe care ne-au
lăsat-o. [8]
Dacă
dicționarele franceze dau unele cuvinte de origine celtică, cele cu rădăcina Ard-, lingvistul Viorel Rogoz consideră
că și în etnotoponimia Codrului există probe grăitoare pentru același celtism
„Ard”: Ardeal, Ardud, Ardusat, Ardihat,
Arduzel, Ardel. (În Franța: Ardeni,
Ardèche) [9]
Ipoteza profesorului a stârnit reacții
polemice: „Conviețuirea celto-dacică a fost relativ îndelungată. Dar influnțele
reciproce, dintre celți și daci s-au manifestat în tot spațiul azi românesc, el
nefiind specific doar nordului. Însă în Maramureș, Oaș, Codru, probabil, s-au conservat mai bine cuvintele
arhaice, populația având un potențial mai mare de a păstra aceste cuvinte.”[10]
Lucrarea Familia în credințe, rituri, obiceiuri, apărută la Ed. Solstițiu, din Satu-Mare, în 2002, cu un Cuvânt înainte semnat de profesorul
universitar Dumitru Pop este o carte de știință, scrisă pe baza confruntării
riguroase a cercetărilor întreprinse de autor pe teren, în Ținutul Codrului, cu
o
vastă bibliografie românească și străină de specialitate.
Problemele
fundamentale ale cărții sunt abordate în cinci capitole: Sinele și ceilalți (Omul comunitar), Relația Bărbat-femeie, Raportul
dintre generații (Funcțiile culturale ale familiei), Neamul – o entitate între
lumea reală și mit (Raportul cei
morți – cei vii), Rudenia spirituală Nășia), după ce, în prealabil, autorul
face precizări privind: Suportul
antropogeografic al cercetării (Ținutul Codrului), Orientarea metodologică,
Perspectiva etnologică românească. Lucrarea este însoțită apoi de: Lista de informatori, Glosar și Bibliografia
selectivă.
Așa cum profesorul
Dumitru Pop preconiza în Cuvântul înainte,
lectura acestei cărți de știință înseamnă „descoperirea sau redescoperirea unei
lumi pe cât de vechi, pe atât de interesantă și încărcată de ordine și
spiritualitate”, iar „cititorul înțelege astfel coeziunea satului nostru
tradițional, tipurile de înrudire și de relații existente în cuprinsul lui și
care s-au păstrat vreme îndelungată în practicile și credințele, în riturile și
miturile, în cântecele și jocurile, ca și în cadrul obiceiurilor satului; în
ultimă analiză, cititorul își poate explica însuși sistemul care stă la baza
vieții folclorice a unei comunități de tip tradițional, sau a unei zone, cum
este cea a Codrului.”
E
o încântare să citești un asemenea studiu exhaustiv legat de această temă, o
exegeză născută din iubire, făcută cu dăruire și interes, scrisă într-o limbă
românească frumoasă, armonioasă, deloc împovărată de neologisme și
regionalisme.
Nu
putea să sondeze adâncurile acestei problematici, ale sufletului românesc
confruntat cu atâtea necunoscute întâlnite de la naștere până la moarte, decât
un om pasionat, care s-a născut, a crescut, s-a format în acest univers
spiritual, lumea satului cu eresurile sale, un specialist bine informat, un
profesionist care a parcurs cu acribie o vastă bibliografie și care și-a impus
experința de teren - meticuloasă, dură, îndărătnică - a cercetătorului.
Specialistul
în etnologie Viorel Rogoz s-a născut parcurgând cu pasiune și rigoare drumul de
la experiența de viață, la profesionalizare prin studiu, prin cercetare. Teza
sa de doctorat Familia în credințe,
rituri, obiceiuri „vrăjește si încântă” (Vasile Adasăscăliței), încântă și
convinge, totodată.
„Temeinic
gândită și elaborată, - subliniază profesorul Dumitru Pop în Cuvânt înainte cercetarea profesorului
Viorel Rogoz va avea cu siguranță un efect benefic în promovarea studiilor de
acest gen” și un mesaj: „străvechea solidaritate umană, bazată pe cultul
valorilor spiritului, poate contribui efectiv la însănătoșirea lumii în care trăim”.
Despre
această solidaritate umană străveche, specifică satelor românești tradiționale,
vorbește autorul cărții:
„Organizarea
socială a satului codrenesc n-a cunoscut, în evoluția sa istorică, diferențieri
tranșante în raport cu celelalte zone etnografice românești. Ea se bazează pe
un sistem de relații interpersonale, înglobând elemente de rudenie și
vecinătate”.[11]
„Neamul
este alcătuit din două părți: cel din lumea albă
și cei din cealaltă lume. Ele
comunică la date și după ritualuri prestabilite (Sâmbăta morților, Rusalii,
înmormântarea unui individ din neam etc.)
Sub
aspect temporal, succesiunea pe generații a neamului se pierde în străfundurile
istoriei. Omul este nemuritor prin neam. Ideea de continuitate a neamului l-a
preocupat dintotdeauna pe om. (…)
În
mentalitatea țărănească vecinătatea este văzută ca o prelungire a spațiului
familial.(…) legătura familiei cu satul se făcea prin intermediul vecinilor.”[12]
Am
încercat să prezentăm foarte succint contribuția profesorului Viorel Rogoz la
dezvoltarea etnologiei românești - și nu numai - cu toate că într-un Epitaf (adresat Maestrului Villon) se autocaracterizează ironic:
„În lumea asta-s un pârlit
(Mă chiar întreb: La
ce-am trăit?)
N-am făcut brumă de avere...
(Am mai iubit câte-o muiere...)
Iar tu îţi râzi când vezi ce scriu...
(Rogoz? A fost un mort de viu..)
Lăsă în ciornă cinci tratate...
(Balast pentru posteritate...)”
[1] Apud Dumitru Pop la 75 de ani, interviu
consemnat de Pamfil Bilțiu și Dumitru Iuga, în „Memoria ethnologica" anul
II, nr. 2-3, febr.-iunie, 2002, p. 233-234
[2] Prof. Dr. Dumitru Pop, Cuvânt înainte la cartea lui Viorel
Rogoz, Familia în credințe, rituri,
obiceiuri, Satu-Mare, Ed. Solstițiu, 2002
[3] idem
[4] Ion Taloș, Cununia fraților și nunta soarelui. Incestul zădărnicit
în folclorul românesc și universal, 960 p., Buc., Ed. Enciclopedică, 2004
*** Alternative antropologice și etnologice în cercetarea
culturilor. Studii și comunicari, 375 p.,[Academia Română.
Arhiva de folclor Cluj și Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Studii
Europene, Cluj-Napoca], Editura Fundației pentru Studii Europene, 2007.
I. Cuceu, A. Lisovschi, M.
Cuceu, I. Seuleanu, Ritualurile de nuntă în Transilvania, III Orații de
nuntă, 472
p.,[Cluj-Napoca], Editura Fundației pentru Studii Europene, 2007
I.
Cuceu și M. Cuceu, Ritualurile agrare românești. II
Orații după colind în spațiul intracarpatic, 350
p., [Cluj-Napoca], Editura EFES, 2008.
Alternative antropologice și etnologice, Cluj, Ed. Fundației pentru Studii Europene,
apărută sub înaltul patronaj al Academiei Române și al Universității Babeș
Bolyai, 2008.;
Unde bea
curcubeul apă. Rituri magice din Ţara Oaşului, Cercul
Ştiinţific Studenţesc de Etnologie şi Folclor de la Facultatea de Litere a
Universităţii „Babeş-Bolyai”, Selecţia şi transcrierea textelor, Prefaţă,
Studiu introductiv, indici şi bibliografie Eleonora Sava, Editura Napoca Star,
Editura Fundaţiei pentru Studii Europene, Colecţia Cercetări etnologice zonale, Cluj-Napoca, 2008
***Romania Occidentalis-Romania Orientalis.
Volum omagial dedicat Prof. univ. Dr. / Festschrift fùr ION TALOȘ, 705 p.,
Cluj-Napoca, Editura Fundatiei pentru Studii Europene-Editura Mega, 2009.
Anamaria
Lisovschi, I. Cuceu, I.Seuleanu, M. Cuceu, Ritualuri
de nuntă în Transilvania IV Strigături ceremoniale de nuntă,
258 p., Cluj-Napoca, Editura Fundației pentru Studii Europene, 2009.
Teme actuale în cercetarea etnologică și antropologică, Cluj, Ed. E.F.E.S.,
2011;
Etnologia românească –astăzi. Studii și comunicări, Cluj, Ed. E.F.E.S. apărută sub înaltul patronaj
al Academiei Române și al Universității Babeș Bolyai, 2012.
Mentori si discipoli, Cluj, Ed. Mega-E.F.E.S.,
apărută sub înaltul patronaj al Academiei Române - Filiala Cluj, 2013.
Anamaria Lisovski si colab., Descântece și practici magice în spațiul
transilvan, volum în curs de difuzare;
Iordan Datcu, Dicționarul Etnologilor Români, sub voce
„Viorel Rogoz”
[5] Viorel Rogoz, Aspects
de la magie "des épousailles" dans la région sagalienne de Someș, pe Anthropoweb-
Le Portail des Sciences Humaines – Anthropologies:
[6] Muzeul Codrului – în atenția unor foruri naționale și internaționale, Interviu realizat de Ovidiu Suciu cu Dr. Viorel Rogoz, în „Gazeta de
Vest”, 15 iunie 1991
[7] Etnologul român în Epoca de Aur (XVI), în
„Acolada”, nr. 2. 2011, p. 21
[8] Oșenii, urmașii celților, în „Informația de
duminică”, 29 aug. 2004, p. 5
[9] Etnologul român în Epoca de Aur în
Acolada, nr 5, 2013, p.
20
[10] Sunt celții urmașii oșenilor?, în „Informația
de duminică”, 26 sept. 2004, p. 11
[11] Viorel Rogoz, Familia în credințe, rituri, obiceiuri, 2002, p. 20
[12] Idem, p. 26-28
NB. Text preluat de wikipedia: VIOREL ROGOZ
💥💥💥
